19. Ce înseamnă deci pentru creştini faptul că îşi prezintă corpul „ca o jertfă vie, sfîntă“ lui Dumnezeu?

¹⁹ Nu jertfe de felul acesta sînt acelea pe care le recomandă Iehova Dumnezeu discipolilor Fiului său Isus Cristos. Dimpotrivă la Romani 12:1, 2 el l-a inspirat pe apostolul Pavel să scrie: „Vă implor, prin îndurările lui Dumnezeu, să prezentaţi corpurile voastre ca o jertfă v e, sfîntă, de acceptat, [în ochii] lui Dumnezeu, un serviciu sacru cu puterea raţiunii voastre. Şi încetaţi să vă conformaţi acestui sistem de lucruri, ci transformaţi-vă reînnoindu-vă mintea, ca să constataţi pentru voi înşivă [care este] voia [cea] bună [demnă] de acceptat şi perfectă a lui Dumnezeu.“ Faptul că creştinul îşi prezintă corpul „ca o jertfă vie, sfîntă,“ nu înseamnă că el se sinucide sau că se lasă ucis de un preot religios ca jertfă pe un altar. Acesta nu ar fi „un serviciu sacru cu puterea raţiunii.“ Un asemenea serviciu, dimpotrivă înseamnă ca creştinul să ducă o viaţă pătrunsă de spirit de sacrificiu în folosul serviciului lui Dumnezeu şi să nu devină în mod deliberat, adică intenţionat, un martir, de dragul de a face paradă.

21. Ce a pus Iehova în faţa poporului său ales ca fiind mai important decît jertfirea de victime animale? Şi ce putem spune atunci despre jertfele omeneşti?

²¹ Jertfele descrise în felul acesta, nu îngăduie să amestecăm închinarea lui Iehova cu jertfirea de victime omeneşti sau animale în cinstea dumnezeilor falşi ai acestei lumi (Is. 42:8). Cel dintîi lucru pe care îl doreşte Dumnezeu de la poporul său este ascultarea, supunerea noastră faţă de „voia cea bună, demnă de acceptat şi perfectă a lui Dumnezeu.“ Atunci cînd Iehova a salvat pe poporul său ales din apăsarea aducătoare de moarte a vechiului Egipt, el nu i-a pus în faţă ca de primă importanţă faptul de a-i aduce jertfe animale: „Ci iată porunca pe care le-am dat-o: ‘Ascultaţi glasul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi’“ (Ier. 7:22, 23; 1 Sam. 15:22). Astfel dacă Iehova nu i-a pretins jertfe animale poporului său ales, cum i-ar fi putut pretinde atunci să aducă jertfe omeneşti? Ideea jertfelor omeneşti ca acelea aduse lui Baal sau Moloh, nici măcar nu-i „venise în inimă.“ — Ier. 7:31.