Sprijinul lui Dumnezeu — eliberează de teamă
Cum te-ai simţi dacă Dumnezeul cel Atotputernic ţi-ar da o lucrare, iar apoi realizarea acestei lucrări ţi-ar fi interzisă printr-o dispoziţie oficială? Ce ai face dacă dispoziţia ar fi emisă chiar de puterea mondială care stăpîneşte momentan? Ai tremura de frică în faţa tuturor dacă lucrarea ar trebui să fie făcută în faţa publicului? Ai înceta, sau ai continua cu curaj?
Creştinii care vestesc vestea bună a Impărăţiei lui Dumnezeu au fost deja adeseori şi în multe locuri într-o astfel de situaţie. Ei ştiu că misiunea de a predica au primit-o de la Dumnezeu. Conducătorul lor, Isus Cristos, care a vorbit numai ceea ce a auzit de la Dumnezeu a spus: „Această veste bună a Impărăţiei va fi predicată pe întreg pămîntul locuit, tuturor naţiunilor, spre mărturie; iar atunci va veni sfîrşitul“. Mai departe el a spus: „Faceţi ucenici din oamenii tuturor naţiunilor . . . . Invăţaţi-i . . .“ Mat. 24:14; 28:19, 20; Ioan 8:28, 29. Insă în unele ţări această lucrare de predicare este suspendată, unele mari puteri au elaborat legi pentru a o interzice. Dar adevăraţii creştini au continuat să predice curajos, cu toată această împotrivire. Cum au putut ei face aceasta cu încredere?
O ILUSTRARE PROFETICA
Cu sute de ani în urmă acest fapt a fost ilustrat profetic. Era în timpul stăpînirii Persiei, a patra putere mondială din istoria biblică. Dumnezeu a zdrobit puterea Babilonului prin Cirus, regele Persiei, şi a eliberat pe Israel din sclavia Babilonului. Toţi care voiau să se reîntoarcă în Ierusalim pentru a reconstrui templul lui Iehova şi a restabili adevărata închinare puteau face acest lucru. Circa 50.000 de israeliţi sub conducerea guvernatorului lor, Zorobabel, şi-au dovedit credinţa şi zelul lor, făcînd lunga călătorie. După sosire ei au înălţat un altar şi apoi au pus temelia pentru templu. Dar popoarele învecinate au ridicat obiecţii energice împotriva acestui fapt. Intre timp în Persia ajunsese la putere un nou domnitor şi astfel aceşti duşmani au ajuns să obţină o dispoziţie legală conform căreia lucrarea la templu trebuia să fie imediat oprită. Ezra 3:8–10; 4:17–22.
Plini de frică, constructorii templului s-au oprit din lucrare. Circa 60 de ani nu s-a mai continuat construcţia. Dar porunca pentru construire a fost dată, şi aceasta nu de o putere pămîntească, ci de Iehova Dumnezeu, suveranul întregului univers. Oare permitea el ca ordinul său să nu fie executat din cauza fricii servilor săi? Sau îi întărea şi îi sprijinea cu puterea sa?
Dumnezeu era răbdător cu poporul său, căci el vedea ce opoziţie violentă îi stătea în faţă. Dar israeliţii nu ar fi trebuit să se lase intimidaţi şi nici opriţi de a-şi realiza misiunea dată lor de Dumnezeu. Pentru ca proiectul său să fie realizat, şi pentru a le dovedi îndurare, Dumnezeu le-a trimis pe profeţii săi Hagai şi Zaharia, care trebuia să–i mustre, să–i încurajeze şi să–i îndemne la activitate. După aceasta, guvernatorul Zorobabel a făcut un pas îndrăzneţ, aparent desconsiderînd dispoziţia imperiului Persan. Era însă un pas bun, căci prin aceasta el asculta de Iehova Dumnezeu. Prin Hagai Iehova i-a dat lui Zorobabel asigurarea mîngîietoare:
“Eu zgudui cerurile şi pămîntul. Si eu voi răsturna cu siguranţă tronul împărăţiilor şi voi nimici puterea împărăţiilor naţiunilor; şi trebuie să răstorn carul şi pe cei ce îl mînă, iar caii şi călăreţii lor se vor doborî cu siguranţă unul pe altul, fiecare prin sabia fratelui său.“ Hagai 2:21, 22.
Ascultarea lui Zorobabel i-a asigurat sprijinul lui Iehova al oştirilor. Ce conta, de altfel, dacă oamenii dezaprobau modul său de procedare sau chiar protestau împotriva lui? Acest Dumnezeu, acest stăpînitor trebuia să fie ascultat mai mult decît domnitorii instalaţi de oameni, căci el putea zgudui cerurile şi pămîntul. Aşa dar, prin ce ar putea cineva să zădărnicească proiectul său declarat sau să–l combată cu succes? Prin nimic;
In continuare, Iehova i-a spus lui Zorobabel: „Eu te voi lua, o, Zorobabel, fiul lui Sealtiel, robul meu . . ., şi cu siguranţă te voi pune ca un inel de sigiliu căci pe tine te-am ales eu.“ Hagai 2:23.
Pentru Iehova al oştirilor Zorobabel era atît de preţios ca un inel de sigiliu pe mîna sa dreaptă. Deoarece el respecta poruncile lui Iehova şi intervenea curajos pentru închinarea curată în templul lui Iehova el era un fel de sigiliu viu, care servea oficial pe Iehova al oştirilor, pentru onoarea şi glorificarea numelui său sfînt. Zorobabel nu trebuia să se teamă că ar fi destituit de regele persan. Cu siguranţă, Dumnezeu nu îl zguduia şi nu-l îndepărta din poziţia onorabilă în care-L servea lui, chiar dacă întregul imperiu persan trebuia să fie zguduit — ceea ce s-a şi întîmplat, într-adevăr, după cîţiva ani. Zorobabel avea să fie sprijinit din plin de Dumnezeu. Si aşa a şi fost. Circa 5 ani mai tîrziu templul a fost, în cele din urmă, isprăvit cu o mare bucurie. — Ezra 6:14, 15, 22.
SPRIJINUL LUI DUMNEZEU ASTAZI
Poziţia lui Zorobabel în poporul lui Dumnezeu de atunci şi lucrarea pe care a făcut-o el, preumbreau activitatea lui Isus Cristos, „guvernatorul“ Israelului spiritual. In promovarea lucrării care se realizează în legătură cu marele templu spiritual a lui Iehova, Isus Cristos merge în frunte. Cînd era pe pămînt el predica fără frică vestea bună a Impărăţiei, cu toate că prin aceasta şi-a atras duşmănia lumii. Intre timp el a fost înălţat în ceruri ca „guvernatorul“ Israelului spiritual, — dar felul său de a gîndi a rămas acelaşi. El îi conduce şi-i călăuzeşte pe creştinii adevaraţi şi-l califică pentru a predica şi a-i conduce pe oameni spre închinarea curată a lui Dumnezeu, spre templul spiritual a lui Iehova, după cum a fost prezis conform cu Isaia 2:2, 3:
“Si trebuie să se întîmple în partea finală a zilelor (că) muntele casei lui Iehova va fi ferm întemeiat deasupra vîrfului munţilor şi va fi categoric înălţat deasupra dealurilor; şi la el trebuie să năvălească toate naţiunile. Si multe popoare vor merge fireşte, şi vor spune: „Veniţi popoare, să ne urcăm la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacov; şi el ne va instrui despre căile lui, iar noi vom umbla pe cărările lui’“.
Acest guvernator ceresc asemănător lui Zorobabel este atît de preţios pentru Iehova Dumnezeu ca şi un sigiliu pe mîna sa dreaptă, care poartă numele său. In antichitate un inel de sigiliu era folosit pentru a pune numele proprietarului său pe un document, şi a confirma prin aceasta că acesta provine într-adevăr de la el şi exprimă voinţa sau intenţiile sale sau conţine indicaţiile sale. In mod asemănător este folosit Isus Cristos pentru a împlini promisiunile şi profeţiile divine şi pentru a dovedi astfel că aceste cuvinte însemnate în scris provin într-adevăr din izvorul Divin, infailibil, şi sînt adevărul lui Dumnezeu.
Un funcţionar sprijinea ceea ce se afla într-un document care purta sigiliul său. Exact la fel sprijineşte şi Iehova al oştirilor pe Isus Cristos. Prin Isus este justificat numele lui Dumnezeu şi sînt realizate proiectele sale. De aceea, dacă urmăm poruncile şi exemplul lui Isus Cristos, prin aceasta putem conta pe faptul că Dumnezeu ne sprijineşte. Isus Cristos este adevărul, adică în el îşi ajunge punctul ei culminant realizarea tuturor proiectelor pe care le-a exprimat Dumnezeu în legătură cu poporul său. Ioan 14:6. Ap. Pavel a spus despre el: „Căci indiferent cît de multe sînt promisiunile lui Dumnezeu, ele au devenit: Da, prin mijlocirea lui. De aceea şi Aminul spus prin el este spre gloria lui Dumnezeu prin noi (ucenicii lui Cristos).“ 2 Cor. 1.20.
De aceea Isus Cristos este figura centrală sau figura cheie în împlinirea tuturor proiectelor lui Iehova. Cînd noi ne rugăm lui Dumnezeu în numele lui Isus, putem spune „Amin“ şi să avem deplina siguranţă că Dumnezeu ne sprijineşte şi dă ascultare rugăciunilor noastre în caz că ele corespund voinţei sale. Apoc. 3:14. Chiar dacă sîntem persecutaţi, şi din această cauză trebuie să murim, noi putem avea încredere, deoarece avem speranţa neînşelătoare a învierii din morţi, care se întemeiază pe faptul că Dumnezeu „ne-a dat o garanţie, prin faptul că l-a înviat (pe Cristos) din morţi“. Fapte 17:31. Este aşa ca şi cînd Dumnezeu ne-ar fi asigurat aceasta într-un document care poartă sigiliul Său. Biblia este într-adevăr un astfel de document. „Darea mărturiei despre Isus este ceea ce inspiră profeţii“, pentru că Isus este adevărul. Apoc. 19:10.
De la sfîrşitul timpurilor naţiunilor din anul 1914 e.n. naţiunile sînt zguduite, pentru că Iehova îşi impune, prin Impărăţia sa Mesianică, dreptul său la autoritate suverană de guvernare şi informează naţiunile despre acest fapt prin vestirea mesajului Impărăţiei. Astfel Iehova al oştirilor cauzează zdruncinarea, după cum i-a spus în acel timp guvernatorului Zorobabel. Zguduirea asupra căreia oamenii nu au nici o putere îşi va ajunge punctul ei culminant în „marele necaz“ care acum pare să fie foarte aproape. Matei 24:21, 22. Totuşi mai marele Zorobabel, Isus Cristos, nu foloseşte această zguduire pentru că s-ar teme. Poziţia sa ca „guvernator“ ceresc nu poate fi zguduită“. Impărăţia sa este o „împaraţie . . . care nu poate fi zguduită“. Evrei 12:28. Ea nu va fi îndepărtată, ci va acorda pentru totdeauna binecuvîntările unei bune guvernări tuturor supravieţuitorilor care se închină lui Iehova în templul său, după ce va lichida întreaga religie falsă şi puterile mondiale actuale.
Desigur, e complet normal să ne temem de o forţă care este mai tare decît noi. Dar adevăraţii creştini sînt sprijiniţi de izvorul tuturor forţelor din univers. Acest izvor este Creatorul uriaşelor corpuri cereşti din care unele sînt de milioane de ori mai mari decît soarele nostru, — şi, de asemenea, e şi comandantul puternicelor oştiri cereşti nevăzute, pentru care împărăţiile acestei lumi sînt nimic. Deoarece creştinii au un astfel de sprijin, nu trebuie să fie cuprinşi de o frică sau de o spaimă bolnăvicioasă, paralizantă, şi nu trebuie să se teamă de ceea ce fac oamenii pentru a-i determina să devină neglijenţi în îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu, sau să nu se supună nicidecum lor. Prov. 29:25. Cu un astfel de sprijin se pot simţi siguri şi ocrotiţi dacă ei îşi orientează întreaga lor viaţă după poruncile sale.
Deoarece ei au acest sprijin, se simt foarte încrezători şi nimic nu-i poate abate de la predicarea Impărăţiei. Iehova îi sprijineşte, evident, căci el i-a ţinut pînă acum în viaţă, în ciuda duşmăniei şi a urii tuturor naţiunilor, prezisă de Isus. Matei 24:9. Da, Iehova a însărcinat chiar îngerii să conducă vestirea Impărăţiei şi adunarea oamenilor sinceri în templul său spiritual. Apoc. 14:6. Adevăraţii creştini ştiu toate acestea, le observă şi le trăiesc. De aceea, cum ar putea ei să se lase intimidaţi şi să cedeze sau să renunţe la activitatea lor salvatoare de viaţă sprijinită de Dumnezeu?