Modestia creştină — dovada înţelepciunii

„Căci în virtutea favorii nemeritate care mi-a fost dată îi spun fiecăruia să nu se aprecieze pe sine mai mult decît este necesar să se aprecieze, ci să se aprecieze în aşa fel încît să aibă o judecată sănătoasă fiecare potrivit măsurii de credinţă ce i-a fost împărţită de Dumnezeu.“ — ROMANI 12:3.

1. Ce fapte ne arată că astăzi modestia nu este apreciată?

PUŢINI sînt oamenii care apreciază modestia şi o manifestă în zilele noastre! Trăim într-o epocă a rivalităţii înverşunate şi a unei nemiloase concurenţe. În sistemul actual nu există rasă, naţiune, trib, corporaţie şi individ care să nu viseze să fie cel mai bun şi mai presus de alţii. Nimeni nu vrea să fie modest. Spiritul acesta a influenţat chiar şi cercul familial, aşa cum se poate vedea din răzvrătirea tineretului şi mişcarea de emancipare a femeii.

2. De ce atitudinea Martorilor lui Iehova cu privire la modestie nu trebuie să fie identică cu a lumii?

² Dar atitudinea lumii de azi nu trebuie să fie şi atitudinea adevăraţilor creştini. Nu, Martorii lui Iehova îşi recunosc obligaţia de a urma cel mai mare exemplu de modestie pe care l-a văzut vreodată lumea aceasta. Acest exemplu este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Specifice modestiei lui Isus sînt următoarele cuvinte spuse de el: „Fiul nu poate face nici un singur lucru din propria sa iniţiativă.“ „De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, afară de unul singur, Dumnezeu.“ (Ioan 5:19; Luca 18:19) Da, toţi cei care vor să calce pe urmele lui Isus Cristos trebuie să manifeste modestie. De altfel, toţi cei care fac astfel nu vor suferi pagube, ci vor constata că manifestarea modestiei creştine este binefăcătoare şi constituie într-adevăr o dovadă de înţelepciune.

3. Care sînt sensurile termenului modestie?

³ Termenul modestie poate semnifica „simplitate, simplicitate, sobrietate“ (DS); „lipsă de îngîmfare“ (DEX); „simţ, sentiment care ne face să nu exagerăm valoarea ideilor şi a acţiunilor noastre“ (DN); prin extindere: „moderaţie, cumpătare în purtare, în pretenţii“ (DEX). Sub inspiraţie divină, apostolul Pavel şi-a îndemnat colaboratorii în credinţă să manifeste modestie, scriindu-le următoarele: „Căci în virtutea favorii nemeritate care mi-a fost dată, îi spun fiecăruia să nu se aprecieze pe sine mai mult decît este necesar să se aprecieze; ci să se aprecieze în aşa fel încît să aibă o judecată sănătoasă, fiecare potrivit măsurii de credinţă ce i-a fost împărţită de Dumnezeu.“ (Romani 12:3) Da, este necesar să credem ceva despre noi înşine. Dar nu trebuie să avem o părere prea bună despre noi, dînd prea multă importanţă capacităţilor noastre fireşti sau competenţei noastre dobîndite.

Modestia şi umilinţa diferă ca sens

4. a) Unde apare în Scripturi cuvîntul ebraic care este redat prin „modest“? b) Ce concluzie trebuie să tragem cu privire la înţelesul acestui cuvînt aşa cum este folosit în Proverbe 11:2?

⁴ În multe traduceri ale Bibliei, modestia este confundată cu umilinţa. Cuvîntul ebraic redat prin „modest“ apare doar în Proverbe 11:2 şi în Mica 6:8. Dar ce înseamnă acest cuvînt? El poate comporta o idee de decenţă, castitate sau puritate personală. Totuşi, el descrie şi persoana conştientă de propriile sale limite. În Mica 6:8, cuvîntul ebraic ar putea avea oricare dintre aceste două sensuri, fiindcă în acest text sîntem pur şi simplu îndemnaţi să umblăm cu modestie cu Dumnezeul nostru. Totuşi, acest sens nu corespunde cu textul din Proverbe 11:2, unde se spune: „A venit îngîmfarea? Atunci va veni dezonoarea; dar înţelepciunea este cu cei modeşti.“ Aici modestia este pusă în contrast cu îngîmfarea. Opusul îngîmfării este, aici, modestia în sensul că omul nu trebuie să se îngîmfe ci să fie conştient de propriile-i limite.

5, 6. Cum se poate ilustra deosebirea dintre termenii umilinţă şi modestie cu privire la Iehova Dumnezeu?

⁵ Între a fi umil şi a fi modest există o deosebire. De exemplu, cu privire la Iehova Dumnezeu, psalmistul David a spus: „Însăşi umilinţa ta mă va face mare.“ (Psalm 18:35). Într-adevăr, David a devenit un mare rege în Israel numai datorită faptului că Iehova însuşi a fost dispus să se umilească, sau să se coboare, pentru a-l remarca pe David şi pentru a se ocupa răbdător de el. Astfel citim, de asemenea, cu privire la Iehova: „Cine este ca Iehova, Dumnezeul nostru, cel care îşi face locuinţa în înălţime? El binevoieşte să privească asupra cerului şi pămîntului.“ (Psalm 113:5, 6). Nu există nici o îndoială în privinţa această: Creatorul se află în înălţimi atît de mari, încît el trebuie să binevoiască să coboare pentru a se uita la lucrurile din ceruri şi de pe pămînt.

⁶ Dar putem oare să spunem despre Iehova că este modest în sensul că el este conştient de limitele sale? Bineînţeles, nu! Cum am putea vorbi despre limite cu privire la Dumnezeu, care este nemărginit în înţelepciune şi putere, fără absolut nici o greşeală, şi perfect în justiţie, fiind însăşi personificarea iubirii? Absolut nimeni nu poate fi pe bună dreptate asemănat cu el. — Isaia 40:12–31.

7. a) Cum ar putea un om să fie umil şi totodată lipsit de modestie? b) Cum se poate vedea această situaţie în cazul apostolului Petru?

⁷ Pe de altă parte, este posibil ca oamenii să fie umili şi totuşi să le lipsească modestia. Ei pot fi umili, supuşi cu inima, şi totuşi nu îşi folosesc capacitatea de a gîndi logic pentru a fi conştienţi de propriile lor limite. De exemplu, apostolul Petru a fost desigur un om umil. Cînd l-a văzut pe Isus făcînd un miracol care demonstra capacitatea de a menţine sub control chiar şi vieţuitoarele mării, Petru s-a aruncat la picioarele lui Isus spunînd: „Depărtează-te de mine, Doamne fiindcă sînt un om păcătos.“ (Luca 5:8). Citim, de asemenea, că atît Isus cît şi apostolul Pavel l-a mustrat pe Petru. Dar nu găsim nicăieri că Petru s-ar fi ofensat din cauza acestor mustrări (Matei 16:21–23; Galateni 2:11–14; 2 Petru 3:15, 16). Fără îndoială, Petru era un apostol umil, supus. Dar a fost el într-adevăr modest în sensul că a fost conştient de limitele sale? Nu întotdeauna. Dacă ar fi fost, el nu ar fi insistat să spună că chiar dacă toţi ceilalţi apostoli l-ar părăsi pe Stăpînul lor, el nu ar face un asemenea lucru — şi aceasta numai ca să eşueze atît de lamentabil, negîndu-l pe Isus de trei ori! — Marcu 14:29, 30, 66–72.

Tristele consecinţe a lipsei de modestie

8. De ce se poate spune că toate necazurile din univers îşi au originea în lipsa de modestie?

⁸ Lipsa de modestie a cauzat necazuri nu numai apostolului Petru, ci s-ar putea spune că toate necazurile din lume — ba chiar din întregul univers — îşi au originea în lipsa de modestie. De ce oare? Numai datorită lipsei de modestie o anumită creatură a devenit Satan Diavolul. El nu şi-a recunoscut limitele impuse de condiţia sa de creatură. Numulţuimit de poziţia pe care Iehova i-a repartizat-o, el a vrut să fie egalul lui Dumnezeu. Mai tîrziu, această atitudine plină de mîndrie a ieşit în evidenţă cînd Diavolul i-a oferit lui Isus toate regatele lumii în schimbul unui singur act de închinare. Dar, aşa cum Isus i-a reamintit acestui Ispititor, închinarea îi aparţine numai lui Iehova Dumnezeu. Lipsa de modestie a lui Satan, ceea ce a fost şi este o manifestare de îngîmfare, i-a adus dezonoare şi va produce în cele din urmă nimicirea lui. — Matei 4:8–10; Evrei 2:14.

9. În ce privinţe a manifestat Eva lipsa de modestie?

⁹ În mod asemănător, lipsa de modestie s-a dovedit a fi fatală pentru Eva, „mama tuturor celor vii“. (Geneza 3:20) Idea de a fi asemenea lui Dumnezeu, de a cunoaşte singur binele şi răul i-a placut Evei. De ce? Deoarece ea nu a exercitat modestie. Dacă ar fi rămas modestă, ea ar fi putut de fapt, să-i spună Ispititorului: „De ce să vreau să fie ca Dumnezeu? Eu sînt nespus de mulţumită de aranjamentul lui Dumnezeu, datorită căruria eu sînt o ajutoare pentru omul perfect Adam. Şi apoi, ar fi mai bine să-l întreb pe Adam cu privire la aceasta, fiindcă el mi-a spus despre porunca de a nu mînca din acest fruct.“ Dar nu, Eva a desconsiderat modestia în relaţiile cu Făuritorul ei şi cu soţul ei. Lipsa ei de modestie urma să o coste viaţa şi l-a determinat şi pe soţul ei să adopte o atitudine de sinucigaş. Deci, are modestia importanţă? Da, importanţa ei este foarte mare! — Geneza 3:1–19.

10. De ce ne este tuturor dificil să fim cu adevărat modeşti?

¹⁰ Se pare că toţi am moştenit de la primii noştri părinţi o tendinţă de a manifesta lipsă de modestie. Aşa cum Dumnezeu a zis după potop, „înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui.“ (Geneza 8:21). Aşadar, cînd regele David a comis păcate grave, el s-a rugat lui Dumnezeu: „Iată în eroare am fost adus pe lume în dureri de naştere şi în păcat m-a conceput mama mea.“ (Psalm 51:5). Şi tocmai de aceea a spus Iehova Dumnezeu prin profetul său Ieremia: „Inima este mai trădătoare decît orice altceva şi este fără remediu. Cine o poate cunoaşte?“ — Ieremia 17:9.

11. Ce situaţii existente în lumea întreagă se datoresc lipsei de modestie?

¹¹ Pentru a ne convinge este suficient să ne gîndim la numeroasele probleme care în întreaga lume sînt legate de lipsa de modestie. Această plagă face ravagii în toate rasele, în toate naţiunile, în toate triburile şi nici măcar familiile nu scapă de ea. Nici blocul naţiunilor răsăritene, nici blocul naţiunilor apusene, nu este dispus să-şi recunoască propriile lor limite. Fiecare vrea să fie în frunte. Oamenii care aparţin unei rase îşi arogă superioritatea faţă de cei care aparţin altei rase. De fapt se relatează că luptele dintre anumite triburi africane îşi au originea în simplul fapt că fiecare trib urmăreşte să-şi dovedească aşa-zisa superioritate.

12. a) Ce rău rezultă din lipsa de modestie manifestată de unii soţi? b) Ce rezultă din lipsa de modestie din partea multor femei?

¹² Dar ce se poate spune despre lipsa de modestie din cadrul familiei? În multe situaţii, atît soţii cît şi soţiile au generat discordie din cauza lipsei lor de modestie. Datorită superiorităţii lor fizice şi financiare, soţii au deseori tendinţa de a juca rolul celui mai puternic sau de a acţiona ca un stăpîn, spre marea nefericire a familiei. Fără îndoială aceasta explică în parte mişcarea de emancipare a femeii, care îi acuză pe bărbaţi de „şovinism masculin.“ Dar cum stau lucrurile cu femeile, îndeosebi cu soţiile? Cele cărora le lipseşte modestia au recoltat deseori multă nefericire, inclusiv familii destrămate (Galateni 6:7, 8). Aceste femei au desconsiderat o cerinţă spirituală fundamentală, şi anume aceea ca ele „să fie supuse soţilor lor ca Domnului“ (Efeseni 5:21–23, 33; 1 Corinteni 11:3, 7–10). Printre femeile acestei lumi există o lipsă de modestie şocantă şi larg răspîndită în ceea ce priveşte castitatea. Etalîndu-şi prin felul în care vorbesc, se îmbracă şi se comportă calităţile fizice atrăgătoare, aceste femei sînt în mod inevitabil părtaşe la vina pentru preponderenţa promiscuităţii, a infidelităţii conjugale şi a familiilor destrămate.

13. Ce roade a produs printre tinerii de astăzi lipsa de modestie?

¹³ Deşi pintre tinerii moderni există exemple excelente de modestie, alţii dau dovadă de o lipsă crasă a acesteia. Datorită faptului că nu manifestă această trăsătură, mulţi tineri sînt irascibili în relaţiile cu bătrînii din familia lor şi critică greşelile pe care le fac cei din generaţia mai în vîrstă. Dar ce fel de înţelepciune manifestă unii dintre aceşti tineri cu privire la consumul de droguri, beţie, depăşirea vitezei legale la conducerea automobilului sau angrenarea într-un mod de viaţă imoral? Dacă aceşti tineri ar fi modeşti, ei ar asculta de bătrînii lor şi ar trage foloase din sfaturile sănătoase pe care le pot oferi bătrînii cu experienţă.

Modestia creştină este într-adevăr o dovadă de înţelepciune

14. De ce este modestia atît de adecvată în relaţiile noastre cu Iehova?

¹⁴ Manifestarea modestiei creştine este într-adevăr o atitudine înţeleaptă. În primul rînd ea are ca rezultat o relaţie bună cu Iehova, de fapt, Dumnezeu pretinde ca noi să umblăm modeşti cu el (Mica 6:8). Şi apoi, modestia este foarte adecvată din partea noastră dacă ne gîndim la acea deosebire existentă între noi şi Făuritorul nostru atotputernic şi etern. La drept vorbind, pentru el naţiunile sînt ca un strat de praf pe talerul unui cîntar şi ca o picătură de apă care cade dintr-o găleată (Isaia 40:15). Modestia ne va determina să ne temem de a-i displăcea lui Iehova Dumnezeu, iar aceasta este cu siguranţă, „începutul înţelepciunii“. Psalm 111:10.

15. Cum îi poate ajuta modestia pe fraţii creştini?

¹⁵ Modestia produce, de asemenea, bune relaţii cu fraţii noştri martori ai lui Iehova. Ea îi va reţine pe fraţi de a se scoate în evidenţă pentru a obţine privilegii de serviciu. Modestia îi va ţine treji în ceea ce priveşte limitele lor, lipsa lor de cunoştinţă şi experienţă în anumite privinţe, în comparaţie cu alţii. Ea îi va menţine, de asemenea, preocupaţi mai degrabă cu privire la îmbunătăţirea calificării lor spirituale decît cu privire la ocuparea funcţiei de diacon sau de bătrîn. Dacă ei continuă să folosească din plin orice prilej pentru a-şi mări cunoştinţele şi a fi de ajutor tovarăşilor lor în credinţă, momentul recomandării şi numirii lor într-o poziţie de responsabilitate în adunare ar putea constitui o adevărată surpriză pentru ei. De fapt, asemenea cazuri n-au fost deloc izolate.

16. De ce manifestarea modestiei este o atitudine înţeleaptă din partea femeilor creştine?

¹⁶ Modestia este de asemenea, o dovadă a înţelepciunii şi pentru surorile noastre, şi nu numai în ce priveşte pudoarea şi decenţa, deşi acestea sînt nespus de importante (1 Timotei 2:9, 10; Tit 2:3–5). Dacă este conştientă de limitele ei şi de rolul care i s-a repartizat în adunare, femeia creştină care este înţeleaptă îşi ca controla cu modestie vorbirea. Ea nu va fi guralivă şi se va abţine să critice modul în care bătrînii numiţi rezolvă problemele. — Vezi Iuda 8, 9, 16.

17, 18. a) De ce trebuie tinerii să manifeste modestie faţă de părinţii lor? b) Ce exemplu scriptural este dat aici pentru a arăta că este înţelepet să dăm ascultare sfaturilor bătrînilor?

¹⁷ În mod similar, şi din partea tinerilor, modestia este o dovadă de înţelepciune. Cînd se comportă cu modestie, tinerii se fac iubiţi de ceilalţi. Cuvîntul lui Dumnezeu porunceşte pe bună dreptate ca să-şi onoreze tatăl şi mama şi să-i asculte în „totul“ (Coloseni 3:20; Efeseni 6:1–3). Pentru a face aceasta şi pentru a nu crede că ei sînt mai înţelepţi decît părinţii lor este nevoie de modestie. Şi, de fapt, nu datorezi părinţilor tăi recunoştinţă? Ei sînt aceia care te-au adus pe lume. Din momentul acela pînă în prezent, părinţii tăi ţi-au asigurat hrană, îmbrăcăminte, adăpost, posibilitatea de a învăţa, de a te relaxa, precum şi o instruire spirituală. Deci, nu te va îndemna oare însuşi respectul, să manifeşti modestie faţă de ei?

¹⁸ Faptul că faci confidenţe părinţilor tăi şi le accepţi sfaturile cu modestie, este şi el o dovadă de înţelepciune. Datorită experienţei lor, ei au, cu certitudine, mai multă înţelepciune decît tine. Lumea este plină de tulburări nu din cauza lipsei de cunoştinţă, ci datorită lipsei de înţelepciune sănătoasă. „Ei au respins însăşi cuvîntul lui Iehova, şi ce înţelepciune au ei?“ (Ieremia 8:9). Chiar şi într-o asemenea problemă personală ca alegerea tovarăşului de viaţă, vei proceda înţelept dacă vei acorda, cu modestie, consideraţia cuvenită opiniei părinţilor tăi, deoarece ei te iubesc şi îţi vor numai binele. Ei îţi pot da un sfat mult mai bun decît prietenii tăi. Este adevărat că s-ar putea ca sfatul lor să nu fie la fel de măgulitor ca al acelor de vîrsta ta, dar el este mai bun pentru tine. Biblia ne dezvăluie că regele Ieroboam din Israelul antic a pierdut cea mai mare parte a regatului său datorită lipsei de modestie. El a repins sfatul celor bătrîni care fuseseră sfetnicii tatălui său şi a preferat să urmeze sfatul măgulitor al celor de vîrsta lui — tineri care crescuseră împreună cu el. Ei erau la fel de neexperimentaţi şi de mărginiţi ca el însuşi. — 1 Regi 12:1–24.

19. Cum ne poate fi modestia de mare ajutor în activitatea de depunere a mărturiei?

¹⁹ Modestia creştină, ne va fi, de asemenea, de mare ajutor cînd depunem mărturie despre numele lui Dumnezeu şi Regatul său, în lucrarea de mărturie fie din casă în casă, fie ocazional. Dacă ar fi să vorbim cu multă încredere în forţele proprii s-ar putea să-i impresionăm pe unii ascultători, dar s-ar putea să le provocăm repulsie altora. În orice moment, noi trebuie să atragem atenţia asupra lui Iehova Dumnezeu şi a Cuvîntului său, nu asupra noastră. Foarte adecvat în această privinţă este sfatul acesta: „În inimile voastre, sfinţiţi-l ca Domn pe Cristosul, fiind întotdeauna gata de apărare înaintea oricui vă cere motivul speranţei care este în voi, dar făcînd aceasta cu blîndeţe şi un respect profund.“ (1 Petru 3:15). Modestia ne va ajuta să manifestăm blîndeţe şi respect profund.

20. a) Ce am învăţat pînă acum despre modestie şi lipsa de modestie? b) Ce întrebare mai rămîne?

²⁰ Din cele de mai sus putem vedea în mod evident ce mult rău a adus omenirii lipsa de modestie. Am văzut, de asemenea, că modestia este, inidiscutabil, o atitudine înţeleaptă. Aceste aspecte trebuie să ne ajute să cultivăm modestia. Dar ce alt ajutor putem găsi pentru a cultiva modestia creştină?

Îţi reaminteşti?

□ De ce Martorii lui Iehova nu trebuie să aibe atitudinea pe care o are lumea faţă de modestie?

□ Cum ar putea o persoană să fie umilă dar nu modestă?

□ De ce ne este tuturor dificil să fim într-adevăr modeşti?

□ De ce este foarte adecvat ca să fim modeşti în relaţiile noastre cu Iehova?

□ Cum ne poate ajuta modestia în lucrarea de depunere a mărturiei?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Isus a făcut cu modestie ceea ce i-a poruncit Tatăl său ceresc.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Modestia creştină va avea ca rezultat relaţii bune cu Dumnezeu şi cu fraţii noştri martori ai lui Iehova