2 (a) Cui trebuia să–i fie accesibilă adevărata lumină? (b) Cine a primit pe Isus ca purtător de lumină şi cine nu?

² Apoi, Ioan citează unele puncte concludente, care vor ajuta pe aceia care poate încă nu ştiu exact ce fel de măsuri ar trebui să ia pentru a fugi din împărăţia întunericului de sub autoritatea lui Satan. El arată că punctul nostru de vedere şi reacţia noastră, nu originea noastră, experienţa noastră sau aptitudinea noastră naturală, este factorul hotărît pentru faptul că noi tragem foliase din lumină. După cuvintele lui Ioan, pe baza originii noastre, am putea să avem chiar condiţiile cele mai bune, cu toate acestea, însă, să nu primim lumină. După referirea sa la faptul că lumina trebuie să fie accesibilă tuturor, fără deosebire, el spune: „Adevărata lumină, care dă lumină oricărui fel de oameni, era pe punctul de a veni în lume“. Apoi el aminteşte că omenirea, în general, n-a cunoscut pe Isus sau nu l-a primit ca ceea ce era el şi adaugă: „El (Isus) a venit la ai săi (proprietatea sa, Einheitsübersetzung), dar poporul său propriu nu l-a primit. Dar atîţi cît l-au primit, acelora le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu, pentru că au exercitat credinţă în numele său“ (Ioan 1:9–12).

3 (a) Ce răspundere a apăsat asupra acelei generaţii de iudei? (b) In ce măsură au fost binecuvîntaţi, aceia, care l-au primit pe Isus şi cum a devenit aceasta posibil?

³ Ce descriere folositoare a situaţiei! Acea generaţie a iudeilor a avut, pe baza originii şi experienţei ei, cele mai bune condiţii de a primi pe Isus ca pe Mesia, care le-a fost trimis din cer, ca pe Acela, la care s-a referit legea (Rom. 10:4). Prin naşterea sa ca om, el era unul dintre ei, venise într-o anumită măsură, în proprietatea lor, dar, de cei mai mulţi dintre ei, lepădat. Atitudinea rea a majorităţii stătea în contrastevident, faţă de atitudinea bună a acelora, care l-au primit şi care au recunoscut că el era „plin de bunătatea nemeritată şi de adevăr“. Demn de observat este de asemenea, că acelora care l-au primit, el le-a, dat dreptul de a deveni copii ai lui Dumnezeu, pentru care garantează numele său, da, credinţă în acela care se îngrijise de „mîntuire (de sub condamnare) prin răscumpărarea cu ajutorul sîngelui acestuia, şi pentru că ei au exercitat credinţă în sîngele său“ (Ioan 1:12, 14; Ef. 1:5–7; Rom. 3:25; Fapte 4:12).

5 Ce principiu important a exprimat Isus şi ce efect a produs el?

⁵ După aceea, Isus a exprimat un principiu important. El a spus: „Acum, iată baza pentru judecată că lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decît lumina, căci faptele lor erau rele“ a zis Isus, „urăşte lumina şi nu vine la lumină, pentru că faptele lui să nu fie condamnate“. Pentru aceea, propriul său popor nu l-a primit. Iudeilor — mai ales conducătorilor lor, care sau dovedit a fi conducători orbi“ — nu le-a plăcut că, din cauza preferinţei lor pentru tradiţie şi din cauza făţărniciei lor, au fost demascaţi sau atacaţi. Astăzi, situaţia este asemănătoare, mai cu seamă în Creştinătate (Ioan 1:11; 3:19–21; Mat. 15:7–9; 23:16–26).