10. Cum a dat Pavel dovadă de tact în introducerea cuvîntării sale?

¹⁰ Să observăm din Fapte 17:22, 23 cu cît tact şi cu cîtă înţelepciune şi–a început Pavel cuvîntarea. Atunci cînd el a recunoscut cît de religioşi erau atenienii şi cît de mulţi idoli aveau, unii dintre ascultătorii săi au considerat poate aceste cuvinte drept un compliment. În loc să atace politeismul lor, Pavel şi–a concentrat atenţia asupra unuia dintre altarele pe care le văzuse, un altar dedicat „Unui Dumnezeu necunoscut“. Dovezile istorice atestă că astfel de altare au existat, fapt care întăreşte încrederea noastră în relatarea lui Luca. Pavel a utilizat acest altar ca punct de plecare. Atenienii puneau mare preţ pe cunoaştere şi logică. Ei admiteau în mod tacit existenţa unui Dumnezeu care pentru ei era „necunoscut“ (greceşte ágnōstos). Era foarte logic deci ca să–i permită lui Pavel să le dea explicaţii despre acesta. Nimeni nu putea găsi ceva greşit în acest raţionament, nu–i aşa?

Este oare incognoscibil Dumnezeu?

11. Cum şi–a determinat Pavel auditorii să reflecteze la adevăratul Dumnezeu?

¹¹ Cine era deci acest „Dumnezeu necunoscut“? ‘Dumnezeul’ care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea. Nici un om nu poate nega faptul că universul există, că plantele şi animalele există, că noi, oamenii, existăm. Puterea şi inteligenţa, da, înţelepciunea, manifestate în toate acestea atestă faptul că ele sînt opera unui Creator înţelept şi puternic şi nicidecum un produs al întîmplării. Acest raţionament al lui Pavel este cu atît mai valabil în timpul nostru. — Apocalips 4:11; 10:6.

«Bărbaţi ai Atenei, văd că în toate lucrurile se pare că sînteţi dedicaţi mai mult decît alţii temerii de divinităţi. 23. De pildă, în timp ce treceam şi priveam cu atenţie obiectele voastre de veneraţie, am găsit şi un altar pe care era gravat: ‘Unui Dumnezeu necunoscut’. Deci ceea ce voi veneraţi fără să cunoaşteţi, tocmai aceasta vă vestesc eu. 24. Dumnezeu, care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea, fiind, aşa cum este Acesta, Domn al cerului şi al pămîntului, nu locuieşte în temple făcute de mîini omeneşti, 25. nici nu este servit de mîini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, pentru că el însuşi le dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. 26. Şi dintr–un singur om el a făcut fiecare naţiune a oamenilor, ca să locuiască pe întreaga suprafaţă a pămîntului, şi a decretat perioade de timp fixate şi a stabilit limite locuinţei oamenilor, 27. pentru ca ei să–l caute pe Dumnezeu, chiar dacă ar fi să bîjbîie după el şi să–l găsească într–adevăr, cu toate că, de fapt, el nu este departe de nici unul dintre noi. 28. Deoarece prin el avem viaţă, ne mişcăm şi existăm, întocmai cum au spus unii dintre poeţii voştri: ‘Căci şi noi sîntem descendenţii săi.’