Calea iubirii nu va dispărea niciodată
„Continuaţi să căutaţi cu zel darurile mai mari. Şi totuşi vă arăt o cale extraordinară.“ — 1 CORINTENI 12:31, NW.
1–3. a) De ce faptul de a învăţa să manifestăm iubire se aseamănă mult cu învăţarea unei limbi străine? b) Din ce cauză ar putea fi dificil faptul de a învăţa să manifestăm iubire?
AŢI încercat vreodată să învăţaţi o limbă străină? Este dificil, ca să nu spunem decât atât! Se ştie că un copil poate învăţa o limbă pur şi simplu dacă o aude încontinuu. Sunetele şi înţelesurile cuvintelor se întipăresc cu multă uşurinţă în creierul lui, astfel că, nu după mult timp, micuţul va vorbi destul de bine, probabil întruna. Însă nu aşa stau lucrurile şi cu adulţii. Pentru a stăpâni doar câteva expresii de bază dintr-o limbă străină, noi căutăm de mai multe ori în dicţionar. Însă, după ce o exersăm îndeajuns, începem să gândim în noua limbă şi să ne exprimăm cu mai multă uşurinţă.
2 Faptul de a învăţa să manifestăm iubire se aseamănă mult cu învăţarea unei limbi străine. Este adevărat că în fiecare om există o anumită măsură din această calitate divină (Geneza 1:27; compară cu 1 Ioan 4:8). Cu toate acestea, faptul de a învăţa să manifestăm iubire presupune un efort extraordinar — îndeosebi astăzi, când există atât de puţină afecţiune naturală (2 Timotei 3:1–5). Uneori aşa stau lucrurile chiar în familie. Într-adevăr, mulţi copii cresc într-un mediu ostil, unde rareori se aud cuvinte de afecţiune, dacă se aud vreodată (Efeseni 4:29–31; 6:4). Prin urmare, cum putem învăţa să manifestăm iubire, chiar dacă am avut prea puţin parte de ea?
3 Biblia ne poate fi de ajutor. În 1 Corinteni 13:4–8 Pavel nu dă o definiţie mecanică a iubirii, ci face o descriere plină de viaţă a modului în care se manifestă cea mai înaltă formă a iubirii. O examinare a acestor versete ne va ajuta să înţelegem natura acestei calităţi divine şi ne va echipa mai bine pentru a o manifesta. Să analizăm câteva faţete ale iubirii despre care vorbeşte Pavel. Le vom grupa în trei mari categorii: conduita noastră în general; apoi, mai concret, relaţiile noastre cu alţii; şi, în final, perseverenţa noastră.
Iubirea ne ajută să ne învingem mândria
4. Ce spune Biblia despre gelozie?
4 După cuvintele introductive referitoare la iubire, Pavel le scrie corintenilor: „Iubirea nu este geloasă“ (1 Corinteni 13:4, NW). Gelozia se poate manifesta sub forma invidiei stârnite de prosperitatea sau realizările altora. Această gelozie este distructivă pe plan fizic, psihic şi spiritual. — Proverbele 14:30; Romani 13:13; Iacov 3:14–16.
5. Cum ne poate ajuta iubirea să ne învingem gelozia când ni se pare că suntem trecuţi cu vederea în ce priveşte acordarea unor privilegii teocratice?
5 Ţinând cont de lucrul acesta, întrebaţi-vă: „Devin eu invidios când mi se pare că sunt trecut cu vederea în ce priveşte acordarea unor privilegii teocratice?“ Dacă răspunsul este afirmativ, nu disperaţi. Iacov, un scriitor al Bibliei, ne aminteşte că „o tendinţă spre invidie“ (NW) există în toţi oamenii imperfecţi (Iacov 4:5). Iubirea pentru fratele vostru vă poate ajuta să vă redobândiţi echilibrul. Ea vă poate ajuta să vă bucuraţi împreună cu cei ce se bucură şi să nu consideraţi drept un afront personal când altcineva primeşte o binecuvântare sau i se face un compliment. — Compară cu 1 Samuel 18:7–9.
6. Ce situaţie gravă a apărut în secolul I în congregaţia din Corint?
6 Pavel adaugă că iubirea „nu se laudă, nu se umflă de mândrie“ (1 Corinteni 13:4). Dacă avem o anumită aptitudine, nu trebuie să o etalăm. Se pare că aşa au stat lucrurile cu unii oameni ambiţioşi care se strecuraseră în congregaţia din Corintul antic. Probabil că ei aveau aptitudini deosebite în ce priveşte explicarea unor idei sau făceau unele lucruri într-un mod mai eficient. Faptul că ei au atras atenţia asupra lor a contribuit probabil la scindarea congregaţiei în grupuleţe (1 Corinteni 3:3, 4; 2 Corinteni 12:20). Situaţia s-a agravat atât de mult, încât, mai târziu, Pavel a trebuit să-i mustre cu asprime pe corinteni deoarece ei îi „îngăduiau cu plăcere pe nebuni“, pe care Pavel îi numeşte cu severitate „apostoli . . . «nespus de aleşi»“. — 2 Corinteni 11:5, 19, 20.
7, 8. Arătaţi cu ajutorul Bibliei cum ne putem folosi de orice talent înnăscut pentru a promova unitatea.
7 O situaţie asemănătoare ar putea apărea şi astăzi. De exemplu, poate că unii au tendinţa să se laude cu realizările lor în minister sau cu privilegiile pe care le au în organizaţia lui Dumnezeu. Chiar dacă avem o anumită aptitudine pe care nu o au ceilalţi fraţi din congregaţie, avem oare motive să ne îngâmfăm? Nu ar trebui să ne folosim de orice talent înnăscut pentru a promova unitatea şi nu pentru a ne scoate în evidenţă? — Matei 23:12; 1 Petru 5:6.
8 Pavel a scris că, deşi o congregaţie are mulţi membri, „Dumnezeu a compus corpul“ (NW) (1 Corinteni 12:19–26). Cuvântul grecesc tradus aici prin „compus“ înseamnă un amestec armonios, ca în combinarea culorilor. De aceea, nici o persoană din congregaţie nu ar trebui să se îngâmfe datorită aptitudinilor sale şi să încerce să-i domine pe alţii. Mândria şi ambiţia nu au ce căuta în organizaţia lui Dumnezeu. — Proverbele 16:19; 1 Corinteni 14:12; 1 Petru 5:2, 3.
9. Ce exemple avertizatoare de oameni care au urmărit propriile interese ne dă Biblia?
9 Iubirea „nu caută folosul său“ (1 Corinteni 13:5). O persoană iubitoare nu îi manipulează pe alţii pentru a acţiona după bunul ei plac. Biblia conţine exemple avertizatoare în această privinţă. De pildă, citim despre Dalila, Izabela şi Atalia, femei care i-au manipulat pe alţii pentru a-şi atinge scopurile egoiste (Judecătorii 16:16; 1 Împăraţi 21:25; 2 Cronici 22:10–12). De asemenea, citim despre Absalom, fiul regelui David. El li se adresa celor care veneau la Ierusalim pentru a li se face dreptate, insinuând cu viclenie că cei de la curtea regelui nu erau sincer interesaţi de problemele lor. Apoi le spunea direct că la curte e nevoie de un om mărinimos ca el (2 Samuel 15:2–4)! Bineînţeles, Absalom era interesat doar de el, nu de oamenii necăjiţi. Atribuindu-şi rolul de rege, el a sedus multe inimi. În cele din urmă însă, Absalom a suferit o înfrângere zdrobitoare. Când a murit, el nu a fost considerat demn nici măcar de o înmormântare modestă. — 2 Samuel 18:6–17.
10. Cum putem demonstra că suntem preocupaţi şi de interesele altora?
10 Iată un avertisment pentru creştinii de astăzi! Indiferent că suntem bărbaţi sau femei, poate că suntem înzestraţi cu putere de convingere. Poate că ne este uşor să acţionăm, ca să spunem aşa, după bunul nostru plac, monopolizând o conversaţie sau insistând asupra punctului nostru de vedere pentru a-i face pe cei ce au opinii diferite să renunţe. Însă, dacă suntem cu adevărat iubitori, vom ţine seama şi de interesele altora (Filipeni 2:2–4). Nu vom profita de alţii sau nu vom promova idei discutabile ca şi cum părerile noastre ar fi singurele demne de luat în seamă, având în vedere experienţa noastră sau poziţia pe care o avem în organizaţia lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ne vom aminti următorul proverb biblic: „Mândria merge înaintea distrugerii şi un duh îngâmfat înaintea căderii“. — Proverbele 16:18.
Iubirea contribuie la menţinerea unor relaţii paşnice
11. a) Care sunt câteva modalităţi prin care putem manifesta o iubire binevoitoare şi decentă? b) Cum putem arăta că nu ne bucurăm de nedreptate?
11 De asemenea, Pavel a scris că iubirea este „plină de bunătate“ şi „nu se poartă necuviincios“ (1 Corinteni 13:4, 5). Într-adevăr, iubirea nu ne va permite să ne purtăm în mod nepoliticos, vulgar sau necuviincios. Mai degrabă, vom ţine seama de sentimentele altora. De exemplu, o persoană iubitoare nu va face anumite lucruri care ar putea leza conştiinţa altora (compară cu 1 Corinteni 8:13). Iubirea „nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul“ (1 Corinteni 13:6, NW). Dacă iubim legea lui Iehova, nu vom minimaliza gravitatea imoralităţii sau nu vom găsi plăcere în lucruri pe care Dumnezeu le urăşte (Psalmul 119:97). Iubirea ne va ajuta să găsim bucurie în lucruri care zidesc, nu în lucruri care dărâmă. — Romani 15:2; 1 Corinteni 10:23, 24; 14:26.
12, 13. a) Cum ar trebui să reacţionăm când suntem jigniţi? b) Daţi câteva exemple biblice care arată că până şi mânia îndreptăţită ne poate face să acţionăm într-un mod nechibzuit.
12 Pavel scrie că iubirea „nu se irită“ (NW) (sau „nu este hipersensibilă“, Phillips) (1 Corinteni 13:5). Bineînţeles, este cât se poate de normal pentru noi, ca oameni imperfecţi, să ne tulburăm sau să ne mâniem atunci când suntem jigniţi. Cu toate acestea, nu este bine să nutrim mult timp resentimente sau să ţinem supărare (Psalmul 4:4; Efeseni 4:26). Dacă scapă de sub control, chiar şi mânia îndreptăţită ne-ar putea face să acţionăm într-un mod nechibzuit, iar Iehova ne poate trage la răspundere pentru lucrul acesta. — Geneza 34:1–31; 49:5–7; Numeri 12:3; 20:10–12; Psalmul 106:32, 33.
13 Din cauza imperfecţiunii altora, unii au luat hotărârea de a nu mai asista la întrunirile creştine sau de a nu mai participa la ministerul de teren. Mai înainte, mulţi dintre aceştia au luptat din greu pentru credinţă, suportând probabil împotrivire din partea familiei, batjocuri la locul de muncă şi aşa mai departe. Ei au trecut peste aceste obstacole pentru că le-au considerat pe bună dreptate încercări ale integrităţii. Dar cum stau lucrurile atunci când un colaborator creştin spune sau face ceva lipsit de iubire? Nu este şi aceasta o încercare a integrităţii? Da, este, pentru că, dacă ţinem supărare, i-am putea „face loc Diavolului“ (NW). — Efeseni 4:27.
14, 15. a) Ce înseamnă a „ţine cont de răul suferit“? b) Cum putem imita modul în care iartă Iehova?
14 Nu degeaba adaugă Pavel că iubirea „nu ţine cont de răul suferit“ (NW) (1 Corinteni 13:5). El foloseşte aici un termen contabil, în mod clar cu intenţia de a sugera trecerea insultei într-un registru pentru a nu fi uitată. Este oare o dovadă de iubire să ţinem în minte o evidenţă permanentă a cuvintelor sau a faptelor care ne-au rănit, ca şi cum am avea nevoie să o consultăm la un moment dat în viitor? Cât de bucuroşi suntem că Iehova nu ne examinează într-un mod atât de neîndurător (Psalmul 130:3)! Într-adevăr, când ne căim, el ne şterge greşelile. — Faptele 3:19.
15 Îl putem imita pe Iehova în această privinţă. Nu ar trebui să fim peste măsură de sensibili când ni se pare că cineva ne desconsideră. Dacă ne ofensăm uşor, ne-am putea răni singuri mai mult decât ar fi putut s-o facă vreodată persoana care ne-a jignit (Eclesiastul 7:9, 22). Dimpotrivă, trebuie să nu uităm că iubirea „crede toate“ (1 Corinteni 13:7). Bineînţeles că nimeni nu doreşte să fie credul. Dar nici nu ar trebui să fim suspicioşi în mod nejustificat în ce priveşte motivaţiile fraţilor noştri. În măsura în care este posibil, să ne considerăm unii pe alţii lipsiţi de intenţii rele. — Coloseni 3:13.
Iubirea ne ajută să perseverăm
16. În ce situaţii ne poate ajuta iubirea să fim îndelung răbdători?
16 Apoi, Pavel ne spune că iubirea „este îndelung răbdătoare“ (1 Corinteni 13:4). Ea ne ajută să suportăm încercările, probabil o perioadă lungă de timp. De exemplu, mulţi creştini au trăit ani de zile într-un cămin divizat pe plan religios. Alţii sunt celibatari, nu pentru că aşa au hotărât ei, ci deoarece nu şi-au putut găsi un partener potrivit „în Domnul“ (1 Corinteni 7:39; 2 Corinteni 6:14). Apoi sunt cei ce se luptă cu o sănătate precară (Galateni 4:13, 14; Filipeni 2:25–30). Într-adevăr, în acest sistem imperfect, toţi ne confruntăm cu o anumită situaţie care pretinde perseverenţă din partea noastră. — Matei 10:22; Iacov 1:12.
17. Ce ne va ajuta să suportăm toate lucrurile?
17 Pavel ne asigură că iubirea „suferă toate, . . . nădăjduieşte toate, rabdă toate“ (1 Corinteni 13:7). Iubirea pentru Iehova ne va ajuta să suportăm orice situaţie de dragul dreptăţii (Matei 16:24; 1 Corinteni 10:13). Noi nu căutăm să fim martiri. Dimpotrivă, scopul nostru este să ducem o viaţă paşnică şi liniştită (Romani 12:18; 1 Tesaloniceni 4:11, 12). Cu toate acestea, când se ivesc încercări ale credinţei, noi le suportăm cu bucurie, deoarece ele fac parte din preţul pe care îl cere faptul de a fi discipol creştin (Luca 14:28–33). În timp ce perseverăm, noi ne străduim să rămânem optimişti, sperând că încercările vor avea cel mai bun rezultat posibil.
18. De ce trebuie să perseverăm şi atunci când ne aflăm într-o perioadă favorabilă?
18 Necazurile nu sunt singurele împrejurări care pretind perseverenţă. Uneori faptul de a persevera înseamnă doar a rezista, a merge mai departe pe un drum stabilit dinainte, indiferent că ne confruntăm sau nu cu situaţii grele. De asemenea, perseverenţa înseamnă să ne păstrăm bune obiceiuri spirituale. De exemplu, în limita posibilităţilor, participaţi voi din plin la minister? Citiţi şi meditaţi la Cuvântul lui Dumnezeu şi comunicaţi cu Tatăl vostru ceresc prin intermediul rugăciunii? Participaţi cu regularitate la întrunirile congregaţiei şi trageţi foloase de pe urma unui schimb reciproc de încurajări cu colaboratorii voştri în credinţă? Dacă da, atunci, fie că vă aflaţi într-o perioadă favorabilă, fie că treceţi printr-o perioadă dificilă, voi perseveraţi. Să nu renunţăm, „căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală“. — Galateni 6:9.
Iubirea — „o cale extraordinară“
19. De ce este iubirea „o cale extraordinară“?
19 Pavel a subliniat importanţa faptului de a manifesta iubire numind această calitate divină „o cale extraordinară“ (NW) (1 Corinteni 12:31). În ce sens este ea „extraordinară“? Pavel tocmai terminase de enumerat darurile spiritului, care erau foarte răspândite la creştinii din secolul I. Unii puteau să profeţească, alţii primiseră putere să vindece boli, mulţi primiseră capacitatea de a vorbi în limbi. Ce daruri uluitoare! Cu toate acestea, Pavel le-a spus corintenilor: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval răsunător. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic“ (1 Corinteni 13:1, 2). Într-adevăr, chiar şi faptele care altminteri ar fi de valoare devin „lucrări moarte“ (NW) dacă motivaţia cu care le facem nu este iubirea pentru Dumnezeu şi pentru semeni. — Evrei 6:1.
20. De ce cultivarea iubirii pretinde eforturi susţinute?
20 Isus ne oferă un alt motiv pentru care ar trebui să cultivăm iubirea divină. El a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“ (Ioan 13:35). Cuvântul „dacă“ lasă la latitudinea fiecărui creştin dacă el sau ea va învăţa să manifeste iubire. La urma urmei, simplul fapt că locuim într-o ţară străină nu ne va constrânge să învăţăm limba care se vorbeşte acolo. Tot aşa, simplul fapt că asistăm la întrunirile de la Sala Regatului sau că ne asociem cu colaboratorii creştini nu ne va învăţa în mod automat să manifestăm iubire. Învăţarea acestei „limbi“ pretinde eforturi susţinute.
21, 22. a) Cum ar trebui să reacţionăm dacă nu ne ridicăm la înălţimea anumitor faţete ale iubirii despre care vorbeşte Pavel? b) De ce se poate spune că „iubirea nu dispare niciodată“?
21 Uneori nu veţi fi la înălţimea anumitor faţete ale iubirii analizate de Pavel. Dar nu vă descurajaţi! Străduiţi-vă cu răbdare! Continuaţi să consultaţi Biblia şi să puneţi în aplicare principiile ei în relaţiile voastre cu alţii! Nu uitaţi niciodată exemplul pe care ni l-a dat însuşi Iehova! Pavel i-a îndemnat pe efeseni: „Fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă de bunăvoie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat de bunăvoie pe voi prin Cristos“. — Efeseni 4:32, NW.
22 Aşa cum, în cele din urmă, veţi învăţa să vă exprimaţi cu mai multă uşurinţă într-o limbă străină, cu timpul veţi constata probabil că veţi manifesta iubire cu mai multă uşurinţă. Pavel ne asigură că „iubirea nu dispare niciodată“ (NW) (1 Corinteni 13:8). Spre deosebire de darurile miraculoase ale spiritului, iubirea nu va înceta niciodată să existe. De aceea, învăţaţi în continuare să manifestaţi această calitate divină. Ea este, aşa cum a numit-o Pavel, „o cale extraordinară“.
Puteţi explica?
◻ Cum ne poate ajuta iubirea să ne învingem mândria?
◻ Cum ne poate ajuta iubirea să promovăm pacea în congregaţie?
◻ Cum ne poate ajuta iubirea să perseverăm?
◻ De ce este iubirea „o cale extraordinară“?
[Legenda fotografiei de la pagina 19]
Iubirea ne va ajuta să trecem cu vederea greşelile colaboratorilor noştri în credinţă
[Legenda fotografiilor de la pagina 23]
Perseverenţa înseamnă să ne păstrăm obiceiurile teocratice