FORTĂREAȚA ANTONIA

Fortăreață în Ierusalim, care servea drept cazarmă și care, potrivit lui Josephus, avea diferite încăperi, băi, locuințe pentru soldați și curți interioare (IMAGINE, vol. 2, p. 535, engl.).

Fortăreața Antonia era situată la colțul nord-vestic al curții templului, din câte se pare pe locul unde Neemia construise mai înainte Palatul (sau fortăreața) despre care se vorbește în Neemia 2:8. Irod cel Mare a întreprins lucrări de reparație ample și costisitoare și i-a întărit sistemul de fortificații. El a numit-o „Antonia”, în cinstea lui Marc Antoniu (fortăreața se numea înainte Baris). În plus, Irod a dispus ca în această fortăreață să fie ținute veșmintele preoțești (așa cum făcuse mai înainte Ioan Hyrcanos I, mare preot și conducător evreu). Din câte se pare, Irod voia ca astfel să exercite un anumit control asupra marelui preot.

Potrivit lui Josephus, fortăreața a fost construită pe o stâncă înaltă de 50 coți (c. 22 m). Ea avea ziduri de piatră înalte de 40 coți (c. 18 m) și patru turnuri de colț, trei dintre ele având 50 de coți (c. 22 m) înălțime. Al patrulea turn, cel din colțul sud-estic, avea 70 de coți (c. 31 m) înălțime; din acest turn se putea vedea întreaga zonă a templului (Războiul iudeilor, V, V, 8). Înainte de guvernarea lui Irod, fortăreața a avut în principal un rol de apărare împotriva atacurilor dinspre nord. Apoi însă a fost folosită de romani mai ales pentru a-i ține sub control pe evrei și pentru a supraveghea tot ce se întâmpla în perimetrul templului. De fapt, din fortăreață se putea ajunge direct în curtea templului.

Forma de patrulater a fortăreței indică faptul că aceasta avea o curte centrală. Unii cercetători cred că Isus a compărut înaintea lui Pilat în curtea centrală a Fortăreței Antonia (Ioa 19:13). În opinia lor, locul numit în Biblie „Gabata” corespunde cu un pavaj de piatră descoperit în acest perimetru. Alții însă sunt de părere că Isus a fost judecat de Pilat în fața palatului lui Irod. (Vezi PARDOSEALA DE PIATRĂ.)

O relatare în care este mai sigur că se face referire la Fortăreața Antonia este cea consemnată în Faptele 21:30-40 și 22:24. Din câte se pare, Pavel se afla pe treptele acestei fortărețe când și-a prezentat apărarea și a depus mărturie înaintea unei mulțimi de fanatici religioși. El a fost apoi dus în cazarmă pentru a fi interogat. Probabil că tot în această fortăreață a fost adus și după ce a compărut în fața Sanhedrinului, unde a stârnit reacții furtunoase, și tot aici se afla când a venit nepotul său ca să-l avertizeze că se pusese la cale uciderea lui (Fa 23:10, 16).

Fortăreața Antonia a fost distrusă în 70 e.n., odată cu templul și orașul, de către generalul roman Titus.