9. Ce exemple avertizatoare de oameni care au urmărit propriile interese ne dă Biblia?

⁹ Iubirea „nu caută folosul său“ (1 Corinteni 13:5). O persoană iubitoare nu îi manipulează pe alţii pentru a acţiona după bunul ei plac. Biblia conţine exemple avertizatoare în această privinţă. De pildă, citim despre Dalila, Izabela şi Atalia, femei care i-au manipulat pe alţii pentru a-şi atinge scopurile egoiste (Judecătorii 16:16; 1 Împăraţi 21:25; 2 Cronici 22:10–12). De asemenea, citim despre Absalom, fiul regelui David. El li se adresa celor care veneau la Ierusalim pentru a li se face dreptate, insinuând cu viclenie că cei de la curtea regelui nu erau sincer interesaţi de problemele lor. Apoi le spunea direct că la curte e nevoie de un om mărinimos ca el (2 Samuel 15:2–4)! Bineînţeles, Absalom era interesat doar de el, nu de oamenii necăjiţi. Atribuindu-şi rolul de rege, el a sedus multe inimi. În cele din urmă însă, Absalom a suferit o înfrângere zdrobitoare. Când a murit, el nu a fost considerat demn nici măcar de o înmormântare modestă. — 2 Samuel 18:6–17.

10. Cum putem demonstra că suntem preocupaţi şi de interesele altora?

¹⁰ Iată un avertisment pentru creştinii de astăzi! Indiferent că suntem bărbaţi sau femei, poate că suntem înzestraţi cu putere de convingere. Poate că ne este uşor să acţionăm, ca să spunem aşa, după bunul nostru plac, monopolizând o conversaţie sau insistând asupra punctului nostru de vedere pentru a-i face pe cei ce au opinii diferite să renunţe. Însă, dacă suntem cu adevărat iubitori, vom ţine seama şi de interesele altora (Filipeni 2:2–4). Nu vom profita de alţii sau nu vom promova idei discutabile ca şi cum părerile noastre ar fi singurele demne de luat în seamă, având în vedere experienţa noastră sau poziţia pe care o avem în organizaţia lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ne vom aminti următorul proverb biblic: „Mândria merge înaintea distrugerii şi un duh îngâmfat înaintea căderii“. — Proverbele 16:18.

11. a) Care sunt câteva modalităţi prin care putem manifesta o iubire binevoitoare şi decentă? b) Cum putem arăta că nu ne bucurăm de nedreptate?

¹¹ De asemenea, Pavel a scris că iubirea este „plină de bunătate“ şi „nu se poartă necuviincios“ (1 Corinteni 13:4, 5). Într-adevăr, iubirea nu ne va permite să ne purtăm în mod nepoliticos, vulgar sau necuviincios. Mai degrabă, vom ţine seama de sentimentele altora. De exemplu, o persoană iubitoare nu va face anumite lucruri care ar putea leza conştiinţa altora (compară cu 1 Corinteni 8:13). Iubirea „nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul“ (1 Corinteni 13:6, NW). Dacă iubim legea lui Iehova, nu vom minimaliza gravitatea imoralităţii sau nu vom găsi plăcere în lucruri pe care Dumnezeu le urăşte (Psalmul 119:97). Iubirea ne va ajuta să găsim bucurie în lucruri care zidesc, nu în lucruri care dărâmă. — Romani 15:2; 1 Corinteni 10:23, 24; 14:26.

12, 13. a) Cum ar trebui să reacţionăm când suntem jigniţi? b) Daţi câteva exemple biblice care arată că până şi mânia îndreptăţită ne poate face să acţionăm într-un mod nechibzuit.

¹² Pavel scrie că iubirea „nu se irită“ (NW) (sau „nu este hipersensibilă“, Phillips) (1 Corinteni 13:5). Bineînţeles, este cât se poate de normal pentru noi, ca oameni imperfecţi, să ne tulburăm sau să ne mâniem atunci când suntem jigniţi. Cu toate acestea, nu este bine să nutrim mult timp resentimente sau să ţinem supărare (Psalmul 4:4; Efeseni 4:26). Dacă scapă de sub control, chiar şi mânia îndreptăţită ne-ar putea face să acţionăm într-un mod nechibzuit, iar Iehova ne poate trage la răspundere pentru lucrul acesta. — Geneza 34:1–31; 49:5–7; Numeri 12:3; 20:10–12; Psalmul 106:32, 33.

¹³ Din cauza imperfecţiunii altora, unii au luat hotărârea de a nu mai asista la întrunirile creştine sau de a nu mai participa la ministerul de teren. Mai înainte, mulţi dintre aceştia au luptat din greu pentru credinţă, suportând probabil împotrivire din partea familiei, batjocuri la locul de muncă şi aşa mai departe. Ei au trecut peste aceste obstacole pentru că le-au considerat pe bună dreptate încercări ale integrităţii. Dar cum stau lucrurile atunci când un colaborator creştin spune sau face ceva lipsit de iubire? Nu este şi aceasta o încercare a integrităţii? Da, este, pentru că, dacă ţinem supărare, i-am putea „face loc Diavolului“ (NW). — Efeseni 4:27.

14, 15. a) Ce înseamnă a „ţine cont de răul suferit“? b) Cum putem imita modul în care iartă Iehova?

¹⁴ Nu degeaba adaugă Pavel că iubirea „nu ţine cont de răul suferit“ (NW) (1 Corinteni 13:5). El foloseşte aici un termen contabil, în mod clar cu intenţia de a sugera trecerea insultei într-un registru pentru a nu fi uitată. Este oare o dovadă de iubire să ţinem în minte o evidenţă permanentă a cuvintelor sau a faptelor care ne-au rănit, ca şi cum am avea nevoie să o consultăm la un moment dat în viitor? Cât de bucuroşi suntem că Iehova nu ne examinează într-un mod atât de neîndurător (Psalmul 130:3)! Într-adevăr, când ne căim, el ne şterge greşelile. — Faptele 3:19.

¹⁵ Îl putem imita pe Iehova în această privinţă. Nu ar trebui să fim peste măsură de sensibili când ni se pare că cineva ne desconsideră. Dacă ne ofensăm uşor, ne-am putea răni singuri mai mult decât ar fi putut s-o facă vreodată persoana care ne-a jignit (Eclesiastul 7:9, 22). Dimpotrivă, trebuie să nu uităm că iubirea „crede toate“ (1 Corinteni 13:7). Bineînţeles că nimeni nu doreşte să fie credul. Dar nici nu ar trebui să fim suspicioşi în mod nejustificat în ce priveşte motivaţiile fraţilor noştri. În măsura în care este posibil, să ne considerăm unii pe alţii lipsiţi de intenţii rele. — Coloseni 3:13.