„Nu te teme, turmă mică“
„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia [regatul, NW].“ — LUCA 12:32.
1. Ce stătea la baza cuvintelor lui Isus „nu te teme, turmă mică“?
„CĂUTAŢI . . . încontinuu regatul [lui Dumnezeu]“ (Luca 12:31, NW). Când a spus aceste cuvinte discipolilor săi, Isus a exprimat un principiu care, din timpul său până azi, orientează gândirea creştinilor. Regatul lui Dumnezeu trebuie să stea pe primul plan în viaţa noastră (Matei 6:33). În relatarea lui Luca însă, Isus a adresat în continuare cuvinte de mângâiere şi încurajare unui grup special de creştini. El a spus: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia“ (Luca 12:32). În calitate de Păstor Excelent, Isus ştia că pe discipolii săi intimi îi aşteptau timpuri vitrege. Însă, dacă ei continuau să caute Regatul lui Dumnezeu, nu aveau de ce să se teamă. Deci îndemnul lui Isus nu era o poruncă aspră, ci, mai degrabă, o promisiune făcută din iubire, menită să le insufle încredere şi curaj.
2. Din cine este alcătuită turma mică, şi de ce sunt membrii ei deosebit de privilegiaţi?
2 Isus le-a vorbit discipolilor săi numindu-i „turmă mică“. El le-a vorbit şi celor cărora Iehova le va ‘da regatul’. În comparaţie cu marile mulţimi care aveau să-l accepte mai târziu pe Isus, membrii acestui grup erau, într-adevăr, puţini la număr. Ei erau, de asemenea, consideraţi persoane de valoare, deoarece au fost aleşi pentru a se bucura de un viitor strălucit, şi anume pentru a fi folosiţi în serviciul regelui. Iehova, Tatăl lor şi Marele Păstor, cheamă turma mică pentru ca membrii ei să primească o moştenire cerească referitoare la Regatul Mesianic condus de Cristos.
Turma mică
3. Ce viziune glorioasă a turmei mici a văzut Ioan?
3 Aşadar, cine sunt membrii acestei turme mici care au această perspectivă minunată? Ei sunt continuatorii lui Isus Cristos unşi cu spirit sfânt (Faptele 2:1–4). Văzându-i sub forma unor cântăreţi cereşti cu harpe în mâini, apostolul Ioan a scris următoarele: „M-am uitat şi iată, Mielul stătea pe Muntele Sion; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. Ei sunt aceia care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini; ei sunt aceia care urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină“. — Apocalipsa 14:1, 4, 5.
4. Ce poziţie ocupă azi pe pământ turma mică?
4 De la Penticosta din 33 e.n., aceste persoane unse şi născute de spirit slujesc ca ambasadori ai lui Cristos pe pământ (2 Corinteni 5:20). Azi a mai rămas dintre ei o rămăşiţă ai cărei membri slujesc împreună în calitate de clasă a sclavului fidel şi prevăzător (Matei 24:45, NW; Apocalipsa 12:17). Începând îndeosebi din 1935, ei sunt însoţiţi de „alte oi“ — creştinii care au o speranţă pământească şi care, acum, se numără cu milioanele. Ei ajută la predicarea veştii bune pe întregul glob. — Ioan 10:16.
5. Care este atitudinea celor care au mai rămas din turma mică, şi din ce cauză nu trebuie ei să se teamă?
5 Care este atitudinea membrilor turmei mici care au mai rămas pe pământ? Ştiind că vor primi „o împărăţie [un regat, NW] care nu se poate clătina“, ei îşi îndeplinesc serviciul sacru cu teamă sfântă şi cu veneraţie (Evrei 12:28). Plini de umilinţă, ei îşi dau seama că au un privilegiu inestimabil care le aduce o bucurie fără margini. Ei au găsit „un mărgăritar de mare preţ“, cum s-a exprimat Isus când a vorbit despre Regat (Matei 13:46). Pe măsură ce necazul cel mare se apropie, slujitorii unşi ai lui Dumnezeu rămân neînfricaţi. În pofida a ceea ce urmează să vină asupra lumii oamenilor în timpul ‘zilei celei mari şi strălucitoare a lui Iehova’, ei nu au o teamă morbidă de viitor (Faptele 2:19–21, NW). Şi de ce ar avea?
Numărul lor scade
6, 7. a) De ce numărul membrilor rămăşiţei turmei mici care mai sunt pe pământ este foarte mic? b) Cum trebuie să-şi privească fiecare speranţa?
6 Potrivit datelor publicate în raportul despre Comemorarea din 1994, numărul membrilor turmei mici care se mai află pe pământ s-a micşorat foarte mult în ultimii ani. În cele aproximativ 75 000 de congregaţii ale poporului lui Iehova de pe întregul pământ, numai 8 617 s-au împărtăşit din embleme, demonstrându-şi astfel profesiunea de credinţă ca membri ai rămăşiţei (Matei 26:26–30). Spre deosebire de ei, cei prezenţi au fost în număr de 12 288 917. Creştinii unşi ştiu că trebuie să se aştepte la lucrul acesta. Iehova a stabilit un număr limitat de persoane — 144 000 — care alcătuiesc turma mică şi pe care ele le strânge începând de la Penticosta din 33 e.n. În mod logic, chemarea turmei mici urma să se apropie de sfârşit când numărul membrilor ei urma să fie aproape complet, iar dovezile arată că, în general, strângerea acestor persoane care se bucură de o binecuvântare specială s-a încheiat în 1935. Dar s-a profeţit că, în timpul sfârşitului, alte oi vor creşte numeric, ajungând „o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“. Începând din 1935, Iehova s-a axat în mare parte pe strângerea celor care fac parte din această mare mulţime, a cărei speranţă este să trăiască veşnic pe un pământ paradiziac. — Apocalipsa 7:9; 14:15, 16; Psalmul 37:29.
7 Majoritatea membrilor turmei mici care se mai află pe pământ au deja peste 70, 80 sau 90 de ani. Câţiva au trecut de 100 de ani. Toţi aceştia, indiferent de vârstă, ştiu că, printr-o înviere cerească, vor fi uniţi în cele din urmă cu Isus Cristos şi vor domni cu el în gloriosul său Regat. Cei care aparţin marii mulţimi vor fi supuşi pământeşti ai Regelui Cristos. Fiecare să se bucure de ceea ce Iehova are în vedere pentru cei care îl iubesc. Nu noi suntem cei care aleg ce fel de speranţă să nutrim. Alegerea o face Iehova. Ambele grupuri se pot bucura de speranţa lor într-un viitor fericit fie în Regatul ceresc, fie pe un pământ paradiziac, sub conducerea acestui Regat. — Ioan 6:44, 65; Efeseni 1:17, 18.
8. Cât a înaintat sigilarea celor 144 000, şi ce se va întâmpla odată cu încheierea ei?
8 Turma mică, alcătuită exact din 144 000 de membri, este „Israelul lui Dumnezeu“, care a înlocuit Israelul natural în scopurile lui Iehova (Galateni 6:16). Aşadar, rămăşiţa este compusă din cei care fac parte din această naţiune spirituală şi care se află încă pe pământ. Aceştia sunt sigilaţi pentru a primi aprobarea finală a lui Iehova. Într-o viziune, apostolul Ioan a văzut cum are loc acest lucru şi l-a relatat: „Am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea [sigiliul, NW] Dumnezeului Celui viu. El a strigat cu glas tare celor patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: «Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea robilor Dumnezeului nostru.» Şi am auzit numărul celor care fuseseră pecetluiţi [sigilaţi, NW]: o sută patruzeci şi patru de mii, pecetluiţi [sigilaţi, NW] din toate seminţiile fiilor lui Israel [cel spiritual]“ (Apocalipsa 7:2–4). Întrucât lucrarea de sigilare a Israelului spiritual este, evident, într-un stadiu avansat, se aşteaptă ca, în curând, să aibă loc evenimente uluitoare. În primul rând, „necazul cel mare“, când cele patru vânturi distrugătoare vor fi lăsate libere asupra pământului, trebuie să fie foarte aproape. — Apocalipsa 7:14.
9. Cum consideră turma mică faptul că numărul celor din marea mulţime creşte încontinuu?
9 Au fost deja adunaţi milioane de membri ai marii mulţimi. Câtă bucurie le aduce acest lucru membrilor rămăşiţei! Deşi numărul membrilor turmei mici care mai sunt pe pământ continuă să scadă, ei au instruit şi au pregătit din rândurile marii mulţimi bărbaţi calificaţi care să preia responsabilităţi privitoare la organizaţia pământească a lui Dumnezeu aflată într-o continuă creştere (Isaia 61:5). Aşa cum a indicat Isus, vor exista supravieţuitori ai necazului celui mare. — Matei 24:22.
„Nu te teme“
10. a) Ce atac urmează să fie lansat împotriva poporului lui Dumnezeu, şi la ce va duce acesta? b) Ce întrebări i se pun fiecăruia dintre noi?
10 Satan şi demonii lui au fost înjosiţi, fiind aruncaţi în vecinătatea pământului. El şi hoardele lui sunt dirijaţi să declanşeze atacul final împotriva poporului lui Iehova. Acest atac, profeţit în Biblie, este prezentat ca fiind atacul lui Gog din Magog. Îndeosebi împotriva cui îşi concentrează Diavolul atacul? Oare nu împotriva ultimilor membri ai turmei mici — Israelul spiritual al lui Dumnezeu — care locuiesc în pace „în mijlocul pământului“ (Ezechiel 38:1–12)? Ba da, însă membrii rămăşiţei clasei fidele a celor unşi, împreună cu însoţitorii lor loiali — alte oi —, vor vedea cum atacul lui Satan va grăbi ‘o reacţie spectaculoasă’ din partea lui Iehova Dumnezeu. El va interveni în apărarea poporului său, fapt care va declanşa „ziua cea mare şi inspiratoare de teamă a lui Iehova“ (Ioel 2:31, NW). În prezent, sclavul fidel şi prevăzător efectuează un serviciu vital, avertizând cu privire la venirea acestei intervenţii din partea lui Iehova (Maleahi 4:5; 1 Timotei 4:16). Sprijiniţi în mod activ acest serviciu, participând la predicarea veştii bune a Regatului lui Iehova? Veţi continua să faceţi acest lucru ca vestitori neînfricaţi ai Regatului?
11. De ce este esenţială în prezent o atitudine curajoasă?
11 Având în vedere situaţia din prezent a lumii, cât de oportun este ca turma mică să dea ascultare cuvintelor adresate ei de Isus: „Nu te teme, turmă mică!“ O astfel de atitudine curajoasă este esenţială având în vedere tot ceea ce se realizează azi în concordanţă cu scopul lui Iehova! Fiecare membru al turmei mici îşi dă seama de necesitatea de a persevera până la sfârşit (Luca 21:19). Aşa cum Isus Cristos, Domnul şi Stăpânul turmei mici, a perseverat şi s-a dovedit fidel până la sfârşitul vieţii sale pământeşti, tot aşa fiecare membru al rămăşiţei trebuie să persevereze şi să se dovedească fidel. — Evrei 12:1, 2.
12. Cum i-a îndemnat Pavel, la fel ca Isus, pe creştinii unşi să nu se teamă?
12 Toţi cei unşi trebuie să împărtăşească punctul de vedere al apostolului Pavel. Să observăm că vorbele spuse de el ca predicator public uns al învierii sunt în armonie cu îndemnul lui Isus de a nu ne teme. Iată ce a scris Pavel: „Adu-ţi aminte de Isus Hristos, din sămânţa lui David, înviat dintre cei morţi după Evanghelia mea, pentru care sufăr până acolo că sunt în lanţuri, ca un făcător de rele; dar cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică. Demn de crezare este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El; dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El; dacă Îl tăgăduim, şi El ne va tăgădui; dacă Îi suntem necredincioşi, El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui pe Sine Însuşi“. — 2 Timotei 2:8–13.
13. Ce convingeri profunde au membrii turmei mici, şi la ce anume îi îndeamnă ele?
13 Asemenea apostolului Pavel, cei care au mai rămas dintre membrii unşi ai turmei mici sunt dispuşi să suporte suferinţe în timp ce declară mesajul viguros consemnat în Cuvântul lui Dumnezeu. Convingerile lor sunt profunde deoarece ei se încred permanent în promisiunile divine, potrivit cărora vor fi salvaţi şi vor primi „cununa vieţii“, dacă se vor dovedi fideli până la moarte (Apocalipsa 2:10). Prin faptul că vor fi înviaţi şi schimbaţi instantaneu, vor fi uniţi cu Cristos pentru a domni împreună cu el ca regi. Ce victorie fiindcă şi-au păstrat integritatea ca biruitori ai lumii! — 1 Ioan 5:3, 4.
O speranţă unică
14, 15. În ce sens este unică speranţa turmei mici cu privire la înviere?
14 Speranţa învierii pe care o are turma mică este unică. În ce fel? În primul rând, ea precede învierea generală a „celor drepţi şi a celor nedrepţi“ (Faptele 24:15). De fapt, cei unşi sunt înviaţi într-o anumită ordine a importanţei, după cum arată clar următoarele cuvinte din 1 Corinteni 15:20, 23: „Cristos a fost sculat dintre cei morţi, primul rod dintre aceia care au adormit în moarte. Dar fiecare în cadrul propriei sale categorii: Cristos, primul rod, apoi, cei care îi aparţin lui Cristos în timpul prezenţei sale“ (NW). Manifestând perseverenţă şi credinţă la fel ca Isus, turma mică ştie ce îi este rezervat când îşi termină cursa pământească, îndeosebi de când adevăratul Domn a venit la templu în 1918, ca să judece. — Maleahi 3:1.
15 Pavel ne dă un motiv suplimentar pentru care putem spune că această înviere este unică. Iată ce a scris el în 1 Corinteni 15:51–53: „Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. . . . Căci trebuie ca ceea ce este supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi ceea ce este muritor să se îmbrace în nemurire“. Aceste cuvinte se aplică membrilor turmei mici care mor în timpul prezenţei lui Cristos. Fără a trebui să doarmă în moarte o lungă perioadă de timp, ei sunt îmbrăcaţi cu nemurirea „într-o clipă, într-o clipeală din ochi“.
16, 17. Referitor la speranţa învierii lor, ce binecuvântare deosebită primesc în prezent creştinii unşi?
16 În lumina acestei înţelegeri, putem sesiza sensul cuvintelor consemnate de apostolul Ioan în Apocalipsa 14:12, 13. El a scris următoarele: „Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Şi am auzit un glas din cer, zicând: «Scrie: „Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!“» «Da», zice Duhul, «ei se vor odihni de muncile lor, căci faptele lor îi urmeaz㻓.
17 Ce răsplată unică îi aşteaptă pe membrii rămăşiţei turmei mici! Învierea lor are loc repede, imediat după adormirea lor în moarte. Ce schimbare extraordinară vor cunoaşte ei când îşi vor lua în primire sarcina în domeniul spiritual! Trăind în timpul când are loc glorificarea turmei mici şi împlinirea principalelor profeţii biblice, ultimii membri ai turmei mici nu trebuie, într-adevăr, să se teamă. Iar neînfricarea lor serveşte ca încurajare pentru cei din marea mulţime, care trebuie să cultive o neînfricare similară în timp ce aşteaptă să fie eliberaţi din cel mai mare necaz pe care l-a cunoscut vreodată omenirea.
18, 19. a) De ce timpul în care trăim implică urgenţă? b) De ce nu trebuie să se teamă nici cei unşi, nici alte oi?
18 Trecerea în revistă a activităţilor desfăşurate de membrii turmei mici îi ajută pe ei şi pe cei din marea mulţime să se teamă în continuare de adevăratul Dumnezeu. Ora stabilită de el pentru judecată a sosit, iar timpul favorabil care a mai rămas este preţios. Într-adevăr, timpul care le-a rămas celorlalţi pentru a lua poziţie este scurt. Noi însă nu ne temem că scopul lui Dumnezeu nu se va realiza. El se va realiza cu certitudine!
19 Puternice voci cereşti au fost deja auzite spunând: „Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru şi al Cristosului său şi el va guverna ca rege pentru totdeauna şi veşnic“ (Apocalipsa 11:15, NW). Cu siguranţă că Marele Păstor, Iehova, îşi conduce toate oile „pe cărări drepte, din cauza Numelui Său“ (Psalmul 23:3). Membrii turmei mici sunt conduşi în mod infailibil la răsplata cerească. Iar alte oi vor fi salvate din necazul cel mare pentru a se bucura de viaţă eternă în domeniul pământesc al gloriosului Regat al lui Dumnezeu, Regat condus de Cristos Isus. Prin urmare, deşi cuvintele lui Isus au fost adresate turmei mici, cu siguranţă că toţi slujitorii de pe pământ ai lui Dumnezeu au motive să asculte de ceea ce a spus el: „Nu te teme!“
Ştiţi să răspundeţi?
◻ De ce este de aşteptat ca numărul celor care au mai rămas din turma mică să scadă?
◻ Care este situaţia prezentă a rămăşiţei unse?
◻ De ce creştinii nu trebuie să se teamă, în pofida apropiatului atac al lui Gog din Magog?
◻ De ce este unică, în mod deosebit azi, speranţa învierii pe care o au cei 144 000?