Impresionantul Univers

‘Ceva lipseşte’: Ce anume?

După ce am stat şi am privit stelele într-o noapte întunecată şi senină, intrăm în casă înfriguraţi, clipind din ochi, cu mintea inundată de imensa frumuseţe, dar şi de o mulţime de întrebări. De ce există Universul? Care este originea lui? Ce se va întâmpla în viitor cu el? Acestea sunt întrebări la care mulţi încearcă să răspundă.

După cinci ani de cercetări în domeniul cosmologiei, care l-au purtat prin întreaga lume la conferinţe ştiinţifice şi la centre de cercetări, scriitorul ştiinţific Dennis Overbye a relatat o discuţie pe care a avut-o cu fizicianul de renume mondial Stephen Hawking: „Ceea ce am vrut să ştiu în cele din urmă de la Hawking este ceea ce am vrut întotdeauna să ştiu de la Hawking: Unde ne ducem când murim“.

Deşi au o nuanţă ironică, aceste cuvinte spun multe despre epoca noastră. Întrebările nu se referă atât de mult la stele şi la teorii şi la părerile contradictorii ale cosmologilor care le studiază. Oamenii de azi tânjesc încă după răspunsuri la întrebările fundamentale care au obsedat omenirea timp de milenii: De ce existăm? Există un Dumnezeu? Unde mergem atunci când murim? Unde se găsesc răspunsurile la aceste întrebări? Se găsesc ele oare în stele?

Un alt scriitor ştiinţific, John Boslough, a remarcat că, întrucât omenirea a renunţat la religie, oamenii de ştiinţă, cum ar fi cosmologii, au devenit „preoţia perfectă pentru o epocă laică. Aceştia, şi nu conducătorii religioşi, erau cei care acum aveau să dezvăluie toate secretele Universului puţin câte puţin, nu sub aspectul unei manifestări spirituale spontane, ci sub forma unor ecuaţii de neînţeles pentru toţi, cu excepţia celor unşi“. Însă vor dezvălui ei oare toate secretele Universului şi vor răspunde ei la toate întrebările care au obsedat omenirea timp de milenii?

Ce ne dezvăluie cosmologii în prezent? Majoritatea au adoptat unele versiuni ale „teologiei“ big bang-ului, care a devenit religia laică a zilelor noastre, chiar dacă ei recurg în permanenţă la subterfugii în legătură cu detaliile. „Totuşi, nota Boslough, în contextul noilor observaţii pline de contradicţii, teoria big bang-ului începe să apară din ce în ce mai mult ca un model exagerat de simplist în căutarea unui eveniment creator. Până la începutul anilor ’90, modelul big bang-ului a fost . . . din ce în ce mai puţin capabil să răspundă la majoritatea întrebărilor fundamentale.“ El a adăugat că „nu puţini sunt teoreticienii care şi-au exprimat părerea că acesta nu va dura nici măcar până la sfârşitul anilor ’90“.

Poate că unele dintre supoziţiile cosmologice actuale se vor dovedi a fi corecte, poate că nu — exact aşa cum poate că în spectrul Nebuloasei Orion există cu adevărat planete care apar în urma fuziunii, poate că nu. Incontestabil este faptul că nimeni de pe acest pământ nu ştie în mod sigur. Există o mulţime de teorii, însă observatorii sinceri repetă observaţia pătrunzătoare făcută de Margaret Geller, şi anume că, în ciuda vorbăriei, ceva fundamental pare să lipsească în înţelegerea actuală pe care o are ştiinţa în legătură cu cosmosul.

Lipseşte: faptul de a fi dispus să accepţi realităţi neplăcute

Majoritatea oamenilor de ştiinţă — şi printre aceştia se numără şi majoritatea cosmologilor — sunt de acord cu teoria evoluţiei. Ei consideră neplăcute vorbele care acordă inteligenţei şi scopului un rol în creaţie şi se înfioară chiar şi numai când se menţionează că Dumnezeu este Creatorul. Ei nu vor nici măcar să se gândească la o asemenea erezie. În Psalmul 10:4 se vorbeşte cu dispreţ despre cel îngâmfat care „nu-L caută. Toate gândurile lui sunt: «nu există Dumnezeu!»“ Zeul lui creator este Întâmplarea. Însă, pe măsură ce se cunosc mai multe lucruri, iar întâmplarea şi coincidenţa cad sub povara crescândă a dovezilor, oamenii de ştiinţă încep să se îndrepte din ce în ce mai mult spre acele lucruri care nu au fost acceptate, cum ar fi inteligenţa şi un proiect. Să urmărim câteva exemple:

„Un element a lipsit în mod clar din studiile cosmologice. Originea Universului, la fel ca şi soluţia cubului Rubik, pretinde o inteligenţă“, a scris astrofizicianul Fred Hoyle în cartea sa The Intelligent Universe, pagina 189.

„Cu cât cercetez mai mult Universul şi studiez detaliile arhitecturii sale, cu atât descopăr mai multe dovezi că, în vreun fel oarecare, Universul trebuie să fi ştiut că noi aveam să apărem.“ — Disturbing the Universe, de Freeman Dyson, pagina 250.

„Ce parametri ai Universului erau esenţiali pentru apariţia unor fiinţe, de exemplu noi, şi, printr-o coincidenţă ori dintr-un motiv mai greu de înţeles, Universul nostru are aceşti parametri? . . . Există oare vreun plan mai greu de înţeles care confirmă că Universul este realizat pentru omenire?“ — Cosmic Coincidences, de John Gribbin şi Martin Rees, paginile 14, 15.

Fred Hoyle vorbeşte şi el despre aceste caracteristici în cartea sa citată mai sus, la pagina 220: „Asemenea caracteristici par să se strecoare în ţesătura lumii naturale ca un fir de accidente fericite. Însă există atât de multe asemenea coincidenţe curioase, esenţiale vieţii, încât unele explicaţii par să pretindă la rândul lor alte explicaţii“.

„Nu numai omul este adaptat pentru Univers. Şi Universul este adaptat pentru om. Vă imaginaţi un Univers în care una sau alta dintre constantele fundamentale adimensionale ale fizicii este modificată cu câteva procente într-un fel sau altul? Omul nu ar fi putut niciodată să existe într-un astfel de Univers. Aceasta este ideea centrală a principiului antropic. Potrivit acestui principiu, un factor generator de viaţă stă la baza întregii maşinării şi a proiectului acestei lumi.“ — The Anthropic Cosmological Principle, de John Barrow şi Frank Tipler, pagina 7.

Dumnezeu, un proiect şi constantele fizicii

Care sunt câteva dintre aceste constante fundamentale ale fizicii fără de care viaţa nu poate să existe în Univers? Un raport publicat în The Orange County Register, din 8 ianuarie 1995, a enumerat câteva dintre aceste constante. Acesta a scos în evidenţă cât de precişi trebuie să fie aceşti parametri, afirmând: „Valorile cantitative ale multor constante fizice fundamentale care definesc Universul — de exemplu, sarcina unui electron sau viteza constantă a luminii sau mărimea intensităţii forţelor fundamentale din natură — sunt uimitor de precise, unele valori ajungând până la 120 de cifre după virgulă. Dezvoltarea unui Univers în care viaţa să se înmulţească este extrem de sensibilă la aceste valori. Orice mică variaţie — o nanosecundă aici, un angstrom acolo — şi Universul ar fi putut foarte bine să fie fără viaţă şi gol“.

Autorul acestui raport a spus apoi ceea ce, de obicei, nu se spune: „Pare mai raţional să presupunem că o tendinţă misterioasă s-a furişat în acest proces, probabil sub forma acţiunii unei puteri inteligente şi intenţionate, care a reglat excelent Universul, pregătindu-l pentru sosirea noastră“.

În cartea sa The Symbiotic Universe, George Greenstein, profesor de astronomie şi de cosmologie, a întocmit o listă mai lungă cu aceste constante fizice. Printre acestea se găseau constante atât de precis reglate, încât, dacă ele ar fi fost modificate şi numai în cea mai mică măsură, atunci nici atomi, nici stele, nici Univers n-ar fi existat vreodată. Amănunte privind aceste legături sunt prezentate în chenarul alăturat. Acestea trebuie să existe pentru ca viaţa materială să poată exista. Ele sunt complexe şi poate că nu sunt înţelese de toţi cititorii, însă sunt recunoscute, împreună cu multe altele, de astrofizicieni instruiţi în aceste domenii.

Întrucât această listă devenea din ce în ce mai lungă, Greenstein s-a simţit copleşit. El a spus: „Atât de multe coincidenţe! Cu cât citesc mai mult, cu atât sunt mai convins că asemenea «coincidenţe» cu greu ar fi putut să fie întâmplătoare. Însă, pe măsură ce această convingere se întărea, mai creştea şi altceva. Chiar şi acum mi-e greu să explic acel «ceva» în cuvinte. Era o repulsie puternică, iar uneori era aproape de natură fizică. M-aş fi scuturat în mod sigur de greaţă. . . . Este posibil ca deodată, fără să vrem, să fi dat peste dovada ştiinţifică a existenţei unei Fiinţe Supreme? A fost oare Dumnezeu cel care a intervenit, meşteşugind astfel în mod providenţial cosmosul în folosul nostru?“

Dezgustat şi îngrozit de acest gând, Greenstein a retractat imediat aceste cuvinte, a revenit la ortodoxia sa religioasă ştiinţifică şi a anunţat: „Dumnezeu nu constituie o explicaţie“. Fără motiv — gândul a fost atât de neplăcut, încât nu l-a putut înghiţi!

O necesitate omenească naturală

Nici unul dintre aceste comentarii nu sunt făcute pentru a discredita munca grea a oamenilor de ştiinţă sinceri, inclusiv a cosmologilor. Martorii lui Iehova apreciază în mod deosebit multele descoperiri făcute de aceştia cu privire la creaţie, care dezvăluie puterea şi înţelepciunea şi iubirea adevăratului Dumnezeu, Iehova. Iată ce declară Romani 1:20: „Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi divinitatea Lui se văd lămurit, de la creerea lumii, fiind înţelese de minte, prin lucrurile făcute de El, aşa că nu se pot dezvinovăţi“.

Cercetările şi eforturile oamenilor de ştiinţă constituie reacţia firească a omului faţă de o necesitate care este la fel de fundamentală pentru omenire ca şi nevoia de mâncare, adăpost şi îmbrăcăminte. Aceasta este necesitatea de a cunoaşte răspunsurile la anumite întrebări privitoare la viitor şi la scopul vieţii. Dumnezeu a „pus în inima [oamenilor] şi veşnicia, încât omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu“. — Eclesiastul 3:11.

Aceasta nu este o veste chiar atât de rea. Deşi omenirea nu va şti niciodată totul, nu înseamnă că oamenii nu vor avea ce să înveţe: „Am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar munci el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să le înţeleagă, tot nu poate să le pătrundă“. — Eclesiastul 8:17.

Unii oameni de ştiinţă obiectează, spunând că a-l găsi pe Dumnezeu „soluţia“ la problemă pune capăt interesului pentru cercetări ulterioare. Însă o persoană care îl recunoaşte pe Dumnezeu drept Creatorul cerurilor şi al pământului are o mulţime de alte detalii fascinante de descoperit şi o mulţime de mistere care-l nedumeresc de cercetat. Este ca şi cum ar fi primit autorizaţia de a porni într-o aventură încântătoare ca să descopere şi să înveţe alte lucruri!

Cine poate să reziste invitaţiei din Isaia 40:26? „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi!“ În aceste câteva pagini, noi ne-am ridicat ochii, şi ceea ce am privit a fost acel ‘ceva care lipseşte’, pe care cosmologii l-au ocolit. De asemenea, am identificat răspunsurile fundamentale la acele întrebări care nu au dat deloc pace minţii omului pe parcursul secolelor.

Răspunsurile se găsesc într-o carte

Răspunsurile au fost întotdeauna acolo, însă la fel ca religioniştii din zilele lui Isus, mulţi oameni şi-au închis ochii, şi-au astupat urechile şi şi-au împietrit inimile în faţa răspunsurilor care nu s-au potrivit cu teoriile lor sau cu stilul de viaţă pe care şi l-au ales (Matei 13:14, 15). Iehova ne-a spus care este originea Universului, cum a apărut Pământul şi cine va trăi pe el. El ne-a spus că locuitorii Pământului trebuie să-l cultive şi să se îngrijească cu iubire de plantele şi de animalele cu care îl împart. De asemenea, ne-a spus ce se întâmplă atunci când oamenii mor, că ei pot să revină la viaţă şi ce anume trebuie să facă ei ca să trăiască pentru totdeauna pe Pământ.

Dacă doriţi să aflaţi răspunsurile care vă sunt oferite în limbajul Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu, Biblia, vă rugăm să citiţi următoarele versete: Geneza 1:1, 26–28; 2:15; Proverbele 12:10; Matei 10:29; Isaia 11:6–9; 45:18; Geneza 3:19; Psalmul 146:4; Eclesiastul 9:5; Faptele 24:15; Ioan 5:28, 29; 17:3; Psalmul 37:10, 11; Apocalipsa 21:3–5.

De ce să nu citiţi într-o seară aceste versete împreună cu familia dumneavoastră, cu un vecin sau cu un grup de prieteni acasă la dumneavoastră? Fiţi sigur că va fi o discuţie însufleţită, în care veţi afla informaţii utile!

Sunteţi nedumerit de misterele Universului şi mişcat de frumuseţea sa? De ce să nu încercaţi să-l cunoaşteţi mai bine pe Cel care l-a creat? Curiozitatea şi uimirea noastră nu înseamnă nimic pentru cerurile neînsufleţite, însă Iehova Dumnezeu, Creatorul acestora, este şi Creatorul nostru, şi el se interesează de cei blânzi care doresc să afle mai multe lucruri despre el şi despre creaţia sa. Iată ce invitaţie este adresată în prezent pe întregul Pământ: „«Vino!» Şi cine aude să zică: «Vino!» Şi celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!“ — Apocalipsa 22:17.

Ce invitaţie călduroasă din partea lui Iehova! Universul a fost creat nu de o explozie lipsită de raţiune, fără scop, ci de un Dumnezeu cu o inteligenţă infinită şi cu un scop bine definit, care v-a avut pe dumneavoastră în vedere de la început. Rezervele sale de energie nelimitată sunt ţinute sub control cu grijă şi sunt întotdeauna la dispoziţia slujitorilor săi pentru a-i susţine (Isaia 40:28–31). Răsplata pentru că încercaţi să-l cunoaşteţi va fi la fel de nesfârşită ca şi impresionantul Univers!

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.“ — Psalmul 19:1.

[Chenarul de la pagina 13]

Câteva dintre constantele fizice necesare ca viaţa să existe

Sarcina electronului trebuie să fie egală cu cea a protonului, însă negativă; masa neutronului trebuie să fie cu puţin mai mare decât cea a protonului; trebuie să existe o potrivire între temperatura soarelui şi proprietăţile de absorbţie ale clorofilei înainte ca procesul de fotosinteză să poată avea loc; dacă interacţiunile tari ar fi puţin mai slabe, soarele n-ar putea genera energie în urma reacţiilor nucleare, însă, dacă ar fi puţin mai tari, combustibilul necesar pentru a genera energie ar fi extrem de variabil; fără două neobişnuite rezonanţe diferite între nucleii din miezul gigantelor roşii nu s-ar putea forma nici un element în afară de heliu; dacă spaţiul ar avea mai puţin de trei dimensiuni, nu s-ar putea realiza interconexiuni în fluxul sanguin şi în sistemul nervos; iar dacă spaţiul ar avea mai mult de trei dimensiuni, planetele n-ar putea să se deplaseze pe o orbită fixă în jurul Soarelui. — The Symbiotic Universe, paginile 256 şi 257.

[Chenarul de la pagina 14]

A văzut cineva masa care îmi lipseşte?

Galaxia Andromeda, ca de altfel toate galaxiile în formă de spirală, se roteşte maiestuos în spaţiu, ca şi cum ar fi un uragan uriaş. Astronomii pot calcula viteza de rotaţie a multor galaxii cu ajutorul spectrului luminii, iar atunci când o fac, ei descoperă ceva care îi nedumereşte. Viteza de rotaţie pare să fie de neconceput! Toate galaxiile în formă de spirală par să se rotească prea repede. Ele se comportă ca şi cum stelele vizibile din galaxie ar fi înfăşurate într-o aureolă mult mai mare de materie întunecată, care nu se vede cu telescopul. „Nu ştim în ce formă se găseşte această materie întunecată“, recunoaşte astronomul James Kaler. Potrivit estimărilor făcute, cosmologii nu găsesc o explicaţie pentru 90 la sută din masa care lipseşte. Ei o caută înnebuniţi, fie sub forma unor neutrini imenşi, fie a unui tip de materie necunoscut, însă cu o masă extraordinar de mare.

Dacă găsiţi cumva masa care lipseşte, nu uitaţi să-i anunţaţi imediat pe cosmologii de la voi!