„Iehova al oştirilor” vine în ajutor!

1. Deoarece există persoane care se opun, ce va trebui să facă Dumnezeu înainte de a aduce alinarea veşnică a umanităţii?

PERSPECTIVA unui dezastru mondial este inevitabilă! Dar după ce întregul pămînt va suporta consecinţele, va urma cu siguranţă restabilirea. „Vestea bună” despre această restabilire a fost răspîndită în toată lumea de bărbaţii şi femeile consacrate cărora li s-a încredinţat gloriosul mesaj al alinării veşnice a întregii omeniri. Ştirea adusă de ei este demnă de încredere deoarece vine de la Cel care este mai preocupat de starea umanităţii decît oricine altcineva din cer sau de pe pămînt. Din fericire el este perfect capabil să aducă alinarea necesară întregii umanităţi. De fapt el a plănuit acest lucru. Dar, procedînd astfel, înseamnă că el va trebui ca mai întîi să lupte împotriva celor care se opun scopului său — o luptă cum n-a mai fost vreodată!

2. Potrivit cu Is. 59:15b, cine este acest luptător victorios?

² Cine este acest luptător victorios ne spune profetul Isaia sub inspiraţie cînd declară: „Şi Iehova a văzut şi înaintea ochilor săi era ceva rău, deoarece nu exista nici o dreptate.” — Is. 59:15b.

3. În mod figurativ, ce reprezintă acest pămînt pentru Iehova ca Rege? A manifestat el oare vreun interes faţă de ceea ce se petrece aici?

³ Astăzi, oamenii în general nu ţin cont de faptul că Creatorul cerului şi al pămîntului urmăreşte îndeaproape mersul omenirii. Şi, de fapt, de ce n-ar proceda Creatorul astfel? Unul dintre ultimele lucruri pe care profetul său Isaia le-a notat în cartea lui a fost această declaraţie: „Iată ce a spus Iehova: ,Cerurile sînt tronul meu şi pămîntul este scaun pentru picioarele mele’” (Is. 66:1). Atunci n-a trebui oare ca acest Rege, care domneşte peste toată creaţia, să se intereseze de scaunul pămîntesc al picioarelor sale şi de ceea ce se petrece acolo? El a arătat că se interesează. Dar cum?

4. Cum şi-a manifestat Iehova interesul faţă de ceea ce se petrecea pe scaunul picioarelor sale în timpul lui Noe, un om temător de Dumnezeu?

⁴ Faptul că astăzi nu există o vastă boltă de apă suspendată în spaţiu şi de jur împrejurul globului nostru, care să împiedice pătrunderea directă a luminii soarelui, lunii şi a stelelor, se datorează lui Iehova, care a văzut ce se petrece aici, jos, pe scaunul terestru al picioarelor sale şi a trecut la acţiune. El a revărsat peste scaunul picioarelor lui acele ape suspendate, pentru a şterge complet stările rele din mijlocul omenirii. Relatarea inspirată spune următoarele cu privire la aceasta: „Iehova a văzut că răutatea omului era abundentă pe pămînt iar fiecare înclinare a gîndurilor inimii sale era doar răutate tot timpul . . . Atunci Iehova a spus: ,Am să şterg de pe suprafaţa pămîntului pe oamenii pe care i-am creat . . . . . Dar Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova” (Gen. 6:5–8). Toţi sîntem datori acestui Noe, un om temător de Dumnezeu, deoarece el şi familia sa, opt suflete în total, au construit, la porunca lui Iehova, o arcă cu care au trecut teferi prin potopul mondial, iar noi sîntem descendenţii lor.

5. (a) Ce interes a manifestat Iehova cu privire la nimicirea Sodomei şi Gomorei? (b) Ce ilustrează această nimicire şi cea cauzată de potop?

⁵ Cazul ulterior al Sodomei şi Gomorei este cunoscut în toată lumea. Nimicirea acestor oraşe imorale din Orientul Mijlociu exprimă interesul lui Iehova faţă de ceea ce fac oamenii pe scaunul picioarelor sale (Gen. 18:20, 21). Lot cel drept şi cele două fiice ale sale au fost salvaţi din ploaia de foc care a ars Sodoma şi Gomora. De ce? Deoarece, deşi ei trăiau în Sodoma, Lot era „întristat profund de conduita desfrînată a oamenilor care sfidau legea,” şi din această cauză el îşi „chinuia zi şi noapte sufletul său drept” (2 Petr. 2:6–8). Ceea ce ne interesează în aceste cazuri este că nimicirea lumii vechi în potop şi nimicirea Sodomei şi Gomorei în foc sînt asemănătoare, în anumite aspecte, cu sfîrşitul violent al sistemului de lucruri actual. — Luca 17:26–37; Mat. 24:36–39.

6. De ce nu trebuie minimalizată mişcarea ochilor lui Iehova şi puterea lor de observaţie?

⁶ Da! Sodomiţii moderni şi toate celelalte clase de oameni îşi acoperă ochii cînd minimalizează ceea ce spun Scripturile: „În ce-l priveşte pe Iehova, ochii săi cutreieră întregul pămînt, pentru a–şi arăta puterea în favoarea acelora a căror inimă este completă faţă de el.” De asemenea: „Ochii lui Iehova sînt în tot locul, veghind asupra celor răi şi a celor buni” (2 Cron. 16:9; Prov. 15:3). Datorită capacităţii sale de a face deosebire între bine şi rău, iată ce i s-ar putea spune lui Israel: „Dacă Iehova al oştirilor nu ne-ar fi lăsat o sămînţă, am fi devenit întocmai ca Sodoma şi ni s-ar fi făcut întocmai ca şi Gomorei.” — Rom. 9:29; Is. 1:9.

7. În ce domeniu este surprinzătoare astăzi neputinţa omului? De ce nu se oferă martorii lui Iehova să facă ceva?

⁷ În zilele lui Isaia, cînd Iehova privea la regatul lui Iuda cu capitala la Ierusalim, oare ce era rău în ochii lui cu privire la acesta? Tot ceea ce urmează: „Adevărul lipseşte şi oricine se întoarce de la rău este jefuit. Şi Iehova a văzut şi înaintea ochilor săi era ceva rău, deoarece nu exista nici o dreptate. Şi cînd a văzut el că nu era nici un om, s-a arătat surprins că nu intervenea nimeni’! (Is. 59:15, 16a). Vai, nu exista „nici un om” pe măsura nevoilor timpului, nici o fiinţă umană capabilă să intervină şi să pună stavilă minciunii, inechităţii, nedreptăţii, chiar şi în „piaţa publică,” unde îşi prezentau oamenii cazurile lor cu speranţa de a se îndrepta lucrurile (Is. 59:14). Şi astăzi desconsiderarea legii divine şi înmulţirea violării ei constituie un motiv de uimire, cu atît mai mult cu cît creştinătatea are o existenţă de peste 1 650 de ani. Martorii lui Iehova nu sînt însărcinaţi să îndrepte lucrurile. Ei nu ar putea interveni pentru a face aceasta, chiar dacă ar vrea. Atunci la ce ne putem aştepta?

8. Deci, cine este nevoit să lupte cu răufăcătorii de pe pămînt, şi ce titlu corespunzător i s-a dat lui încă din secolul al XII-lea înainte de Cristos?

⁸ Iată ce: „Iehova al oştirilor” are de dus o luptă, o luptă pentru dreptate! El nu recurge la Tribunalul Internaţional, după cum nu el a organizat un asemenea tribunal de arbitraj internaţional. În viitorul „război al zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic” de la Har-Maghedon, nu va fi pentru prima dată cînd el va intra în luptă cu duşmanii săi de pe pămînt. Deja din secolul al XII-lea î.e.n., el era onorat ca „Iehova al oştirilor” (1 Sam. 1:3, 11). Cînd profetul Isaia a avut o viziune despre el stînd în templul său sfînt, „Iehova al oştirilor” era aşezat pe un tron ridicat, foarte înalt deasupra căruia pluteau serafimi cu cîte şase aripi, care repetau: „Sfînt, sfînt, sfînt este Iehova al oştirilor” (Is. 6:3, 5). Acolo el nu era prezentat în ţinută de bătălie, asemenea unui Comandant suprem urmat de oştirile sale. — Compară cu Apoc. 4:1–3.

9. Avînd în vedere ceea ce a văzut Iehova că se întîmplă în acest secol, în ce scop şi cu ce se echipează el, potrivit cu Isaia 59:16b-19?

⁹ Avînd în vedere evenimentele mondiale care au avut loc de la izbucnirea primului război mondial în 1914, a devenit inevitabil pentru Judecătorul întregului pămînt să se înfăţişeze ca „Iehova al oştirilor.” În lumina celor petrecute în secolul al XX-lea, şi văzute de el, el se echipează de luptă. Isaia descrie astfel pregătirile: „Şi braţul său a început să salveze pentru el şi propria sa dreptate era aceea care îl susţinea. El şi-a îmbrăcat atunci dreptatea în chip de cămaşă de zale şi şi-a pus pe cap coiful salvării. Apoi, şi-a îmbrăcat hainele răzbunării ca veşmînt şi s-a înfăşurat în zel, ca într-o tunică fără mîneci. El va recompensa în mod corespunzător, potrivit faptelor: mînie adversarilor săi şi cuvenitul tratament duşmanilor săi. Insulelor le va aplica un tratament just. Şi de la apusul soarelui vor începe să se teamă de numele lui Iehova şi de la răsăritul soarelui, de gloria lui, căci el va veni ca un fluviu năpustitor, pe care însuşi spiritul lui Iehova l-a mînat.” — Is. 59:16b-19.

10. A cui luptă dusă aici pe pămînt îşi va atinge punctul culminant în apropiata bătălie a lui Iehova şi în ce constă echipamentul luptătorilor de pe pămînt?

¹⁰ Apropiata luptă a lui Iehova al oştirilor va constitui punctul culminant al luptei continue pe care martorii lui Iehova au dus-o şi pentru care au primit instrucţiuni să se înarmeze. Armura lor este o armură spirituală şi include brîul adevărului, „platoşa dreptăţii,” încălţămintea aparţinînd „echipamentului veştii bune a păcii,” „marele scut al credinţei,” „coiful salvării” şi „sabia spiritului, adică cuvîntul lui Dumnezeu.” — Ef. 6:11–17.

11, 12. (a) Ce semnifică faptul că Iehova poartă „coiful salvării”? (b) Ce arată faptul că el poartă „cămaşa de zale” a dreptăţii şi cu privire la ce face el promisiuni?

¹¹ Pentru viitorul război universal Iehova îşi pune „coiful salvării” dar în loc de „platoşa dreptăţii” el pune „cămaşa de zale” a dreptăţii. Desigur, el nu are nevoie de aceste mijloace de apărare deoarece el este atotputernic şi nemuritor. Deci, aici, aceste simple figuri de stil sînt folosite pentru a ilustra ceva. Faptul că el îşi pune pe cap „coiful salvării” arată că el are în intenţie salvarea cauzei sale, îndeosebi interesele regatului său mesianic. Nimic din ceea ce duşmanul ar putea folosi pentru a-l ataca în cauza sa nu-i va putea smulge din minte scopul său de a salva, nici nu-l va putea face să-şi piardă cunoştinţa şi să-i provoace o amnezie, astfel încît să uite de acest scop. Cît despre flexibila „cămaşă de zale” a dreptăţii, faptul că el o poartă pe trunchiul său ilustrează că iubirea sa pentru dreptate este inviolabilă. Nici un atac împotriva cauzei sale teocratice nu poate ucide devotamentul său înflăcărat faţă de ceea ce este drept.

¹² După cum este scris: „Stînca, perfectă este activitatea lui, căci toate căile lui sînt dreptate. Un Dumnezeu al fidelităţii, la care nu există vreo nedreptate; drept şi integru este el” (Deut. 32:4). „Potrivit cu promisiunea lui” el va lupta pînă cînd vor fi instaurate „ceruri noi şi un pămînt nou” în care „trebuie să locuiască dreptatea.” — 2 Petr. 3:13.

13. (a) Ce indică faptul că Iehova îmbracă, drept veşmînt, „hainele răzbunării”? (b) Ce indică faptul că el se înfăşoară în „zel” ca într-o tunică fără mîneci?

¹³ Iehova va lupta ca Răzbunător. De aceea el este înfăţişat purtînd ca veşmînt „hainele răzbunării.” Martorii lui de pe pămînt sînt însărcinaţi să „proclame . . . ziua răzbunării din partea Dumnezeului nostru” (Is. 61:1, 2). Faptul că el se înfăşoară în „zel, ca într-o tunică fără mîneci” ne garantează că zelul lui îl va purta înainte nu orbeşte sau nebuneşte, ci cu demnitatea cuvenită, aşa cum vechea „tunică fără mîneci” dădea o notă de demnitate celui ce o purta. Cu adversarii şi duşmanii săi el se va purta şi îi va trata conform modului în care s-au purtat ei cu cei care n-au făcut compromis în detrimentul cauzei sale teocratice. Chiar şi organizaţiile mici şi izolate asemenea „insulelor” vor primi ceea ce merită.

14. (a) Cum se va răsfrînge victoria glorioasă a lui Iehova asupra locuitorilor pămîntului? (b) De ce nu va exista nimic care să oprească înaintarea lui Iehova spre victorie?

¹⁴ Datorită războiului glorios pe care el îl va purta, locuitorii pămîntului, de la apusul la răsăritul soarelui, vor trebui să se teamă de el. Nimic nu va opri înaintarea sa spre victorie. „Căci el va veni ca un fluviu năpăstuitor pe care însuşi spiritul lui Iehova l-a mînat” (Is. 59:19). Va fi la fel ca în zilele Judecătorului Barac şi ale Deborei cînd Iehova a făcut ca „albia tumultoasă a Chisonului” să se umple cu un şuvoi ameninţător de apă care a cărat cu el trupele atacatoare conduse de Sisera, feldmareşalul regelui Iabin (Jud. 4:7, 13; 5:21). În „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic” de la Har-Maghedon, el îl va folosi ca feldmareşal pe Fiul său întronat, Isus Cristos, după cum arată Apoc. 19:11–21. În timpul acestui război forţa spiritului lui Iehova se va dovedi mult mai puternică decît toate bombele atomice sau nucleare pe care oamenii le vor îngrămădi pe pămînt sau pe care le vor face să explodeze.

Răscumpărătorul şi convenţia sa

15. Al cui Răscumpărător se declară în mod repetat Iehova al oştirilor prin intermediul lui Isaia?

¹⁵ În mod repetat „Iehova al oştirilor” se declară Răscumpărătorul sau Go.el’-ul poporului său ales din care făcea parte însuşi Isaia. Acestui popor tipic, Isaia îi spunea: „’Nu te teme, tu, vierme [al lui] Iacob, voi, oamenii lui Israel. Eu însumi te voi ajuta,’ este declaraţia lui Iehova, a însuşi Răscumpărătorului tău, a Sfîntului lui Israel. Şi iarăşi: „Acum iată ce a spus Iehova, Creatorul tău, o, Iacob şi Cel ce te-a alcătuit, o, Israel: ,Nu te teme, căci te-am răscumpărat . . . Voi sînteţi martorii mei,’ este declaraţia lui Iehova, ,chiar servul meu pe care l-am ales, . . .’ Iată ce a spus Iehova, Răscumpărătorul vostru, Sfîntul lui Israel: ,De dragul vostru voi trimite la Babilon şi voi face să cadă gratiile închisorii.’” — Is. 41:14; 43:1, 10–14; 44:6, 24; 48:17; 49:26; 54:5, 8; 60:16; 63:16.

16. Unde citează apostolul Pavel pasaje din Isaia 59:20, 21 şi despre ce completare aminteşte el în legătură cu împlinirea acestei profeţii?

¹⁶ La aproape 23 de ani după moartea, învierea şi înălţarea lui Isus Cristos, apostolul Pavel a citat pasajele din Isaia 59:20, 21, arătînd că acestea urmau să aibă o împlinire în era creştină. El comentează astfel: „Intocmai după cum este scris: ,Eliberatorul va ieşi din Sion şi va îndepărta practicile lipsite de respect faţă de Dumnezeu de la Iacob. Şi aceasta este din partea mea convenţia mea cu ei, cînd le voi îndepărta păcatele’” (Rom. 11:26, 27, conform versiunii Septuaginta în limba greacă). Apostolul Pavel situează împlinirea finală a profeţiei în viitor cînd se va completa numărul tuturor membrilor din clasa regatului sub Isus Cristos, respectiv 144 000. Aceştia sînt israeliţi antitipici sau israeliţi spirituali care se află într-o nouă convenţie cu Iehova Dumnezeu. Ei sînt asemenea unui număr fix de ramuri dintr-un măslin simbolic (Rom. 11:17–26). Timpul fixat de Dumnezeu pentru această împlinire finală bate la uşă!

17. Cînd a ajuns în sclavie rămăşiţa israeliţilor spirituali şi în care loc anume trebuie să vină Răscumpărătorul pentru a o elibera?

¹⁷ Asemenea israeliţilor din timpul lui Isaia, israeliţii spirituali s-au vîndut datorită practicilor greşite, ajungînd sclavii imperiului mondial al religiei false, adică ai Babilonului cel mare şi ai curtezanilor ei lumeşti (2 Regi 17:17; 1 Regi 21:20, 25). Un exemplu grăitor al acestei situaţii a apărut în timpul primului război mondial din 1914–1918. Pentru ca israeliţii spirituali captivi să-şi recîştige libertatea şi să-i slujească Dumnezeului adevărat fără reţinere sau teamă, trebuia să se ridice în favoarea lor un Răscumpărător, ceea ce s-a şi întîmplat, în persoana lui Iehova însuşi. Prin acţiunea sa oportună el i-a eliberat pentru ca ei să-i servească. Deoarece Sionul era, în timpul lui Isaia, cea mai importantă dintre înălţimile pe care era aşezat Ierusalimul, capitala regatului, Iehova trebuia să vină acum la Sionul antitipic pentru a elibera clasa Regatului (Apoc. 14:1; Is. 24:23; 52:7). Atunci rămăşiţa eliberată a israeliţilor spirituali au abandonat fărădelegile comise împotriva lui Iehova, păstrîndu-se independenţi de orice legătură cu Babilonul cel mare. — Apoc. 18:4.

18. În acest context, pe cine foloseşte Iehova ca adjunct al său şi în care bătălie este el înfăţişat conducînd lupta?

¹⁸ În activităţile sale Iehova l-a folosit pe Fiul său Isus Cristos ca adjunct sau „mesager al convenţiei” (Mal. 3:1). Ca Mai Marele Cir, Isus Cristos a eliberat din Babilonul cel mare mai întîi rămăşiţa israeliţilor spirituali şi apoi pe însoţitorii lor (Is. 44:28–45:7). În Apocalips 19:11–21 el este înfăţişat ca cel care conduce direct lupta în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic” de la Har-Maghedon.

19. Care sînt termenii „convenţiei” pe care Iehova o încheie cu Mai Marele Isaia, Isus Cristos, în favoarea rămăşiţei eliberate a israeliţilor spirituali?

¹⁹ În calitate de Mai marele Isaia, Isus Cristos este profetul cu care încheie Iehova convenţia sa în favoarea rămăşiţei eliberate a israeliţilor spirituali. Această convenţie corespunde promisiunii de la Isaia 59:21: „,Spiritul meu care este peste tine şi cuvintele mele pe care le-am pus în gura ta — ele nu vor fi îndepărtate din gura ta, nici din gura urmaşului tău şi nici din gura urmaşului urmaşului tău,’ a zis Iehova, ,de acum şi pînă în timp indefinit.’” — Compară cu Fapte 3:22, 23.

20. În ce măsură a acţionat spiritul lui Iehova asupra Mai Marelui Isaia? Ce anume dovedeşte astăzi că cuvintele lui Iehova n-au fost îndepărtate de la gura „urmaşului” pe care Dumnezeu i l-a dat lui Isus Cristos?

²⁰ Profetul Isaia şi „urmaşul” său natural au părăsit demult scena vieţii. Dar Mai Marele Isaia, Isus Cristos, fiind numuritor, continuă să trăiască la dreapta lui Dumnezeu în ceruri. Spiritul lui Iehova acţionează cu putere asupra lui (Is. 61:1–3; Luca 4:16–21). De asemenea, „cuvintele” lui Iehova au fost puse în gura sa pentru ca el să le rostească cu putere pe tot pămîntul. În această acţiune el a pus aceste cuvinte în gura „urmaşului” spiritual pe care i l-a dat Iehova. Aceasta a dus la predicarea în întreaga lume a veştii bune a regatului instaurat al lui Dumnezeu. — Mat. 24:14.

21. (a) Cine sînt cei care în 1935 au preluat mesajul actual în gurile lor? (b) Cînd va trebui să intervină „Iehova al oştirilor”? Ce va justifica el?

²¹ Din anul 1935, cei care alcătuiesc o „mare mulţime” au devenit însoţitorii rămăşiţei israeliţilor spirituali. Ei au preluat mesajul Regatului şi în gurile lor el a căpătat o mare rezonanţă, împreună cu avertismentul privitor lor răzbunarea divină împotriva duşmanilor lui Dumnezeu (Apoc. 7:9–17). Aceşti duşmani mai încearcă încă să reducă la tăcere mesajul Regatului. Dar, deoarece nu au succes, duşmanii furioşi vor dezlănţui un ultim atac împotriva tuturor celor care au aderat la regatul lui Dumnezeu prin Cristos. Atunci, mai mult ca oricînd, „Iehova al oştirilor” va trebui să intervină. El va face aceasta cu ajutorul feldmareşalului său Isus Cristos, „Regele regilor.” Vino atunci, o, „Iehova al oştirilor,” şi fă ca mult glorioasa ta biruinţă prin Cristos să rămînă în analele nepieritoare ale întregului cer şi pămînt, spre justificarea a ta eternă ca Suveran indiscutabil al întregului univers!