Vă amintiţi?

Aţi apreciat citirea ultimelor numere ale revistei Turnul de veghere? Dacă da, veţi constata că este interesant să vă amintiţi următoarele idei:

▫ Care este semnificaţia cuvântului grecesc parousía folosit în Matei 24:3, 27, 37, 39?

În lucrarea Expository Dictionary of New Testament Words, de Vine, se spune: „PAROUSIA . . . înseamnă atât sosire, cât şi prezenţa care rezultă de aici“. Prin urmare, termenul nu se referă doar la momentul sosirii, ci la o prezenţă care începe din momentul sosirii. — 15/8, pagina 11.

▫ Cum au fost ‘scurtate acele zile’ în secolul I e.n., astfel încât ‘carnea’ a putut fi salvată, şi cum va avea loc lucrul acesta la o scară mai mare (Matei 24:22, NW)?

În 66 e.n., pe neaşteptate, romanii şi-au scurtat campania de asediere a Ierusalimului, permiţându-i ‘cărnii’ creştine să scape. În mod asemănător, ne aşteptăm ca viitorul atac împotriva Babilonului celui Mare să fie, într-un anumit sens, scurtat. Astfel, creştinii unşi şi însoţitorii lor vor fi salvaţi de la o posibilă distrugere. — 15/8, paginile 18–20.

▫ Care ar trebui să fie reacţia noastră dacă o persoană începe să se împărtăşească din embleme cu ocazia Comemorării sau dacă încetează să facă lucrul acesta?

Nu este cazul ca ceilalţi creştini să se îngrijoreze. Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu cunosc pe cele ce sunt ale Mele“. Exact la fel de sigur, Iehova îi cunoaşte pe cei pe care i-a ales într-adevăr ca fii spirituali (Ioan 10:14; Romani 8:16, 17). — 15/8, pagina 31.

▫ Care a fost scopul principal al Legii mozaice?

În primul rând, ea i-a învăţat pe israeliţi că aveau nevoie de Mesia, care îi va răscumpăra din starea de păcat (Galateni 3:24). Legea i-a mai învăţat teama şi ascultarea de Dumnezeu şi i-a ajutat pe israeliţi să se păstreze separaţi de practicile corupte ale naţiunilor vecine (Leviticul 18:24, 25). — 1/9, pagina 9.

▫ Care este scopul noului legământ (Ieremia 31:31–34)?

Scopul lui este acela de a forma o naţiune de regi şi preoţi care să binecuvânteze toată omenirea (Exodul 19:6; 1 Petru 2:9; Apocalipsa 5:10). — 1/9, paginile 14,15.

▫ De ce trebuie să practicăm arta de a ne cere scuze?

O scuză ne poate ajuta să alinăm durerea cauzată de imperfecţiune şi poate destinde relaţiile încordate. Fiecare scuză pe care ne-o cerem este o lecţie de umilinţă şi ne pregăteşte să devenim mai sensibili la sentimentele altora. — 15/9, pagina 24.

▫ Este Potopul mondial din zilele lui Noe un fapt istoric?

Da. Relatări antice care vorbesc despre un potop mondial pot fi găsite în toată lumea, din Americi până în Australia. Prezenţa universală a acestei teme adaugă o mărturie la faptul că a avut loc un potop mondial, aşa cum consemnează Biblia (Geneza 7:11–20). — 15/9, pagina 25.

▫ Ce implică faptul de a fi ospitalier (Romani 12:13)?

Termenul „ospitalitate“ este traducerea unui cuvânt grecesc alcătuit din două rădăcini ce înseamnă „iubire“, respectiv „străin“. Aşadar, ospitalitatea înseamnă în esenţă „iubire pentru străini“. Dar ea implică mai mult decât numai iubire principială, manifestată dintr-un sentiment al datoriei. Ea este bazată pe o iubire, o afecţiune şi o prietenie sinceră. — 1/10, pagina 9.

▫ Care este argumentaţia prezentată de Pavel în prima sa scrisoare către Corinteni, capitolul 7, referitor la căsătorie şi celibat?

Căsătoria este legitimă şi, în unele situaţii, recomandabilă pentru unii. Totuşi celibatul este, fără discuţie, avantajos pentru bărbatul sau femeia creştină care doreşte să-i slujească lui Iehova cu o distragere minimă. — 15/10, pagina 13.

▫ Cum „poartă de grijă de ai săi“ un bătrân (1 Timotei 5:8)?

Un bătrân trebuie să ‘poarte de grijă de ai săi’ — soţia sa, precum şi copiii săi — din punct de vedere material, spiritual şi afectiv. — 15/10, pagina 22.

▫ Cum le dă Iehova mângâiere slujitorilor săi?

Spiritul sfânt al lui Dumnezeu acţionează ca „mângâietor“ (Ioan 14:16). O altă modalitate prin care Dumnezeu dă mângâiere este Biblia (Romani 15:4). Dumnezeu cunoaşte necesităţile noastre personale şi ne poate folosi ca să ne mângâiem unii pe alţii, aşa cum Pavel a fost mângâiat de raportul lui Tit despre corinteni (2 Corinteni 7:11–13). — 1/11, paginile 10, 12.

▫ Care este semnificaţia descrierii pe care Pavel i-o face lui Iehova în 2 Corinteni 1:3, şi anume „Părintele îndurărilor“?

Substantivul grecesc tradus prin „îndurări“ provine dintr-un cuvânt folosit cu sensul de regret faţă de suferinţa altcuiva. Astfel, Pavel descrie sentimentele tandre ale lui Dumnezeu faţă de toţi slujitorii Săi fideli care trec prin necazuri. — 1/11, pagina 13.

▫ Ce se realiza prin postul israeliţilor din Ziua anuală a Ispăşirii (Leviticul 16:29–31; 23:27)?

Prin ţinerea postului, membrii poporului Israel deveneau mai conştienţi de starea lor păcătoasă şi de necesitatea de a fi răscumpăraţi. Prin intermediul postului, ei îşi exprimau regretul pentru păcatele lor şi căinţa înaintea lui Dumnezeu. — 15/11, pagina 5.

▫ Care este semnificaţia poruncii adresate tinerilor: „Aminteşte-ţi deci de Marele tău Creator“ (Eclesiastul 12:1, NW)?

Un biblist spune că termenul ebraic tradus prin ‘a-şi aminti’ înseamnă deseori „tandră afecţiune a minţii şi acţiune care însoţeşte amintirea“. Astfel, ascultarea de această poruncă înseamnă nu numai a te gândi la Iehova. Lucrul acesta pretinde acţiune, adică înfăptuirea a ceea ce îi place lui. — 1/12, pagina 16.