Cezareea şi primii creştini

CEZAREEA, anticul oraş de coastă fondat de Irod cel Mare cu puţin timp înainte de naşterea lui Isus Cristos a fost recent cadrul unui mare număr de descoperiri arheologice. O expoziţie a acestor descoperiri este prezentată acum în mai multe oraşe din America de Nord sub titlul „Visul regelui Irod“.a

Irod căuta să cîştige favoarea împăratului roman Cezar August, de aceea el a dat acestui oraş numele Cezareea („care–i aparţine lui Cezar“), iar portului său, numele Sebastos (echivalentul grecesc pentru „Augustus“). Lucrătorii angajaţi de Irod au construit un port remarcabil în care puteau ancora pînă la o sută de nave. În plus, ei au clădit un templu magnific în care se afla o uriaşă statuie în vederea venerării împăratului.

Un centru administrativ roman

Cezareea a devenit reşedinţa oficială a procuratorilor romani care guvernau Iudeea şi totodată centrul activităţilor politice şi militare ale Imperiului Roman în Palestina. Aici, ofiţerul roman Corneliu împreună cu „rudele şi prietenii săi intimi“ au fost primii neiudei necircumcişi care au acceptat creştinismul (Fapte, capitolul 10). Evanghelistul Filip, precum şi Petru au fost din Cezareea. Unele dintre navele la bordul cărora se afla Pavel în timpul călătoriilor lui misionare au făcut escală la Cezareea. În jurul anului 56 e.n. Pavel şi Luca au rămas cîtva timp la Filip care se stabilise, după cît se pare, în Cezareea şi ale cărui fiice, patru la număr, slujeau, de asemenea, lui Dumnezeu. — Fapte 8:40; 12:18, 19; 18:21, 22; 21:8 9.

În Cezareea a fost adus Pavel pentru a se înfăţişa în faţa guvernatorului roman Felix. Şi tot aici i–a adresat acest apostol lui Festus celebrele sale cuvinte: „Fac apel la Cezar.“ — Fapte, capitolele 23 pînă la 26.

Expoziţia

Intrînd în prima sală a acestei expoziţii, remarcăm imediat o statuie a zeiţei Cezareei, Tyhe. Numele ei înseamnă „noroc“. Creştinii din acest oraş însă nu se încredeau în această zeiţă a norocului, ci în adevăratul Dumnezeu, Iehova. Ei aveau totodată credinţă în Isus Cristos, pe care Irod încercase să–l ucidă.

În următoarele două săli, se poate vedea cum au scos la iveală arheologii obiectele descoperite la Cezareea şi cum anume a fost construit portul. Apoi, în cea dea patra sală este expusă o reproducere a uneia dintre cele mai importante descoperiri făcute la Cezareea. Este vorba despre o inscripţie, singura cunoscută pînă în prezent, în care figurează numele guvernatorului roman în faţa căruia a fost dus Isus Cristos. Pe inscripţie se poate citi: „Pontius Pilat, prefect al Iudeii“.

Tot în această sală sînt expuse două monede mici de bronz extrem de interesante. Prima monedă (cea din dreapta) poartă inscripţia „Anul 2 al libertăţii Sionului“. Pe a doua se poate citi: „Anul 4 al răscumpărării Sionului“. Savanţii apreciază că aceste monede datează din anul 67 şi respectiv 69 e.n. „Libertatea“ despre care este vorba se referă la perioada cînd iudeii au stăpînit Ierusalimul, după ce general roman Cestius Gallus şi–a retras, în anul 66, trupele care asediau oraşul.

Retragerea trupelor a dat posibilitatea să se fugă din Ierusalim lucru pe care l–au făcut cei care s–au încrezut în Isus, deoarece el spusese în mod explicit: „Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate aşezate în tabără, atunci să ştiţi că pustiirea lui s–a apropiat. Atunci cei care vor fi în Iudeea să înceapă să fugă la munţi şi cei care vor fi în mijlocul lui să se retragă, şi care vor fi în locuri de la ţară să nu intre în el“ (Luca 21:20, 21). După cît se poate observa, cei care au emis aceste monede ale „victoriei“ nu aveau nici cea mică bănuială despre distrugerea care–i aştepta.

În anul 70 e.n. armatele romane s–au reîntors împotriva Ierusalimului, l–au cucerit şi au distrus templul. Conform relatărilor istoricului Josephus, romanii au ucis peste un milion de persoane care veniseră într–un număr foarte mare în oraş pentru a celebra Paştele. Generalul roman Titus şi–a sărbătorit victoria — şi cu aceeaşi ocazie aniversarea zilei de naştere a fratelui său Domiţian — organizînd diverse jocuri în amfiteatrul din Cezareea. Cu această ocazie 2 500 de prizonieri au fost aruncaţi ca pradă fiarelor sălbatice, au fost arşi sau ucişi în luptele de gladiatori.

Sala următoare a expoziţiei prezintă o statuie a zeiţei Artemis din Efes, zeiţa fertilităţii cu mai multe mamele. Închinătorii acestei zeiţe au fost cei care au instigat o răscoală în Efes atunci cînd, în urma predicării efectuate de Pavel, mulţi au respins dezgustătoarea închinare idolatră şi au devenit discipoli ai lui Isus Cristos. — Fapte 19:23–41.

Scripturile dezvăluie că în primul secol se efectuau călătorii foarte lungi, fapt atestat, de asemenea, în fragmentele de ceramică expuse. Într–un loc care a fost odinioară un depozit de mărfuri s–au găsit bucăţi de ceramică provenind din regiuni foarte îndepărtate unele de altele cum ar fi Iugoslavia, Italia, Spania şi probabil Africa de Nord. Dat fiind faptul că se efectuau călătorii atît de lungi, este uşor de înţeles cum s–au putut afla în Ierusalim, la Sărbătoarea Zilei a cincizecea din anul 33 e.n., vizitatori veniţi din toate colţurile Imperiului Roman. Aici, mulţi dintre ei au auzit vestea bună în propria lor limbă, au devenit credincioşi şi au fost botezaţi. Probabil că unii dintre ei s–au îmbarcat la Cezareea pentru a se întoarce în ţările lor, ducînd cu ei vestea bună. — Fapte, capitolul 2.

În sala următoare, pe o mare placă dreptunghiulară de culoare albă, sînt expuse fragmente dintr–o tăbliţă de marmură albă care datează din secolul al III–lea sau al IV–lea al erei noastre. Iniţial, pe această tăbliţă se afla înscrisă o listă a celor 24 de diviziuni sau clase de familii preoţeşti în ordinea în care oficiau la templul din Ierusalim. Acest templu zăcea în ruină de cîteva sute de ani, dar iudeii erau plini de încredere că el va fi reconstruit în curînd. Cu secole mai tîrziu, ei îi adresau încă rugăciuni lui Dumnezeu să restabilească în zilele vieţii lor clasele de preoţi. Dar templul nu a fost niciodată reconstruit. Isus profeţise distrugerea acestuia, iar înainte ca acest eveniment să aibă loc, apostolul Pavel, un iudeu şi fost fariseu, a subliniat ideea că Dumnezeu înlocuise acest templu cu unul mult mai mare, un templu spiritual care fusese doar prefigurat sau reprezentat de către acel edificiu din Ierusalim, construit de mîna omului. — Matei 23:37—24:2; Evrei, capitolele 8 şi 9.

Au trecut secole, s–au succedat cuceritori, iar ruinele Cezareei s–au scufundat în cele din urmă sub nisip şi sub apele mării. Acolo ele i–au aşteptat pe arheologii moderni care, prin descoperirile lor, ne ajută să înţelegem mai multe lucruri despre viaţa din timpurile antice şi despre unele aspecte consemnate în Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Tyhe, zeiţa norocului din Cezareea

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 21]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

Cu aprobarea lui Natural History Museum of Los Angeles County

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 22]

Aaron Levin

Israel Department of Antiquities and Museums; fotografii din Muzeul Israel, Ierusalim

Cu aprobarea lui Natural History Museum of Los Angeles County