⁵ „Sînt ei [adversarii săi] slujitori ai lui Cristos? Răspund ca un nebun: eu sînt [un slujitor] cu mult mai remarcabil; în eforturi cu mult mai mult, în închisori cu mult mai mult, în lovituri pînă la exces, adesea la un pas de moarte. De la iudei, de cinci ori am primit patruzeci de lovituri fără una, de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată era să fiu ucis cu pietre, de trei ori am naufragiat, o noapte şi o zi le-am petrecut în adînc; în călătorii, adesea, în pericole pe fluvii, în pericole [care veneau] din partea tîlharilor, în pericole [care veneau] din partea propriului meu neam, în pericole [care veneau] din partea naţiunilor, în pericole în oraş, în pericole în deşert, în pericole pe mare, în pericole printre fraţii falşi, în eforturi şi trudă, în nopţi fără somn adesea, în foame şi sete, în abstinenţă de la orice hrană de multe ori, în frig şi goliciune.“ — 2 Corinteni 11:21–27.

‘MULT MAI MULTE EFORTURI ŞI ÎNTEMNIŢĂRI’

7. a) La ce lucrare se referă cuvintele lui Pavel „mult mai multe eforturi“? b) Potrivit cuvintelor pe care apostolul le-a adresat „bătrînilor“ adunării creştine din Efes, cum şi-a efectuat el serviciul? c) Ce anume l-a îndemnat pe Pavel să efectueze munci susţinute pentru răspîndirea veştii bune şi promovarea intereselor Regatului?

⁷ În eforturi cu mult mai mult. Ca vestitor al „veştii bune“, Pavel „a muncit mult mai din greu“ decît adversarii săi (2 Corinteni 11:23, Today’s English Version). Bineînţeles, el se angajase în lucrarea de predicare pentru un timp mai îndelungat şi adesea în ţinuturi unde întîmpina multă opoziţie. Aşa de pildă, în Efes, unde se practica cultul zeiţei păgîne Artemis şi unde Pavel a fost victima acţiunilor gloatelor de mitocani, eforturile sale în lucrare şi în folosul fraţilor săi de credinţă au fost istovitoare, iar uneori chiar chinuitoare. Dar ele au avut ca rezultat excelente roade spirituale. Mai tîrziu el a fost îndreptăţit să le spună „bătrînilor“ adunării din Efes: „Nu m-am reţinut să vă spun toate lucrurile care [vă] erau utile, nici să vă învăţ în public şi din casă în casă. Ci am depus mărturie completă atît în faţa iudeilor cît şi a grecilor despre căinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus“ (Faptele 20:17, 20, 21, 31; 19:1–41). Aşadar, înainte ca aceşti oameni care erau acum bătrîni de adunare să devină creştini, apostolul Pavel i-a învăţat adevărurile fundamentale ale creştinismului, predicînd din casă în casă. Numai acţiunea Cuvîntului şi spiritului sfînt al lui Iehova a fost aceea care l-a îndemnat pe Pavel să lucreze susţinut la răspîndirea veştii bune şi la promovarea intereselor Regatului (Isaia 61:1, 2; Romani 10:8–10). În privinţa acestei activităţi susţinute, apostolul Pavel a dat un excelent exemplu creştinilor din secolul al XX-lea.

8. a) De ce Pavel putea să spună că el fusese „în închisori cu mult mai mult“ decît fuseseră „superapostolii“? b) În ce au găsit Pavel şi Sila mîngîiere în timp ce se aflau la închisoare şi ce au făcut ei cînd au fost eliberaţi, ca urmare a producerii unui cutremur de pămînt? c) Ce încurajare primim din experienţa lui Pavel în închisoarea din Filipi?

⁸ În închisori, cu mult mai mult. Spre sfîrşitul secolului I e.n., Clement I al Romei, menţionează într-o scriere a sa că Pavel a fost întemniţat de 7 ori. Înainte de a scrie cea de a doua scrisoare către corinteni, apostolul fusese în închisoare de mai multe ori decît „superapostolii“. Cartea Faptele Apostolilor relatează despre una dintre aceste întemniţări, şi anume aceea din oraşul macedonean Filipi. Bineînţeles, Pavel şi Sila au fost fericiţi că suferă „pentru dreptate“, deoarece în timp ce stăteau în închisoare ei s-au rugat lui Dumnezeu şi l-au lăudat în cîntări. Ei au găşit mîngîiere în analizarea textelor scripturale precum şi în faptul că înţelegeau că Dumnezeu le asculta rugăciunile şi răspundea la ele (Psalm 65:2; 119:52). Cînd au fost eliberaţi, ca urmare a producerii unui cutremur de pămînt, ei nu au plecat grăbiţi de la faţa locului ci, dimpotrivă, ei „i-au vorbit [temnicerului] cuvîntul lui Iehova precum şi tuturor acelora care erau în casa lui“. Care a fost rezultatul? Temnicerul şi casa lui au devenit creştini! (Faptele 16:16–40). Într-adevăr, această relatare îi încurajează pe martorii lui Iehova, care sînt actualmente întemniţaţi, să accepte persecutarea lor, manifestînd o bucurie sfîntă, rugîndu-se lui Dumnezeu, meditînd la Cuvîntul său şi vorbind despre el cu îndrăzneală! — Faptele 4:29–31.

FĂRĂ TEAMĂ ÎN BĂTĂI ŞI ÎN SITUAŢII LA UN PAS DE MOARTE

9. Ce se înţelege prin „lovituri pînă la exces“?

⁹ În lovituri pînă la exces. Pavel a fost bătut excesiv. Scriptura mai afirmă că el a fost deseori „la un pas de moarte“ (Versetul 23, The Twentieth Century New Testament). Aceasta înseamnă că, în timpul anumitor bătăi, loviturile au fost atît de dure încît el era, practic, omorît în bătaie.

10. a) Cum a supravieţuit Pavel în situaţii „adesea la un pas de moarte“? b) Ce anume l-a susţinut evident pe Pavel cînd a fost „la un pas de moarte“?

¹⁰ Adesea la un pas de moarte. Afirmaţia aceasta nu se referă numai la anumite bătăi. Anterior, în aceeaşi scrisoare, Pavel spusese: „Pretutindeni suportăm întotdeauna în corpul nostru tratamentul ucigător care i-a fost aplicat lui Isus“ (2 Corinteni 4:10, 11). În Damasc, în Antiohia din Pisidia, în Iconia, în Listra, în Tesalonic şi în Berea apostolul s-a aflat în pericole în care îi era ameninţată viaţa şi chiar în durerile morţii (Faptele 9:23–25; 13:49–51; 14:1–6, 19, 20; 17:1, 5–9, 13, 14). Avînd în vedere afirmaţia referitoare la lupta sa împotriva fiarelor sălbatice din Efes, probabil că el a fost expus chiar pericolului de a-şi pierde viaţa în arenele romane (1 Corinteni 15:32; vezi Faptele 19:23–41; 2 Corinteni 1:8–11). Primejduindu-şi viaţa atît de des, apostolul era categoric îndreptăţit să spună: „Zilnic înfrunt moartea“ (1 Corinteni 15:31). Fără îndoială, ajutorul primit din partea spiritului sfînt al lui Iehova, precum şi credinţa sa în preţioasele promisiuni ale lui Dumnezeu l-au susţinut pe Pavel ori de cîte ori s-a aflat „la un pas de moarte“. — 2 Corinteni 1:20–22.