Salvaţi din necazul cel mare

„Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.“ — APOCALIPSA 7:14.

1. Cine îi va primi pe cei înviaţi la învierea pământească?

CÂND nenumărate milioane de oameni vor fi înviaţi la ‘învierea celor drepţi şi a celor nedrepţi’, ei nu vor fi aduşi la viaţă pe un pământ pustiu (Faptele 24:15). Ei se vor trezi într-un mediu încântător, rezultat în urma lucrărilor de îmbunătăţire, şi vor constata că au fost pregătite pentru ei locuinţe, îmbrăcăminte şi hrană din abundenţă. Cine va pregăti toate aceste lucruri? Evident că, înainte de a începe învierea pământească, în lumea nouă vor trăi deja oameni. Cine anume? Biblia arată că aceştia vor fi supravieţuitorii necazului celui mare care se apropie. Fără îndoială că, dintre toate învăţăturile Bibliei, cea referitoare la persoanele fidele care vor fi salvate din necazul cel mare şi care nu vor trebui să moară niciodată este una dintre cele mai captivante. Această speranţă este pe deplin confirmată în Sfintele Scripturi.

La fel ca în zilele lui Noe

2, 3. a) Ce asemănări se pot face între zilele lui Noe şi zilele noastre? b) Ce indică supravieţuirea lui Noe şi a familiei sale în timpul Potopului?

² În Matei 24:37–39, Isus Cristos a comparat zilele lui Noe cu zilele din urmă, în care ne aflăm noi azi. El a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea [prezenţa, NW] Fiului Omului. Căci, aşa cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie [arcă, NW] şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea [prezenţa, NW] Fiului Omului“.

³ Potopul mondial i-a nimicit pe toţi cei care nu au dat atenţie mesajului avertizator al lui Dumnezeu, însă nu şi pe Noe şi familia sa. După cum a relatat Isus, ei ‘au intrat în arcă’ (NW). Datorită devoţiunii lor sfinte, Iehova le-a furnizat un mijloc de salvare. Textul din 2 Petru 2:5, 9 menţionează supravieţuirea lui Noe şi a familiei sale: „El [Dumnezeu] . . . a păstrat pe Noe, unul din cei opt, un propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste o lume de nelegiuiţi. Domnul ştie să scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu“. Isus a făcut o comparaţie între zilele lui Noe şi zilele din urmă ca să arate că, în general, oamenii nu vor acorda atenţie mesajului avertizator al lui Dumnezeu. Pe de altă parte însă, el a confirmat faptul că Noe şi familia sa au ascultat de Iehova Dumnezeu, au intrat în arcă şi au supravieţuit marelui Potop. Supravieţuirea lui Noe şi a familiei sale indică supravieţuirea slujitorilor fideli ai lui Dumnezeu în timpul sfârşitului acestei lumi.

Un model din secolul I e.n.

4. Ce evenimente au dus la distrugerea Ierusalimului în 70 e.n., împlinind astfel cuvintele lui Isus?

⁴ Isus a vorbit şi despre evenimentele care urmau să aibă loc în timpul sfârşitului acestei lumi. În Matei 24:21, 22 citim următoarele: „Atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din cauza celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“. Aceste cuvinte au cunoscut o primă împlinire în secolul I e.n. În anul 66 e.n., oraşul Ierusalim a fost asediat de armatele romane conduse de Cestius Gallus. Soldaţii romani au mers până acolo, încât au săpat sub zidul templului, mulţi evrei fiind gata să se predea. Pe neaşteptate însă, şi fără vreun motiv evident, Cestius Gallus şi-a retras trupele. Văzând că romanii se retrag, creştinii au acţionat potrivit cuvintelor rostite de Isus cu mulţi ani înainte: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el“ (Luca 21:20, 21). Evreii care au devenit creştini — cei aleşi — au părăsit imediat Ierusalimul, un oraş sortit pieirii, fiind astfel salvaţi de la îngrozitoarea distrugere care a venit apoi repede asupra lui. În 70 e.n., legiunile romane s-au întors sub conducerea generalului Titus, au înconjurat Ierusalimul, l-au asediat şi l-au devastat.

5. În ce sens a fost scurtat necazul care s-a abătut asupra Ierusalimului în 70 e.n.?

⁵ Istoricul evreu Iosephus relatează că au murit 1 100 000 de evrei, iar alţi 97 000, care au supravieţuit, au fost luaţi captivi. Evreii necreştini care au supravieţuit nu erau, desigur, dintre ‘cei aleşi’, la care se referă profeţia lui Isus. Vorbindu-i naţiunii evreieşti răzvrătite, Isus a zis: „Iată, vi se lasă casa pustie, căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: «Binecuvântat este Cel care vine în numele DOMNULUI!»“ (Matei 23:38, 39). Nu există nici o dovadă că, în ultimul moment, evreii blocaţi în Ierusalim l-au acceptat pe Isus ca Mesia, au devenit creştini şi au primit favoarea lui Iehova. Cu toate acestea, necazul care a venit asupra Ierusalimului în 70 e.n. a fost scurtat. Asediul final lansat de armata romană nu a durat mult. Acest fapt le-a dat posibilitatea unor evrei să supravieţuiască, chiar dacă au fost trimişi ca sclavi în diferite regiuni ale Imperiului Roman.

O mare mulţime de supravieţuitori

6, 7. a) Ce mare oraş religios urmează să fie distrus, şi în care necaz fără precedent se va întâmpla aceasta? b) Ce a profeţit Ioan despre apropiatul mare necaz care va veni asupra acestei lumi?

⁶ Deşi distrugerea Ierusalimului în 70 e.n. a adus, într-adevăr, un ‘mare necaz’ asupra acestui oraş religios, împlinirea principală a cuvintelor lui Isus abia urmează să aibă loc. Un oraş religios mai mare, Babilonul cel Mare — imperiul mondial al religiei false —, va suferi un mare necaz ucigător, urmat imediat de un necaz fără precedent care va veni asupra celorlalte componente ale sistemului de lucruri al lui Satan (Matei 24:29, 30; Apocalipsa 18:21). La aproximativ 26 de ani după distrugerea Ierusalimului, apostolul Ioan a scris în Apocalipsa 7:9–14 despre acest mare necaz de proporţii mondiale. El a arătat că o mare mulţime de oameni îi va supravieţui.

⁷ Aceşti supravieţuitori cunoscuţi sub denumirea de „mare mulţime“ sunt identificaţi după anumite acţiuni decisive întreprinse de ei. Potrivit Apocalipsei 7:14, unul dintre cei 24 de bătrâni din cer i-a spus lui Ioan: „Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului“. Într-adevăr, marea mulţime îl aclamă pe Iehova, sursa salvării lor. Ei exercită credinţă în sângele vărsat de Isus şi sunt consideraţi drepţi de Creatorul lor şi de Regele său numit, Isus Cristos.

8. Ce relaţii excelente există între membrii ‘marii mulţimi’ şi cei care au mai rămas dintre fraţii unşi ai lui Isus?

⁸ Azi, aproape cinci milioane de membri ai marii mulţimi trăiesc sub conducerea activă a Regelui ceresc, Isus Cristos. Ei i se supun lui Cristos şi sunt într-o strânsă asociere cu fraţii săi unşi care se află încă pe pământ. Referitor la modul în care membrii marii mulţimi îi tratează pe aceşti creştini unşi, Isus a zis: „Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut“ (Matei 25:40). Conform judecăţii, membrii marii mulţimi i-au făcut bine lui Isus însuşi deoarece le-au dat ajutor altruist fraţilor săi unşi. Aceasta îi ajută să întreţină relaţii sigure cu Isus Cristos şi cu Iehova Dumnezeu. Lor li s-a acordat privilegiul de a se alătura rămăşiţei unse, devenind martori ai lui Dumnezeu şi purtători ai numelui său. — Isaia 43:10, 11; Ioel 2:31, 32.

Să rămânem treji

9, 10. a) Ce trebuie să facem pentru a ne păstra dreptatea înaintea Fiului omului? b) Cum trebuie să acţionăm ca să ne ‘menţinem treji’?

⁹ Membrii marii mulţimi trebuie să-şi păstreze neîncetat dreptatea înaintea Fiului omului, fapt care pretinde să rămână treji până la sfârşit. Isus a arătat clar acest lucru spunând: „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste. Căci ea va veni ca o cursă peste toţi cei care locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi [Menţineţi-vă treji, NW] deci tot timpul şi rugaţi-vă ca să fiţi socotiţi vrednici să scăpaţi de toate acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului“. — Luca 21:34–36.

¹⁰ Pentru a putea sta în picioare înaintea Fiului omului, trebuie să avem aprobarea lui, pe care nu o vom primi dacă ne lăsăm influenţaţi de gândirea acestei lumi. Gândirea lumească este înşelătoare şi poate determina o persoană să dea frâu liber plăcerilor carnale sau să ajungă atât de copleşită de problemele vieţii, încât să nu mai pună pe primul plan interesele Regatului (Matei 6:33). Această stare slăbeşte spiritualitatea cuiva şi îl poate face să-şi trateze cu indiferenţă responsabilităţile faţă de Dumnezeu şi faţă de alţii. El ar putea deveni inactiv sau şi-ar putea periclita locul în congregaţie, comiţând un păcat grav sau manifestând, poate, chiar o atitudine lipsită de căinţă. Fiecare membru al marii mulţimi trebuie să ia seama la sine însuşi. El trebuie să se păstreze separat de această lume nelegiuită şi practicile ei. — Ioan 17:16.

11. Aplicarea căror principii scripturale ne va ajuta să supravieţuim Armaghedonului?

¹¹ În acest scop, Iehova ne-a furnizat, prin intermediul Cuvântului său, al spiritului său sfânt şi al organizaţiei sale vizibile, ceea ce avem nevoie. Trebuie să profităm din plin de aceste lucruri. Pe lângă aceasta, dacă dorim să primim favoarea lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm lui şi să ascultăm de el. În primul rând trebuie să manifestăm o ură puternică faţă de ceea ce este rău. Iată ce a spus psalmistul: „Nu stau împreună cu oamenii mincinoşi şi nu merg împreună cu cei vicleni. Urăsc adunarea făcătorilor de rele şi nu stau împreună cu cei răi. Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii, nici viaţa cu oamenii care varsă sânge“ (Psalmul 26:4, 5, 9). În congregaţia creştină, tineri şi bătrâni deopotrivă trebuie să evite frecventarea celor care nu îi sunt dedicaţi lui Iehova. Pentru a ne bucura de favoarea lui Dumnezeu, ne străduim să fim ireproşabili şi nepătaţi de lume (Psalmul 26:1–5; Iacov 1:27; 4:4). Procedând astfel, vom avea garanţia că, în Armaghedon, Iehova nu ne va omorî împreună cu cei nelegiuiţi.

Unii ‘nu vor muri niciodată’

12, 13. a) Ce cuvinte rostite de Isus înainte de a-l învia pe Lazăr nu au fost înţelese deplin de Marta? b) La ce nu s-a referit Isus când a spus că unii ‘nu vor muri niciodată’?

¹² Cât de emoţionant este să medităm la perspectiva de a supravieţui sfârşitului acestui sistem de lucruri şi la posibilitatea de a nu muri niciodată. Această perspectivă ne este oferită de Isus. Exact înainte de a-l învia pe Lazăr, prietenul său, Isus i-a spus surorii acestuia, Marta: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“ Marta credea în înviere, însă nu înţelegea tot ce spunea Isus. — Ioan 11:25, 26.

¹³ Isus nu a vrut să spună că apostolii săi fideli vor continua să trăiască în carne şi că nu vor muri niciodată. Dimpotrivă, el a arătat mai târziu că discipolii săi vor muri (Ioan 21:16–23). Într-adevăr, ungerea lor cu spirit sfânt la Penticosta din 33 e.n. semnifica faptul că ei vor muri ca să-şi primească moştenirea cerească în calitate de regi şi preoţi (Apocalipsa 20:4, 6). Astfel, cu trecerea timpului, toţi creştinii din secolul I e.n. au murit. Cu toate acestea, Isus a zis cuvintele respective cu un scop foarte precis. Cuvintele sale cu privire la o viaţă fără moarte se vor împlini.

14, 15. a) Cum se vor împlini cuvintele lui Isus cu privire la unii care ‘nu vor muri niciodată’? b) În ce situaţie se află această lume, dar ce speranţă au cei drepţi?

¹⁴ În primul rând, creştinii unşi care vor rămâne fideli nu vor cunoaşte niciodată moartea veşnică (Apocalipsa 20:6). De asemenea, cuvintele lui Isus indică un anumit moment în care Dumnezeu va interveni în problemele omenirii şi va şterge răutatea de pe pământ, aşa cum a făcut în zilele lui Noe. Cei fideli care vor fi găsiţi atunci înfăptuind voinţa lui Dumnezeu nu vor trebui să moară în urma acţiunilor judecătoreşti ale lui Dumnezeu, ci, la fel ca Noe şi familia sa, vor avea ocazia să supravieţuiască distrugerii unei lumi. Aceasta este o speranţă temeinică, bazată pe învăţături biblice şi ilustrată prin exemple (vezi Evrei 6:19; 2 Petru 2:4–9). Împlinirea profeţiilor biblice arată că, foarte curând, lumea actuală — respectiv societatea omenească nedreaptă — se va sfârşi printr-o distrugere. Situaţia la care s-a ajuns este ireparabilă, deoarece lumea este de o răutate incorigibilă. Ceea ce a spus Dumnezeu cu privire la lumea din zilele lui Noe este valabil şi cu privire la lumea de azi. Marea majoritate a oamenilor au inima plină de răutate, iar gândurile lor sunt rele tot timpul. — Geneza 6:5.

¹⁵ De mii de ani, Iehova le permite oamenilor să guverneze pământul fără ca el să intervină, dar acest timp al lor este pe sfârşite. În curând, Iehova îi va nimici pe toţi cei răi de pe pământ, întocmai cum spune Biblia (Psalmul 145:20; Proverbele 2:21, 22). Totuşi, el nu-i va distruge pe cei drepţi împreună cu cei răi. Dumnezeu nu a făcut niciodată aşa ceva (vezi Geneza 18:22, 23, 26)! Pentru ce să-i distrugă el pe cei care se străduiesc să-i slujească în mod fidel, cu teamă sfântă? Este cât se poate de raţional ca închinătorii fideli ai lui Iehova care vor fi în viaţă când va începe necazul cel mare să găsească favoare în ochii lui şi să nu fie distruşi, la fel cum Noe şi familia sa nu au fost distruşi când lumea rea din zilele sale a cunoscut un sfârşit catastrofal (Geneza 7:23). Ei vor avea parte de ocrotire divină şi vor supravieţui sfârşitului acestei lumi.

16. Ce lucruri minunate vor avea loc în lumea nouă, şi ce va însemna aceasta pentru supravieţuitori?

¹⁶ Ce se va întâmpla apoi? În lumea nouă, unde se vor aplica deplin foloasele jertfei de răscumpărare a lui Isus, omenirea va primi binecuvântări care vor vindeca. În mod simbolic, Biblia vorbeşte despre „un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul străzii ei şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului sunt pentru vindecarea neamurilor“ (Apocalipsa 22:1, 2). Este minunat să ştim că „vindecarea“ include chiar şi înfrângerea morţii adamice! „Nimiceşte moartea pe vecie: Stăpânul, DOMNUL va şterge lacrimile de pe toate feţele“ (Isaia 25:8). Aşadar, cei care vor supravieţui necazului celui mare şi vor intra în lumea nouă nu vor trebui să moară niciodată!

O speranţă sigură

17. Cât de sigură este speranţa că unii vor supravieţui Armaghedonului şi ‘nu vor muri niciodată’?

¹⁷ Putem avea încredere deplină în această speranţă uluitoare? Categoric, da! Isus i-a spus Martei că va exista un timp în care oamenii vor trăi fără să mai moară (Ioan 11:26). Mai mult, în capitolul 7 al Apocalipsei pe care Isus i-a dat-o lui Ioan, a fost dezvăluit faptul că o mare mulţime va veni din necazul cel mare, supravieţuind acestui necaz. Putem crede în Isus Cristos şi în relatarea istorică despre Potopul din zilele lui Noe? Fără îndoială! Pe lângă aceasta, Biblia conţine şi alte relatări despre împrejurări în care Dumnezeu i-a păstrat în viaţă pe slujitorii săi în timpul unor perioade de judecată şi de cădere a naţiunilor. Să ne aşteptăm ca el să facă mai puţin în timpul sfârşitului? Este oare vreun lucru imposibil pentru Creator? — Vezi Matei 19:26.

18. Ce putem face ca să fim siguri de viaţă în lumea nouă şi dreaptă a lui Iehova?

¹⁸ Slujindu-i acum cu fidelitate lui Iehova, avem asigurarea că vom dobândi viaţă veşnică în lumea sa nouă. Pentru nenumărate milioane de persoane, viaţa în lumea nouă va fi posibilă prin intermediul învierii. Totuşi, în timpul actual, milioane de oameni din poporul lui Iehova — într-adevăr, o mare mulţime pe care nimeni nu o poate număra sau delimita — vor avea privilegiul unic de a fi salvaţi din necazul cel mare. Şi nu vor mai trebui să moară niciodată.

Ştiţi să răspundeţi?

◻ Cum a fost prefigurat în zilele lui Noe că unii vor supravieţui Armaghedonului?

◻ Ce trebuie să facem pentru a continua să rămânem în picioare când Isus va veni să execute judecăţile lui Iehova?

◻ De ce putem spune că supravieţuitorii Armaghedonului ‘nu vor trebui să moară niciodată’?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Creştinii au scăpat din necazul care s-a abătut asupra Ierusalimului.