15. Cum era văzut „Cristos cel străpuns“ de către cei care erau pe calea pierzării şi de către cei care erau pe calea mîntuirii şi ce fapt rămîne adevărat în ciuda batjocurilor zeflemiştilor?

¹⁵ Pavel este hotărît să accentueze îngrijirea de răscumpărare a lui Iehova ca singurul mijloc de salvare. Evreii să umble după semne şi grecii după înţelepciune, dar Pavel îl va propovădui pe „Cristos străpuns“, cu toate că aceasta îi face să se poticnească pe evrei şi pare o prostie pentru greci — „dar, pentru toţi care sînt chemaţi, atît evrei cît şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Deoarece un lucru slab al lui Dumnezeu este mai puternic decît oamenii“ (1 Cor. 1:22–25). Cu toate că evreii şi grecii îl văd pe „Cristos cel străpuns“ sclav şi prost; el este totuşi mult mai puternic şi mai înţelept decît tradiţiile evreieşti şi filozofiile greceşti. Alte argumente se găsesc în articolul care urmează.

3. (a) Care a fost reacţia lui Pavel faţă de filozofii greci? (b) Cum au reacţionat acei filozofi faţă de Pavel în Atena?

³ Pavel a avertizat, de asemenea, împotriva oricăror eforturi de a copia căile filozofilor greci. Roma înlocuise Grecia ca putere mondială, dar cultura şi filozofia greacă caracteriza această civilizaţie. Atît evreii cît şi grecii acestui sistem de lucruri îşi aveau înţelepţii lor, cărturarii sau oamenii lor de litere şi oratorii lor. Pavel a întrebat: „Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este oratorul acestui sistem de lucruri? N–a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?“ Filozofii greci precum şi rabinii evrei erau oratori renumiţi, şi Pavel consideră ambele grupe în aceeaşi categorie: „Iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune; dar noi îl predicăm pe Cristos cel străpuns care pentru evrei este o pricină de poticnire, dar pentru naţiuni este o prostie“. (1 Cor. 1:20, 22, 23) Pavel avea cunoştinţă directă despre filozofii greci şi despre plăcerea lor de a discuta, pe baza experienţei sale cu ei în Atena. Faptele apostolilor 17:16–21 arată aceasta: