CORINT

Unul dintre cele mai vechi și mai importante orașe ale Greciei antice. Ruinele orașului antic se află la circa 5 km S-V de actualul oraș Corint. Importanța Corintului antic se datora în mare măsură poziției sale strategice. Orașul era situat la capătul vestic al fâșiei înguste de pământ ce unește partea continentală a Greciei de peninsula de la sud, Pelopones. Toți cei care circulau pe uscat, spre nord sau spre sud, în scop comercial sau în alte scopuri, treceau prin Corint când traversau acest istm, care în cel mai îngust loc al său măsoară doar circa 6 km lățime. Însă Corintul era și un punct foarte important pentru traficul maritim internațional. Majoritatea marinarilor preferau să traverseze acest istm, dintre golful Corint și golful Saronic, decât să se aventureze pe traseul lung și periculos ce ocolea promontoriile lovite de furtună din extremitatea sudică a peninsulei. Astfel, corăbiile din Italia, din Sicilia și din Spania traversau Marea Ionică, intrau în golful Corint și ancorau în apele adânci ale portului Lechaeum. Lechaeumul se afla la vest de Corint și era legat de acesta prin două ziduri lungi. Corăbiile din Asia Mică, din Siria și din Egipt traversau Marea Egee și acostau în Chencrea, portul de la est al Corintului, sau poate în Skonos, un port mai mic (Ro 16:1). Mărfurile de pe corăbiile mari erau descărcate în unul dintre aceste porturi, erau transportate pe uscat câțiva kilometri până în celălalt port, iar acolo erau încărcate pe altă corabie. Corăbiile mai mici, cu tot cu încărcătură, erau trase pe un drum special conceput, numit díolkos (lit. „a trage peste”), ce traversa istmul. Așadar, istmul Corint era considerat pe bună dreptate o punte peste mare.

Istoria. Corintul era deja un oraș înfloritor în secolul al VII-lea î.e.n., când au fost instituite Jocurile Istmice la templul lui Poseidon (zeul grec al mării, corespondentul zeului roman Neptun). La aceste jocuri, ce se țineau din doi în doi ani, a făcut referire apostolul Pavel în unele dintre cele mai sugestive ilustrări ale sale (1Co 9:24-27). Începând din secolul al IV-lea î.e.n., Corintul s-a aflat aproape tot timpul sub dominație macedoneană. În 196 î.e.n. a fost eliberat de romani. Ca oraș-stat independent, Corintul s-a alăturat Ligii aheene și a luptat împotriva Romei. În 146 î.e.n., orașul a fost distrus de consulul roman Lucius Mummius; bărbații au fost uciși, iar femeile și copiii au fost vânduți ca sclavi. Corintul a rămas aproape pustiu timp de un secol, până în 44 î.e.n. (în opinia unora, 46 î.e.n.), când a fost reconstruit de Iuliu Cezar și transformat în colonie romană, Colonia Laus Iulia Corinthus. În timpul domniei lui Cezar August, Ahaia (cum numeau romanii Grecia fără provincia Macedonia) a devenit provincie romană senatorială, cu capitala la Corint.

Activități și edificii. Corintul pe care l-a vizitat Pavel în jurul anului 50 e.n. era un centru politic și comercial, un oraș ce fremăta de activitate. Taxele percepute pentru încărcăturile ce trebuiau transportate dintr-o parte în alta a istmului aduceau mari venituri orașului, care era și un centru manufacturier renumit pentru produsele sale din ceramică și din bronz. Corintul era construit pe două niveluri, diferența de nivel fiind de circa 30 m. În centru se afla o mare piață publică (agora), dispusă pe două niveluri și mărginită de colonade și de edificii publice. Aici existau multe magazine, așezate unul lângă altul. Unele vestigii atestă că în anumite magazine se vindeau carne și alte alimente, precum și vin. Pe o inscripție apare cuvântul macellum cu referire la un magazin. Macellum este echivalentul latinesc al termenului grecesc mákellon, folosit de Pavel în 1 Corinteni 10:25 și tradus prin „măcelărie”. Pe o altă inscripție, descoperită pe o treaptă, se poate citi „Lucius, măcelarul”.

Așa cum au dezvăluit săpăturile arheologice, cam în centrul agorei se afla o tribună în aer liber, numită bema, construită ca o extensie a nivelului superior al agorei. Această platformă înaltă pentru oratori era construită din marmură albă și albastră și bogat decorată cu sculpturi de mare finețe. De-o parte și de alta avea două săli de așteptare cu pardoseală de mozaic și bănci de marmură. Se crede că bema este „scaunul de judecată” unde iudeii ce se împotriveau mesajului creștin l-au dus pe Pavel pentru a fi audiat de proconsulul Gallio (Fa 18:12-16). Pe o inscripție găsită la Delfi, oraș aflat la nord de golful Corint, apare numele Gallio și mențiunea că acesta era proconsul. (Vezi GALLIO.)

La nord-vest de piața publică era un teatru cu o capacitate de aproximativ 15 000 de locuri, iar la nord-est se afla un amfiteatru. Creștinii din Corint au putut înțelege bine ce a vrut să spună Pavel prin cuvintele „noi, apostolii, . . . am ajuns un spectacol pentru lume” (1Co 4:9). Într-o piață de lângă teatru, arheologii au găsit o inscripție ce îl menționează pe un anume Erast, care purta titlul latin aedile, tradus de unii prin „oficial responsabil cu lucrările publice”. S-ar putea ca acest Erast să fie unul și același cu „Erast, administratorul orașului”, menționat în scrisoarea lui Pavel către romani, care a fost scrisă în Corint (Ro 16:23). Termenul grecesc folosit de Pavel (oikonómos), redat prin „administrator”, înseamnă în esență „administrator al unei case”. (Compară cu Ga 4:2, Int.; vezi ERAST 2.)

Religia și cultura. Deși cunoscut ca sediu al guvernării și principalul oraș comercial al Greciei, Corintul era pentru mulți un simbol al depravării și al plăcerilor nerușinate. De fapt, depravarea era atât de mare, încât de la numele „Corint” se inventase un verb (ceva de genul „a corinteni”) care se folosea cu sensul de „a practica imoralitatea”. Această depravare era un efect al închinării practicate de corinteni, îndeosebi al cultului zeiței Afrodita (care corespundea la romani cu Venus, la fenicieni și la canaaniți cu Astarte și la babilonieni cu Iștar). Un templu închinat acestei zeițe se afla pe vârful Acrocorintului, un deal cu pante abrupte și stâncoase; diferența de nivel dintre vârful acestui deal și agora era de 513 m (IMAGINE, vol. 2, p. 336, engl.). Este de înțeles, așadar, de ce Pavel le-a dat creștinilor din Corint sfaturi energice și avertismente cu privire la moralitate (1Co 6:9–7:11; 2Co 12:21). Desigur, în Corint existau și alte temple, dedicate multor zei și zeițe. La templul lui Asclepios, zeul vindecării, arheologii au găsit obiecte de teracotă, de culoarea pielii, reprezentând părți ale corpului uman. Acestea erau lăsate la templu ca ofrande votive și reprezentau partea bolnavă a corpului închinătorului (mână, picior, ochi etc).

În afară de greci, în Corint locuiau foarte mulți italieni, descendenți ai vechilor colonizatori. Mulți dintre creștinii corinteni aveau nume latinești, cum ar fi Iust, Terțiu, Quartus, Gaius, Crisp, Fortunat și Ahaic (Fa 18:7; Ro 16:22, 23; 1Co 1:14; 16:17). De asemenea, în Corint exista o comunitate mare de evrei, care își construiseră o sinagogă, unde veneau și unii greci (Fa 18:4). Prezența evreilor în Corint este confirmată de o inscripție în greacă de pe un prag de sus din marmură găsit lângă poarta dinspre Lechaeum. Inscripția conține cuvintele „[Sy·na·]go·geʹ He·br[aiʹon]”, care înseamnă „sinagoga evreilor”. În plus, în Corint era un flux continuu de călători și de negustori; mulți alți oameni veneau aici pentru distracții și evenimente sportive. Fără îndoială că acest climat a făcut ca locuitorii Corintului să fie mai deschiși la idei noi decât locuitorii altor orașe vizitate de Pavel, precum Atena, centrul culturii grecești. Pavel a avut o viziune prin care a primit asigurarea că în Corint existau multe persoane cu o dispoziție corectă a inimii, astfel că a rămas un an și jumătate în acest oraș poziționat strategic, la întâlnirea dintre Orient și Occident (Fa 18:9-11). Se pare că în această perioadă el a scris cele două scrisori către tesaloniceni.

Congregația creștină. Aquila și Priscila, care au colaborat în predicare cu Pavel și au lucrat cu el la confecționarea de corturi, s-au îmbarcat împreună cu apostolul în portul Chencrea, de la est de Corint, și au traversat Marea Egee până la Efes (Asia Mică) (Fa 18:18, 19). Apolo, un bărbat cu darul vorbirii, a continuat lucrarea lui Pavel în Corint, udând semințele semănate aici (Fa 18:24-28; 19:1; 1Co 3:6). Interesul profund al lui Pavel pentru congregația pe care o înființase în Corint s-a observat din faptul că l-a trimis acolo pe Tit în două ocazii ca reprezentant al său, precum și din faptul că le-a scris creștinilor corinteni două scrisori (2Co 7:6, 7, 13; 8:6, 16, 17; 12:17, 18). Deși în călătoria spre Macedonia nu s-a oprit să viziteze congregația din Corint, așa cum plănuise (2Co 1:15, 16, 23), Pavel a stat trei luni în Grecia mai târziu, probabil în 55-56 e.n., petrecând o parte din timp la Corint, unde a scris scrisoarea către creștinii din Roma (Fa 20:2, 3; Ro 16:1, 23; 1Co 1:14).