10. Ce dovadă avem că creştinii mergeau din casă în casă pentru a-i găsi şi ajuta pe cei care încă nu credeau?

¹⁰ Noi regăsim această idee în observaţiile pe care le-a adresat Pavel bărbaţilor care deveniseră bătrîni în adunarea din Efes. Vorbind despre timpul din trecut cînd au cunoscut ei creştinismul Pavel le-a zis: „Nu am neglijat să vă predic cu privire la lucrurile care erau bune pentru sufletele voastre, şi am învăţat [pe oameni] pe străzi şi din casă în casă, punîndu-le astfel mărturie atît iudeilor cît şi arameilor [sau păgînilor] despre căinţa faţă de Dumnezeu şi despre credinţa în Domnul nostru Isus” (Fapte 20:20, 21, tradus din siriană de George M. Lamsa)b. Este limpede că Pavel vorbea aici eforturile pe care le făcuse de a le predica acestor oameni atunci cînd erau încă necredincioşi şi aveau nevoie să se căiască şi să creadă în Isus. Pavel se ducea să-i caute pe asemenea necredincioşi la domiciliul lor. De ce ar fi ezitat el să le predice astfel acestor străini de vreme ce el îndeplinea „lucrarea sfîntă” care se bucura de aprobarea şi binecuvîntarea lui Dumnezeu?