Administraţie teocratică în era creştină

„Este conform bunei sale plăceri . . . să strângă din nou toate lucrurile în Cristos, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ.“ — EFESENI 1:9, 10, NW.

1, 2. a) Cum s-a desfăşurat strângerea ‘lucrurilor din ceruri’ începând din 33 e.n.? b) Cum manifestă creştinii unşi spiritul lui Moise şi al lui Ilie din 1914 încoace?

ACEASTĂ strângere a ‘lucrurilor din ceruri’ a început în 33 e.n., când s-a născut „Israelul lui Dumnezeu“ (Galateni 6:16; Isaia 43:10; 1 Petru 2:9, 10). După secolul I e.n., strângerea a încetinit pe măsură ce creştinii autentici (numiţi de Isus „grâu“) erau năpădiţi de „neghina“ apostată semănată de Satan. Dar când „timpul sfârşitului“ s-a apropiat, adevăratul Israel al lui Dumnezeu şi-a făcut din nou apariţia, iar în 1919 el a fost numit peste toate bunurile lui Isus.a — Matei 13:24–30, 36–43; 24:45–47; Daniel 12:4.

² În timpul primului război mondial, creştinii unşi au înfăptuit lucrări pline de putere, întocmai ca Moise şi Ilie (Apocalipsa 11:5, 6).b Începând din 1919, ei predică vestea bună într-o lume ostilă, manifestând curajul lui Ilie (Matei 24:9–14). Iar din 1922 încoace, ei proclamă judecăţile lui Iehova asupra omenirii, întocmai cum Moise a adus plăgile lui Dumnezeu asupra Egiptului antic (Apocalipsa 15:1; 16:2–17). Rămăşiţa acestor creştini unşi constituie astăzi nucleul societăţii lumii noi a Martorilor lui Iehova.

Un Corp de Guvernare în acţiune

3. Ce evenimente arată că congregaţia creştină din secolul I era bine organizată?

³ Încă de la început, discipolii unşi ai lui Isus au fost organizaţi. Pe măsură ce numărul lor creştea, se instituiau congregaţii locale şi erau numiţi bătrâni (Tit 1:5). După 33 e.n., cei 12 apostoli au acţionat ca un corp de guvernare central învestit cu autoritate. În această calitate, ei au luat neînfricaţi iniţiativa în lucrarea de mărturie (Faptele 4:33, 35, 37; 5:18, 29). Au organizat distribuirea de hrană celor aflaţi în nevoie şi i-au trimis pe Petru şi pe Ioan în Samaria ca să facă cercetări în legătură cu veştile privitoare la cei interesaţi de acolo (Faptele 6:1–6; 8:6–8, 14–17). Barnaba l-a dus pe Pavel la ei pentru a confirma că acest fost persecutor era acum un discipol al lui Isus (Faptele 9:27; Galateni 1:18, 19). Şi, după ce Petru îi predicase lui Corneliu şi casei sale, s-a reîntors la Ierusalim şi le-a explicat apostolilor şi altor fraţi iudei cum indicase spiritul sfânt voinţa lui Dumnezeu în acest caz. — Faptele 11:1–18.

4. Ce tentativă de ucidere a lui Petru a existat, dar cum i-a fost salvată viaţa?

⁴ Apoi corpul de guvernare a devenit ţinta unui atac brutal. Petru a fost întemniţat, iar viaţa i-a fost salvată doar prin intervenţie îngerească (Faptele 12:3–11). Acum, pentru prima dată, cineva care nu făcea parte dintre cei 12 apostoli apărea într-o poziţie proeminentă în Ierusalim. Când Petru a fost eliberat din închisoare, el a spus în faţa unui grup adunat în casa mamei lui Ioan Marcu: „Spuneţi acestea lui Iacov [fratele vitreg al lui Isus] şi fraţilor“. — Faptele 12:17.

5. Cum s-a schimbat structura corpului de guvernare după martiriul lui Iacov?

⁵ Mai înainte, după sinuciderea lui Iuda Iscarioteanul, apostolul trădător, s-a discernut necesitatea de a da „slujba [lui] de supraveghetor“ ca apostol cuiva care fusese cu Isus în timpul ministerului său şi care fusese martor al morţii şi al învierii sale. Însă, când Iacov, fratele lui Ioan, a fost executat, nimeni nu l-a înlocuit ca unul dintre cei 12 (Faptele 1:20–26, nota de subsol; 12:1, 2). Mai degrabă, următoarea referinţă scripturală privitoare la corpul de guvernare arată că acesta fusese lărgit. Când s-a iscat disputa dacă păgânii care îl urmau pe Isus trebuiau să se supună Legii mozaice, chestiunea a fost supusă hotărârii „apostolilor şi bătrânilor din Ierusalim“ (Faptele 15:2, 6, 20, 22, 23; 16:4). De ce făceau parte acum „bătrânii“ în mod evident din corpul de guvernare? Biblia nu spune, însă exista un folos evident. Moartea lui Iacov şi întemniţarea lui Petru arătaseră că într-o bună zi era posibil ca apostolii să fie întemniţaţi sau omorâţi. Într-o astfel de eventualitate, prezenţa altor bătrâni calificaţi, cu experienţă în procedurile corpului de guvernare, avea să asigure continuitate ordonată în supraveghere.

6. Cum a continuat corpul de guvernare să funcţioneze în Ierusalim chiar şi atunci când membrii săi iniţiali nu mai erau în acel oraş?

⁶ Când Pavel a venit la Ierusalim prin anul 56 e.n., el s-a prezentat la Iacov şi, după cum spune Biblia, „toţi bătrânii au venit acolo“ (Faptele 21:18). De ce nu se face nici o menţiune cu privire la apostoli cu ocazia acestei întruniri? Nici de această dată Biblia nu ne spune. Dar istoricul Eusebiu a scris ulterior că nu cu mult timp înainte de 66 e.n., „rămăşiţa apostolilor, în pericol constant de a fi victima unor comploturi ucigaşe, a fost scoasă din Iudeea. Dar, pentru a preda mesajul, ei s-au deplasat în toate ţările prin puterea lui Cristos“ (Eusebiu, Cartea III, V, v. 2). Adevărat, cuvintele lui Eusebiu nu fac parte din relatarea inspirată, însă ele se armonizează cu aceasta. De exemplu, prin 62 e.n., Petru se afla în Babilon — departe de Ierusalim (1 Petru 5:13). Totuşi, în 56 e.n. şi probabil chiar până în 66 e.n., un corp de guvernare era în mod evident activ în Ierusalim.

Administraţie în timpurile moderne

7. În comparaţie cu corpul de guvernare din secolul I, ce diferenţă remarcabilă există în structura Corpului de Guvernare de astăzi?

⁷ Din 33 e.n. până la necazul care a venit asupra Ierusalimului, corpul de guvernare era compus, evident, din creştini iudei. În timpul vizitei sale în 56 e.n., Pavel a aflat că mulţi creştini iudei din Ierusalim, în pofida faptului că ‘aveau credinţa Domnului nostru Isus Hristos’, erau încă „plini de râvnă pentru lege [Legea mozaică]“ (Iacov 2:1; Faptele 21:20–25).c Probabil acestor iudei le fusese greu să-şi imagineze un păgân în corpul de guvernare. În timpurile actuale există însă o altă schimbare în structura acestui corp. Astăzi, el este compus în întregime din creştini unşi aleşi dintre păgâni, iar Iehova a binecuvântat mult lucrarea lor de supraveghere. — Efeseni 2:11–15.

8, 9. Ce modificări au survenit în Corpul de Guvernare în timpurile moderne?

⁸ De la înregistrarea Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania în 1884 până în 1972, preşedintele Societăţii a exercitat o mare autoritate în organizaţia lui Iehova, în timp ce Corpul de Guvernare era strâns asociat cu Consiliul de administraţie al Societăţii. Binecuvântările de care s-au bucurat în acei ani dovedesc că Iehova a acceptat acea formă de organizare. Între 1972 şi 1975, Corpul de Guvernare a fost lărgit la 18 membri. Situaţia a devenit mai asemănătoare celei din secolul I când acest corp lărgit a fost învestit cu o autoritate mai mare, unii dintre membrii săi fiind directori ai Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania.

⁹ Din 1975 încoace, unii dintre aceşti 18 membri şi-au încheiat cursul pământesc. Ei au biruit lumea şi ‘stau cu Isus pe scaunul lui de domnie ceresc’ (Apocalipsa 3:21). Din acest motiv, şi din altele, Corpul de Guvernare are acum zece membri, dintre care unul a fost adăugat în 1994. Majoritatea sunt foarte înaintaţi în vârstă. Însă aceşti fraţi unşi primesc un excelent sprijin în timp ce îşi îndeplinesc serioasele lor îndatoriri. Unde se găseşte acest sprijin? O scurtă privire asupra evenimentelor actuale din rândul poporului lui Dumnezeu oferă răspunsul la această întrebare.

Sprijin pentru Israelul lui Dumnezeu

10. Cine li s-a alăturat celor unşi în serviciul lui Iehova în aceste ultime zile, şi cum a fost profeţit lucrul acesta?

¹⁰ În 1884, aproape toţi cei asociaţi cu Israelul lui Dumnezeu erau creştini unşi. Treptat însă, un alt grup a început să-şi facă apariţia, iar în 1935 acest grup a fost identificat drept ‘marea mulţime’ din Apocalipsa, capitolul 7. Având speranţă pământească, aceştia reprezintă „lucrurile de pe pământ“ pe care Iehova îşi propune să le strângă la un loc în Cristos (Efeseni 1:10, NW). Ei reprezintă acele „alte oi“ din parabola lui Isus despre staule (Ioan 10:16). Din 1935 încoace, alte oi s-au revărsat în organizaţia lui Iehova. Ei „zboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor“ (Isaia 60:8). Datorită creşterii marii mulţimi şi descreşterii clasei unse pe măsură ce mulţi îşi încheie cursul pământesc prin moarte, unii membri calificaţi dintre alte oi ajung să aibă un rol din ce în ce mai mare în activităţile creştine. În ce privinţe?

11. Ce privilegii, iniţial limitate la creştinii unşi, li se acordă altor oi?

¹¹ Declararea virtuţilor lui Iehova pretutindeni a constituit întotdeauna o obligaţie specială pentru ‘naţiunea sfântă’ a lui Dumnezeu. Pavel a vorbit despre aceasta ca despre o jertfă la templu, şi celor ce aveau să fie „o preoţie regală“ Isus le-a dat misiunea de a predica şi preda (Exodul 19:5, 6; 1 Petru 2:4, 9, NW; Matei 24:14; 28:19, 20; Evrei 13:15, 16). Cu toate acestea, numărul din 1 august 1932 al Turnului de veghere (engl.) îi încuraja în mod concret pe cei prefiguraţi de Ionadab să participe la această activitate. De fapt, multe dintre aceste alte oi făceau deja lucrul acesta. Astăzi, aproape toată lucrarea de predicare este îndeplinită de aceste alte oi ca parte proeminentă a ‘slujirii lor [la Dumnezeu] zi şi noapte în templul Său’ (Apocalipsa 7:15). În mod similar, în prima parte a istoriei moderne a poporului lui Iehova, bătrânii de congregaţie erau creştini unşi, „stele“ în mâna dreaptă a lui Isus Cristos (Apocalipsa 1:16, 20). Dar numărul din 1 mai 1937 al Turnului de veghere (engl.) anunţa că unii membri calificaţi dintre alte oi puteau fi slujitori de companie (supraveghetori care prezidează). Chiar dacă erau disponibili bărbaţi unşi, puteau fi folosiţi membri ai altor oi dacă bărbaţii unşi nu erau capabili să-şi asume această responsabilitate. Astăzi, aproape toţi bătrânii de congregaţie fac parte dintre alte oi.

12. Ce precedente scripturale există pentru membrii calificaţi dintre alte oi care primesc responsabilităţi organizatorice importante?

¹² Este greşit să li se încredinţeze astfel de responsabilităţi importante altor oi? Nu, aici se urmează un precedent istoric. Unii prozeliţi străini (rezidenţi străini) deţineau funcţii înalte în Israelul antic (2 Samuel 23:37, 39; Ieremia 38:7–9). După exilul babilonian, unor netinimi calificaţi (slujitori neisraeliţi de la templu) li s-au acordat unele privilegii de serviciu la templu, anterior rezervate doar leviţilor (Ezra 8:15–20; Neemia 7:60). În plus, Moise, care fusese văzut cu Isus în viziunea transfigurării, a acceptat sfatul excelent oferit de madianitul Ietro. Ulterior, el l-a rugat pe fiul lui Ietro, Hobab, să îi îndrume prin pustiu. — Exodul 18:5, 17–24; Numeri 10:29.

13. Când deleagă în mod umil responsabilităţi unor membri calificaţi dintre alte oi, al cui spirit excelent îl imită cei unşi?

¹³ Spre sfârşitul celor 40 de ani petrecuţi în pustiu, Moise, ştiind că nu avea să intre în Ţara Promisă, s-a rugat ca Iehova să furnizeze un succesor (Numeri 27:15–17). Iehova i-a spus să-i confere autoritate lui Iosua înaintea întregului popor, iar Moise a făcut acest lucru, chiar dacă încă era puternic din punct de vedere fizic şi nu a încetat imediat să slujească Israelului (Deuteronomul 3:28; 34:5–7, 9). Cu un spirit la fel de umil, cei unşi le acordă deja privilegii tot mai mari unor bărbaţi calificaţi dintre alte oi.

14. Ce profeţii indică rolul organizatoric din ce în ce mai mare al altor oi?

¹⁴ Rolul organizatoric din ce în ce mai mare al altor oi constituie, de asemenea, subiectul unei profeţii. Zaharia a profeţit că filisteanul neisraelit va fi „ca un şeic în Iuda“ (Zaharia 9:6, 7, NW). Şeicii erau căpetenii tribale, aşadar Zaharia spunea că un fost duşman al Israelului avea să adopte închinarea adevărată şi să devină asemenea unei căpetenii tribale în Ţara Promisă. Apoi, când s-a adresat Israelului lui Dumnezeu, Iehova a spus: „Străinii vor sta şi vă vor paşte turmele şi fiii străinului vor fi plugarii şi lucrătorii voştri în vie. Dar voi vă veţi numi preoţi ai DOMNULUI şi veţi fi numiţi slujitori ai Dumnezeului nostru“ (Isaia 61:5, 6). „Străinii“ şi „fiii străinului“ sunt alte oi. Acestora li s-au delegat responsabilităţi, astfel încât să-şi asume o parte din ce în ce mai mare din lucrare pe măsură ce rămăşiţa unsă îmbătrâneşte şi îşi încheie cursul pământesc, mergând să slujească într-un sens complet ca „preoţi [cereşti] ai DOMNULUI“, înconjurând tronul maiestăţii lui Iehova ca „slujitori ai Dumnezeului nostru“. — 1 Corinteni 15:50–57; Apocalipsa 4:4, 9–11; 5:9, 10.

‘Generaţia care va veni’

15. În acest timp al sfârşitului, care grup de creştini a ajuns la o vârstă „înaintată“ şi care grup reprezintă ‘generaţia care va veni’?

¹⁵ Rămăşiţa unsă este nerăbdătoare să le instruiască pe alte oi în vederea unor responsabilităţi sporite. Psalmul 71:18 spune: „Nu mă părăsi, Dumnezeule, acum, când sunt bătrân şi cu capul cărunt, ca să vestesc tăria Ta generaţiei de acum şi puterea Ta oricui va veni!“ Comentând pe marginea acestui verset, Turnul de veghere din 15 decembrie 1948 (engl.) arăta că congregaţia creştinilor unşi ajunsese cu siguranţă la o vârstă înaintată. El spunea în continuare că cei unşi „privesc înainte [fericiţi] în lumina profeţiilor Bibliei şi văd o nouă generaţie“. La cine se face referire în mod special? Turnul de veghere spunea: „Isus a vorbit despre ei ca despre «alte oi» ale sale“. ‘Generaţia care va veni’ se referă la oamenii care vor trăi sub noua administraţie pământească guvernată de Regatul cerurilor.

16. Spre ce binecuvântări privesc cu nerăbdare cei din ‘generaţia care va veni’?

¹⁶ Biblia nu spune cu claritate când îi vor lăsa toţi creştinii unşi pe fraţii lor din această ‘generaţie care va veni’ şi vor merge pentru a fi glorificaţi alături de Isus Cristos. Dar aceşti unşi sunt încrezători că timpul acesta se apropie. Evenimentele prezise în marea profeţie a lui Isus cu privire la „timpul sfârşitului“ au loc din 1914 încoace, arătând că distrugerea acestei lumi este aproape (Daniel 12:4; Matei 24:3–14; Marcu 13:4–20; Luca 21:7–24). În curând, Iehova va inaugura lumea nouă în care ‘generaţia care va veni’ va ‘moşteni împărăţia [domeniul pământesc] care i-a fost pregătită de la întemeierea lumii’ (Matei 25:34). Membrii ei aşteaptă cu nerăbdare restabilirea Paradisului şi învierea a milioane de morţi din Hades (Apocalipsa 20:13). Vor fi prezenţi cei unşi pentru a le ura bun-venit acestor înviaţi? Turnul de veghere din 1 mai 1925 (engl.) afirma: „Nu ar trebui să spunem în mod arbitrar ce va face sau ce nu va face Dumnezeu . . . [Dar] deducem că membrii bisericii [creştinii unşi] vor fi glorificaţi înainte de învierea merituoşilor din vechime [martorii precreştini fideli]“. În mod similar, discutând dacă unii dintre cei unşi vor fi prezenţi pentru a le ura bun-venit celor înviaţi, Turnul de veghere din 1 iunie 1990 spunea: „Probabil că nu va fi necesar“.d

17. Ce privilegii minunate vor împărtăşi cei unşi, ca grup, cu Regele întronat, Isus Cristos?

¹⁷ Adevărat, nu ştim ce se va întâmpla cu fiecare creştin uns în parte. Dar prezenţa lui Moise şi a lui Ilie alături de Isus în viziunea transfigurării indică faptul că este de aşteptat ca creştinii unşi înviaţi să fie cu Isus când vine în glorie pentru a „răsplăti fiecăruia după faptele lui“, în timp ce pronunţă judecata şi o execută. Apoi, ne amintim de promisiunea lui Isus potrivit căreia creştinii unşi care vor „birui“ vor participa cu el la ‘păstorirea naţiunilor cu un toiag de fier’ la Armaghedon. Când Isus va veni în glorie, ei vor sta cu el, ‘judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel’. Împreună cu Isus, ei îl vor ‘zdrobi pe Satan sub picioarele lor’. — Matei 16:27—17:9; 19:28; Apocalipsa 2:26, 27; 16:14, 16; Romani 16:20; Geneza 3:15; Psalmul 2:9; 2 Tesaloniceni 1:9, 10.

18. a) Care este situaţia cu ‘strângerea lucrurilor din ceruri în Cristos’? b) Ce putem spune despre ‘strângerea lucrurilor de pe pământ în Cristos’?

¹⁸ În armonie cu activitatea sa de administrare a lucrurilor, Iehova înaintează progresiv ca „să strângă din nou toate lucrurile în Cristos“. În ce priveşte „lucrurile din ceruri“, scopul său se apropie de împlinire. Unirea lui Isus în cer cu toţi cei 144 000 pentru „nunta Mielului“ este aproape. De aceea, din ce în ce mai mulţi fraţi maturi dintre alte oi, de mulţi ani în adevăr, reprezentând „lucrurile de pe pământ“, primesc responsabilităţi mai importante în sprijinirea fraţilor lor unşi. În ce timpuri extraordinare trăim! Ce emoţionant este să vezi scopul lui Iehova înaintând spre împlinire! (Efeseni 1:9, 10, NW; 3:10–12; Apocalipsa 14:1; 19:7, 9). Şi cât de mult se bucură alte oi să-i sprijine pe fraţii lor unşi în timp ce ambele grupuri slujesc împreună ca „o singură turmă“ sub „un singur Păstor“ în supunere faţă de Regele, Isus Cristos, şi spre gloria marelui Suveran al Universului, Iehova Dumnezeu! — Ioan 10:16; Filipeni 2:9–11.

[Note de subsol]

Puteţi explica?

◻ Cum a înaintat organizaţia lui Dumnezeu în secolul I?

◻ Cum a evoluat Corpul de Guvernare în istoria modernă a Martorilor lui Iehova?

◻ Ce dovezi scripturale autorizează acordarea de autoritate altor oi în organizaţia lui Iehova?

◻ Cum au fost strânse la un loc în Cristos „lucrurile din ceruri“ şi „lucrurile de pe pământ“?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Chiar şi atunci când membrii săi iniţiali nu mai erau în Ierusalim, un corp de guvernare a continuat să funcţioneze acolo

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Creştinii unşi maturi sunt o binecuvântare pentru poporul lui Iehova

C. T. Russell 1884–1916

J. F. Rutherford 1916–1942

N. H. Knorr 1942–1977

F. W. Franz 1977–1992

M. G. Henschel 1992–