Serialele de televiziune pot să-ţi corupă inima?

ACEIA pe care-i alegem ca „prieteni“ ne pot influenţa inima. În capitolul 7 al Proverbelor este descris un tînăr care a intrat în legătură cu o femeie căsătorită dar imorală. Sentimentele lui s-au aprins ascultînd „dulceaţa buzelor ei.“ El a ajuns la relaţii sexuale nelegitime cu ea. Dar ce anume a dus la înfăptuirea acestei acţiuni? Versetul 25 îi avertizează pe ceilalţi: „Inima ta să nu devieze spre căile ei.“ Inima tînărului a fost indusă în eroare datorită legăturii sale cu această femeie.

Ce fel de personaje sînt prezentate în aceste seriale? Un ministru care îşi înşeală nevasta; autorul unor violuri; o prostituată; o femeie necăsătorită, dar care avea copii naturali şi care şi-a împuşcat iubitul deoarece acesta se culca cu mama ei, etc. . . . Subiectul acestor seriale este constituit de obicei din acte de adulter, avorturi şi sarcini rezultate de relaţii între persoane necăsătorite.

Oare vrei ca acest „cerc de prieteni“ să-ţi influenţeze inima? Dacă aceştia ar fi vecinii tăi, i-ai invita în casa ta şi ai asculta cu bucurie relatările în care şi îşi descriu aventurile?

„Cu ce drept îmi enumeri regulile?“, i-a întrebat odată Iehova pe aceia care pretindeau că sînt poporul său. „Ori de cîte ori ai văzut un hoţ, te-ai complăcut cu el; şi partea ta a fost cu adulterii“ (Psalm 50:16, 18). Nu vă amăgiţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare.“ — 1 Corinteni 15:33; Proverbe 13:20.

„Dar nu toate personajele sînt rele“, a spus o creştină casnică. „M-am identificat repede cu un personaj care era într-adevăr o femeie bună. Ea era exact ceea ce voiam şi eu să fiu. I-am imitat personalitatea“. Imitarea „modelelor de acţiune“ pe care le oferă personajele din serialele televiziunii este un lucru obişnuit. Dar şi creştinul ar trebui să facă astfel?

În loc să-i încurajeze pe creştini la imitarea conduitei oamenilor care sînt în „întuneric din punct de verdere mintal“ şi corupţi din punct de vedere moral, apostolul Pavel le-a spus tovarăşilor săi de credinţă: „Dar voi nu aşa aţi învăţat să-l cunoaşteţi pe Cristos, dacă totuşi l-aţi auzit într-adevăr şi dacă aţi fost învăţaţi prin intermediul lui, conform adevărului care este în Isus“ (Efeseni 4:17–21). Un creştin dedicat trebuie să-şi concentreze atenţia asupra exemplului lui Cristos sau al acelora care, în calitate de slujitori aprobaţi de Dumnezeu, urmează îndeaproape acelaşi model şi trebuie să se lase îndrumaţi de el. Orice alt model s-a dovedit a fi o capcană. — 1 Corinteni 11:1; Evrei 11:1–12:2; 1 Petru 2:21.

INIMA ESTE ADEMENITĂ ÎN TAINĂ

Credinciosul Iov a recunoscut că inima sa putea fi foarte uşor ademenită de ceea ce vedea: „Dacă vedeam lumina cînd începea să strălucească sau luna preţioasă care înainta şi inima mea începea să fie ademenită în taină (. . .) şi aceasta ar fi fost o eroare [demnă de atenţia] magistraţilor“, mărturisea Iova. Priveliştea cerului înstelat şi a lunii care străluceşte este un tablou mişcător. Dar semenii lui Iov se închinau la lună ca simbol al fertilităţii. Orgiile sexuale ademenitoare făceau deseori parte din cultul lunii. Dacă Iov s-ar fi gîndit permanent la aceste lucruri, mîna sa ar fi început să-i sărute gura, ca dovadă a practicării acestui cult. Astfel, inima lui s-ar fi deschis tot mai mult şi ar fi devenit tot mai îngăduitoare, pînă într-acolo încît idolatria nu i s-ar mai fi părut a fi un lucru chiar atît de rău. Dar Iov nu s-a lăsat amăgit. — Iov 31:26–28.

Serialele de televiziune sînt la fel de subtile. Accentul pe care ele îl pun pe iubire este pentru a scuza orice fel de conduită. De exemplu, într-un serial o tînără însărcinată dar necăsătorită îi spune unei prietene: „Dar eu îl iubesc pe Victor. Am să fac orice. Am să mint, am să înşel şi am să fur, numai pentru a fi cu el. Pentru că el merită toate acestea. Victor merită orice sacrificiu. Ca să am un copil de la el merită să fac orice sacrificiu!“ Coloana sonoră care cîntă o muzică dulceagă în spatele scenei, te împiedică să sesizezi că atitudinea ei ar fi condamnabilă. De fapt, şi ţie îţi place Victor şi eşti de partea fetei. „Înţelegi“ situaţia, cum se spune. „Acest mod de a raţiona, pe care ţi-l însuşeşti, este într-adevăr uluitor“, a declarat o telespectatoare care ulterior şi-a revenit din această stare. „Ştiu că imoralitatea este un lucru rău . . . Şi totuşi am constatat că din punct de vedere mintal eram de partea ei.“

Însă unii sînt de părere că ceea ce vezi pe ecran nu este mai rău decît ceea ce vezi în viaţa de zi cu zi. Dar acestea sînt oare lucrurile pe care trebuie să şi le aleagă creştinul pentru a se distra? Apostolul Pavel a scris: „Relaţiile sexuale nelegitime, necurăţenia de orice fel şi lăcomia să nu fie nici măcar menţionate printre voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi“ (Efeseni 5:3). Era Pavel un idealist? Nu. El sublinia faptul că creştinii nu trebuie să se distreze discutînd asemenea fapte murdare. Acest îndemn se aplică şi adevăraţilor „sfinţi“ de astăzi.

MINŢI ŞI INIMI CORUPTE

În secolul I e.n. unele persoane din adunarea creştină din Corint au fost corupte dar nu de televiziune ci de apostolii falşi. Ireneu, un scriitor din secolul al II-lea, care se declara creştin, spunea despre aceşti apostaţi: „Căci după cum aurul cînd este cufundat în murdărie nu-şi pierde din această cauză frumuseţea (. . .) tot aşa ei afirmă că nu pot fi lezaţi cîtuşi de puţin, nici nu-şi pot pierde averea spirituală, oricare ar fi activităţile materiale în care ar fi angrenaţi.“ De aceea, aceştia se întovărăşeau cu necredincioşii, asistau la nemiloasele lupte de gladiatori şi comiteau chiar acte de imoralitate sexuală.

Apostolul Pavel i-a acuzat pe creştinii din Corint că „îi acceptă cu uşurinţă pe învăţătorii falşi, iar Pavel se temea că „după cum şarpele a sedus-o pe Eva prin viclenia lui“, tot aşa mintea corintenilor avea să fie „coruptă şi deviată departe de sinceritatea şi castitatea datorate lui Cristos.“ Această subtilă corupţie doctrinarăb a dus la corupţia morală. — 2 Corinteni 11:4, 3.

Adunarea din Corint era gata să tolereze chiar şi incestul pe care îl practica unul dintre membrii ei! Poate că acest bărbat era admirat de ceilalţi membri ai adunării, a căror inimă „inţelegea situaţia“. Bărbatul respectiv găsise „adevărata dragoste“! Poate că ceilalţi membri ai adunării au fost influenţaţi de actele sale nelegiuite şi chiar ei înşişi s-au angrenat în comiterea unor fapte necurate, în relaţii sexuale nelegitime şi chiar într-o conduită imorală ruşinoasă. — 1 Corinteni 5:1, 2, 6; 2 Corinteni 12:21.

Ai vrea oare ca şi inima ta să fie coruptă într-un mod asemănător? Îi accepţi cu uşurinţă pe adulteri, pe cei ce practică relaţii sexuale nelegitime, pe ucigaşi, etc., lăsîndu-te captivat în fiecare zi de modul lor de viaţă? Oricît de hotărîţi ar fi paşii noştri pe calea adevărului, inima noastră poate fi influenţată în mod subtil de o nutrire permanentă cu materiale care justifică imoralitatea.

„Trebuie să te gîndeşti că nu te interesează“, spunea o creştină care a fost ani la rînd o spectatoare consecventă a serialelor de televiziune.“ Dar în străfundul inimii tale accepţi nelegiuirea. Priveşti lucrurile după care tînjeşti. Iar dacă soţul tău nu este la fel de tandru ca eroii pe care îi vezi în seriale, ai senzaţia că îţi lipseşte ceva.“

Acestei creştine care îşi făcuse un obicei din a urmări aceste seriale de televiziune i-a slăbit atît de mult vigilenţa încît a comis un act de imoralitate. Această faptă a îndurerat-o profund, dar în cele din urmă a fost iertată atît de soţul ei cît şi de adunare. Totuşi, ce rană sufletească! „Totul a fost minunat pînă cînd împrejurările mi-au permis să dau frîu liber dorinţelor pe care le acumulasem în inimă“, a recunoscut ea. „Satan mi-a întins o cursă şi eu am căzut în ea. Nu vă lăsaţi amăgiţi: serialele TV vă influenţează negreşit. Îi aud pe unii spunînd că sînt destul de tari ca să nu se prăbuşească sub influenţa lor. Ce să le mai spun? Timpul este acela care va lămuri lucrurile.“ Chiar şi după consumarea tragediei, creştinei amintite i-a venit greu să renunţe la vizionarea serialelor. „A fost mai greu decît renunţarea la fumat“, a spus ea în încheiere.

Bineînţeles, nu toţi telespectatorii devin imorali dacă vizionează serialele TV. Dar ai putea să nu-ţi compari tovarăşul sau tovarăşa de viaţă cu vreunul dintre personajele serialului? Iar lucrul acesta va întări oare iubirea dintre voi, sau va alimenta îndoiala? Dacă eşti necăsătorit, vizionarea serialelor n-ar putea duce oare la o dorinţă mai mare de a avea un partener şi la îndemnul spre o căsătorie nepotrivită sau spre imoralitate? Şi oare nu ţi-ar cauza în mod inutil stări sufleteşti contradictorii?

Apostolul Pavel a scris: „Toate lucrurile îmi sînt permise; (. . .) dar nu voi permite vreunui lucru să aibă putere asupra mea“ (1 Corinteni 6:12). Caracterul de drog pe care îl au serialele a fost dovedit cu prisosinţă. Unii creştini au neglijat întrunirile adunării şi lucrarea de teren, au făcut la repezeală treburile casei, au lipsit de la şcoală, au neglijat studiul personal şi cel din familie — toate acestea numai pentru a nu scăpa vreun episod din serialul TV. Oare n-ar trebui ca aceste persoane să facă o analiză sînceră a cantităţii de timp pe care au irosit-o pentru a viziona aceste seriale?

Bineînţeles, această analiză trebuie făcută indiferent de programul pe care îl urmăreşti la televizor, dar marele pericol al acestor seriale este că ele îţi acaparează inima cu scopul de a te obliga să vezi cîte un episod care este programat zilnic la televizor. Dr. Hendrie Weisinger, un psiholog care a fost citat de o revistă a pasionaţilor de seriale TV, a declarat: „Cercetările au dovedit că televiziunea ne alterează comportarea şi ne modifică gîndirea . . . Persoanele care stau acasă şi vizionează programele cu regularitate permit să fie influenţate atît de mult de personajele de la televizor, încît se identifică cu ele. Ele îngăduie serialelor să devină o continuare a vieţii lor şi astfel devin nevrotice din teama de a nu pierde vreun episod.“

ALTERNATIVELE

O creştină care căpătase răul obicei de a urmări serialele TV cu regularitate a devenit foarte deprimată. Dar mai tîrziu ea a urmat sfatul unei surori martore care a îndemnat-o să folosească mai mult timp în serviciul de teren pentru a-i ajuta pe alţii. „Faptul că lucram cu alţii în lucrarea de teren a devenit o bucurie“, a spus creştina respectivă. „N-am mai fost deprimată pentru că nu mi-am mai făcut griji cu privire la problemele ce nu-mi aparţineau. Începeam să-mi umplu viaţa cu o activitate plină de satisfacţii. În ceea ce mă priveşte, serialele şi-au pierdut semnificaţia. Am devenit pionieră cu timp integral.“ Multe persoane au găsit rezolvarea în acest serviciu sacru de amploare. — Vezi Apocalips 7:15.

Alţii au rezolvat problema devenind mai preocupaţi de îndeplinirea îndatoririlor în gospodărie şi îngrijindu-se mai mult de bunăstarea spirituală şi fizică a copiilor lor. Fiindcă celor mai mulţi dintre noi le place să se îngrijească de ceilalţi oameni, unii au împărţit daruri spirituale şi materiale. Pentru a face aceasta nu trebuie să fii bogat. Deseori chiar şi prepararea unei prăjituri speciale pentru nişte prieteni poate să-ţi aducă multe satisfacţii. — Proverbe 31:10–31.

„Acum ştiu ce-mi lipsea“, a mărturisit un fost pasionat de seriale TV: „Studiul personal şi rugăciunea. Filipeni 4:6–9, care se referă la rugăciune şi la gînduri curate, m-au ajutat în mod efectiv. Acum încep ziua cu textul zilnic şi cîteva pasaje din literatura pentru înţelegerea Bibliei. Iehova a furnizat numeroase drame din viaţa reală, pe care le găsim în Biblie. Printre acestea se numără relatările despre Isus, Iov, David şi alţii. De asemenea, analizez experienţele pe care le-au avut Martorii din epoca actuală. Deşi se mai află în mine o particică nespus de curioasă să afle ce se mai petrece în serialele de televiziune, dorinţa mea de a-l asculta pe Iehova mă opreşte să-i dau satisfacţie acelei părticele.“

Într-adevăr, totul depinde de dorinţa noastră de a-l mulţumi pe Iehova şi de a face lucrul acesta din adîncul inimii noastre. Aceasta nu înseamnă că toate programele televiziunii sînt corupătoare. Dar creştinul trebuie să fie selectiv, deoarece experienţa a dovedit că programele care justifică violarea principiilor biblice pot corupe inima creştinului.

„O, voi care îl iubiţi pe Iehova, urîţi ceea ce este rău!“ (Psalm 97:10). Nu este întotdeauna uşor să îndeplineşti această poruncă. Trebuie să ne protejăm inima cu mare atenţie. Fie ca toţi să simţim ceea ce a simţit David: „Voi umbla în integritatea inimii mele din interiorul casei mele. Nu voi aşeza înaintea ochilor mei vreun lucru care nu valorează nimic. Urăsc conduita celor care devin apostaţi; ea nu se lipeşte de mine [ca un obicei zilnic]. Ochii mei sînt asupra celor fideli de pe pămînt.“ — Psalm 101: 2, 3, 6.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 6]

O alimentaţie permanentă cu materiale care îndreptăţesc imoralitatea poate corupe principiile morale ale individului.

[Text generic pe pagina 7]

„Iată ceea ce îmi lipsea: studiul personal şi rugăciunea.“ — Un fost pasionat de seriale de televiziune.