Viaţa lui Isus şi serviciul său sacru

Ultimele apariţii şi Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n.

LA UN MOMENT DAT Isus aranjează ca toţi cei 11 apostoli ai săi să–l întîlnească pe un munte din Galileea. Se pare că li s–a spus şi altor discipoli cu privire la întîlnire, astfel că se adună în total peste 500 de oameni. Ce fericit congres se dovedeşte acesta, atunci cînd apare Isus şi începe să–i înveţe!

Printre alte lucruri, Isus îi explică acelei mari mulţimi de oameni că Dumnezeu I–a dat toată autoritatea în cer şi pe pămînt. „Duceţi–vă şi faceţi ucenici [discipoli, N.W.T.] din toate popoarele“, îi îndeamnă el, „botezîndu–i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh! Şi învăţaţi–i să păzească tot ce v–am poruncit!“

Reflectaţi! Bărbaţi, femei şi copii au primit cu toţii aceeaşi misiune de a participa la lucrarea de formare de discipoli. Isus îi încurajează, deoarece împotrivitorii aveau să se opună lucrării lor de predicare şi învăţare. El le spune: „Iată, Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului [pînă la încheierea sistemului de lucruri, N.W.T.].“ Isus rămîne cu continuatorii săi prin intermediul spiritului sfînt, pentru a–i ajuta să–şi îndeplinească serviciul sacru.

Isus li se arată viu discipolilor săi timp de 40 de zile după învierea sa. În decursul acestor apariţii el îi instruieşte cu privire la Regatul lui Dumnezeu şi subliniază care le sînt responsabilităţile în calitate de discipoli ai săi. Cu un prilej el i se arată chiar şi fratelui său vitreg Iacob şi îl convinge pe acest fost necredincios că El este într–adevăr Cristosul.

În timp ce apostolii se află încă în Galileea, Isus le dă dispoziţia de a se reîntoarce la Ierusalim. Cînd se întîlneşte cu ei acolo, el le spune: «Nu vă depărtaţi de Ierusalim, ci aşteptaţi acolo făgăduinţa Tatălui, pe care aţi auzit–o de la mine; căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul [spiritul, N.W.T.] sfînt.»

Mai tîrziu Isus se întîlneşte din nou cu apostolii săi şi îi conduce afară din oraş, pînă în Betania, care este aşezată la est de poalele Muntelui Măslinilor. Este uluitor faptul că, în pofida tuturor lucrurilor pe care le–a spus el cu privire la plecarea sa la cer, ei tot mai cred că Regatul său va fi întemeiat pe pămînt. Astfel, ei întreabă: „Doamne, în acest timp vei restabili Tu împărăţia [regatul, N.W.T.] lui Israel?“

Isus nu mai încearcă să le corecteze înţelegerea greşită, ci răspunde simplu: „Nu este treaba voastră să  ştiţi timpurile sau  perioadele; pe  acestea Tatăl le–a pus sub stăpînirea sa.“ Apoi, subliniind din nou importanţa lucrării pe care ei trebuie să o facă, el spune: „Voi veţi primi putere, cînd va veni Duhul Sfînt peste voi, şi–Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi pînă la marginile pămîntului.“

În timp ce ei încă privesc spre el, Isus începe să se înalţe spre cer, iar apoi un nor îl ascunde vederii lor. După ce îşi dematerializează corpul de carne, el se ridică la cer ca persoană spirituală. Pe cînd cei 11 îşi ţin în continuare privirile aţintite spre cer, apar lîngă ei doi bărbaţi îmbrăcaţi în veşminte albe. Aceşti îngeri materializaţi întreabă: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care a fost înălţat la cer dintre voi, va veni în acelaşi fel cum L–aţi văzut mergînd la cer.“

Felul în care Isus tocmai a părăsit pămîntul este fără trîmbiţare publică şi făcut în văzul doar al continuatorilor săi fideli. Aşadar, el se va reîntoarce în acelaşi fel — fără trîmbiţare publică şi astfel încît numai continuatorii săi fideli să discearnă că el s–a reîntors, începîndu–şi prezenţa în putere regală.

Apostolii coboară acum Muntele Măslinilor, traversează Valea Chedron şi intră din nou în Ierusalim. Ei rămîn acolo, în ascultare de porunca lui Isus. Zece zile mai tîrziu, la sărbătoarea iudaică a Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n., în timp ce sînt adunaţi vreo 120 de discipoli într–o cameră de sus, în Ierusalim, un zgomot ca acela al unei puternice rafale de vînt umple întreaga casă. Devin vizibile nişte limbi ca de foc şi ele se aşază, cîte una, deasupra fiecăruia dintre cei prezenţi şi discipolii încep să vorbească toţi în diferite limbi. Aceasta este vărsarea spiritului sfînt pe care l–a promis Isus! Matei 28:16–20; Luca 24:49–52; 1 Corinteni 15:5–7; Fapte 1:3–15; 2:1–4.

◆ Cui dă Isus instrucţiuni pe un munte din Galileea, şi care sînt aceste instrucţiuni?

◆ Ce încurajare le oferă Isus discipolilor săi, şi în ce fel va rămîne cu ei?

◆ Timp de cîte zile li se arată Isus discipolilor după învierea sa, şi ce îi învaţă el?

◆ Cărei persoane, care, în mod evident, nu era discipol înainte de moartea lui Isus, îi apare el?

◆ Care sînt ultimele două întruniri pe care le are Isus cu apostolii săi, şi ce se întîmplă cu aceste ocazii?

◆ În ce privinţe se va întoarce Isus în acelaşi fel în care pleacă?

◆ Ce se întîmplă la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n.?