Grupul epuizat se refugiază pe o insulă numită Malta. Localnicii sunt „oameni care vorbesc o limbă străină“ (NW), literalmente „barbari“c (în greacă bárbaros). Dar maltezii nu sunt sălbatici. Dimpotrivă, Luca, un însoţitor al lui Pavel, menţionează că ei „ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită: ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din cauza ploii care cădea şi din cauza frigului“. Însuşi Pavel li se alătură indigenilor pentru a-i ajuta să adune vreascuri şi să le pună pe foc. — Faptele 28:1–3.