Un popor care umblă pe urmele lui Isus

„Noi am umblat în acelaşi spirit, nu–i aşa? Pe aceleaşi urme, nu–i aşa?“ — 2 CORINTENI 12:18.

1. De ce nu este greu, în general, să–i recunoşti pe Martorii lui Iehova?

„EI SÎNT politicoşi, serioşi şi învaţă bine.“ Aşa se exprima directorul unei şcoli primare din Statele Unite. Dar despre cine vorbea el în felul acesta? Despre copiii Martorilor lui Iehova care frecventează cursurile şcolii sale. Numeroase persoane au remarcat, într–adevăr, că Martorii, inclusiv copiii lor, au anumite puncte comune între ei. De–a lungul anilor, a devenit din ce în ce mai evident faptul că ei sînt uniţi în mod remarcabil prin convingerile şi conduita lor. Din acest motiv, nu este un lucru greu să–i recunoşti pe Martorii lui Iehova.

2. Ce calitate caracteristică avea congregaţia creştină din primul secol, şi ce a spus Pavel în această privinţă?

² Unitatea Martorilor lui Iehova este un fenomen neobişnuit în lumea dezbinată în care trăim. Dar acest lucru nu este greu de înţeles dacă ne reamintim faptul că toţi Martorii se străduiesc să umble pe urmele lui Isus (1 Petru 2:21). O astfel de unitate le era caracteristică şi creştinilor din primul secol. Cu o anumită ocazie, Pavel i–a scris congregaţiei din Corint: „Acum vă îndemn, fraţilor, prin numele Domnului nostru Isus Cristos, să vorbiţi cu toţii în perfect acord şi să nu existe sciziuni printre voi, ci să fiţi strîns uniţi, în acelaşi spirit şi în acelaşi mod de a gîndi“ (1 Corinteni 1:10). Sub inspiraţie divină, Pavel a dat, de asemenea, sfaturi referitoare la modul de comportare faţă de persoanele care nu erau dispuse să păstreze unitatea creştină. — Vezi Romani 16:17; 2 Tesaloniceni 3:6.

3, 4. Cum a descris Pavel unitatea care exista între el şi Tit, şi care era baza acestei unităţi?

³ În jurul anului 55 e.n., Pavel l–a trimis pe Tit în Corint cu scopul de a ajuta congregaţia să strîngă donaţiile destinate creştinilor nevoiaşi din Iudeea şi, probabil, pentru a vedea, de asemenea, dacă congregaţia respecta sfaturile care–i fuseseră adresate de către Pavel. Mai tîrziu, cînd Pavel le–a scris corintenilor, el s–a referit la recenta vizită a lui Tit şi i–a întrebat: „Tit nu a profitat absolut de loc de voi, nu–i aşa? Noi am umblat în acelaşi spirit, nu–i aşa? Pe aceleaşi urme, nu–i aşa?“ (2 Corinteni 12:18). Ce înţelegea Pavel prin faptul de a umbla „în acelaşi spirit“, şi „pe aceleaşi urme“?

⁴ Apostolul se referea la unitatea care exista între el şi Tit. Tit îl însoţea ocazional pe Pavel în călătoriile sale şi, fără îndoială, el învăţase multe, în felul acesta, de la Pavel. Dar unitatea care exista între cei doi era fundamentată pe ceva mult mai solid. Ea se baza pe relaţia lor excelentă cu Iehova şi pe faptul că amîndoi umblau pe urmele lui Cristos. Tit îl imita pe Pavel întocmai după cum Pavel îl imita pe Cristos (Luca 6:40; 1 Corinteni 11:1). Prin urmare, aceşti doi discipoli umblau în spiritul lui Isus şi pe urmele sale.

5. Ce este de aşteptat din partea persoanelor din zilele noastre, care, imitîndu–l pe Pavel şi pe Tit, umblă „în acelaşi spirit“ şi „pe aceleaşi urme“?

⁵ Nu este deci de mirare că creştinii din secolul al XX–lea, care umblă „în acelaşi spirit“ şi „pe aceleaşi urme“ ca şi Pavel şi Tit, se bucură de o unitate care nu are asemănare. De fapt, lipsa de unitate care domneşte în sînul creştinătăţii nu face decît să arate că membrii săi sînt creştini falşi, care nu umblă pe urmele Conducătorului pe care pretind că–l urmează (Luca 11:17). Deosebirea izbitoare care se observă între creştinii adevăraţi şi cei care sînt creştini doar cu numele se manifestă în diferite domenii. Să menţionăm patru dintre acestea.

Caracterul sacru al sîngelui

6, 7. (a) Ce punct de vedere corect asupra sîngelui se include în faptul de a păşi pe urmele lui Isus? (b) Care este deosebirea între Martorii lui Iehova şi alte persoane din prezent, care refuză transfuziile de sînge?

⁶ În jurul anului 49 e.n. colegiul central al congregaţiei din primul secol a trimis creştinilor o scrisoare care răspundea la următoarea întrebare: creştinii proveniţi dintre neiudei trebuie oare să asculte de Legea lui Moise? Iată ce spunea această scrisoare: „Spiritul sfînt şi noi înşine am considerat că este bine să nu vă adăugăm nici o altă povară, afară de aceste lucruri necesare: să vă abţineţi de la lucrurile jertfite idolilor şi de la sînge şi de la animale strangulate şi de la fornicaţie“ (Fapte 15:28, 29). Observaţi că printre acele „lucruri necesare“ se afla abţinerea de la sînge. A umbla pe urmele lui Isus însemna a nu primi sînge în corp, nici pe cale orală nici în vreun alt mod.

⁷ Acest principiu a fost violat în mod flagrant în sînul creştinătăţii, ai cărei membri recurg la transfuzia de sînge. Este adevărat că în ultimii ani un oarecare număr de persoane au devenit conştiente de riscurile pe care le prezintă transfuziile de sînge pentru sănătatea lor şi au refuzat acest gen de terapie din considerente medicale. Acest fapt a început să se petreacă îndeosebi din momentul cînd au fost depistate numeroase cazuri de SIDA transmise prin transfuzie de sînge. Care este însă gruparea care susţine caracterul sacru al sîngelui din respect pentru legea lui Dumnezeu? Cînd un bolnav refuză să primească o transfuzie, ce gîndeşte în mod automat medicul despre pacientul respectiv? Nu spune medicul de obicei: ‘Sînteţi Martor al lui Iehova?’

8. Cum a fost binecuvîntată o Martoră din Italia datorită hotărîrii cu care a respectat legea lui Dumnezeu cu privire la sînge?

⁸ În urmă cu aproximativ opt ani, Antonietta, care locuieşte în Italia, a fost atinsă de o boală gravă. Numărul de globule roşii din sîngele ei era foarte scăzut, astfel încît medicii au insistat că numai transfuzia de sînge putea să–i salveze viaţa. Ea a refuzat şi şi–a atras opoziţia atît din partea medicilor cît şi din partea rudelor. Chiar cei doi băieţi ai săi au implorat–o, zicînd: ‘Mamă, dacă ne iubeşti cu adevărat, primeşte sînge.’ Dar Antonietta era hotărîtă să rămînă fidelă şi, din fericire, ea nu a murit. Starea ei era însă atît de gravă încît un medic a spus: „Este inexplicabil cum de trăieşte încă.“ Iar de îndată ce a început să i se aplice un tratament pe care îl putea accepta fără obiecţii din partea conştiinţei, starea sănătăţii ei s–a ameliorat atît de rapid încît un alt medic a făcut următoarea remarcă: „Nu–mi vine să cred. Chiar dacă v–am fi injectat sînge o zi întreagă n–aţi fi putut să vă reveniţi atît de repede.“ În prezent, Antonietta este pionieră permanentă, iar cei doi fii ai ei, care au acum 12 şi respectiv 14 ani, fac progrese frumoase în adevăr. Antonietta a respectat în mod curajos acel ‘lucru necesar’, caracterul sacru al sîngelui. Toţi Martorii lui Iehova care umblă pe urmele lui Isus susţin acelaşi punct de vedere asupra acestei chestiuni.

O bună moralitate

9. Ce alt ‘lucru necesar’ se pretinde din partea celor care umblă pe urmele lui Isus, şi ce li se întîmplă celor care nu–l respectă?

⁹ Un alt ‘lucru necesar’ menţionat în scrisoarea pe care colegiul central din primul secol o adresa creştinilor era „să vă abţineţi (...) de la fornicaţie“. În prima sa scrisoare către corinteni, Pavel a dezvoltat această idee spunînd: „Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii întreţinuţi pentru scopuri nenaturale, nici bărbăţii care se culcă cu bărbaţi (...) nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9, 10). Creştinii îi ajută pe oamenii care doresc să îi slujească lui Iehova să se debaraseze de astfel de practici impure. Chiar acei membri ai congregaţiei care se fac vinovaţi de astfel de fapte, dacă se întorc şi se căiesc, primesc ajutorul de care au nevoie pentru a se purifica (Iacob 5:13–15). Dar dacă un creştin se dedă unor astfel de practici murdare şi refuză să se căiască, asupra lui se aplică o regulă scripturală categorică, pe care Pavel a enunţat–o sub inspiraţie divină: „Să încetaţi a vă amesteca în compania cuiva numit frate, care este un fornicator (...) «Îndepărţaţi–l pe omul acela rău din mijlocul vostru.»“ — 1 Corinteni 5:11, 13.

10, 11. (a) Cine poartă răspunderea pentru decăderea morală care se constată în sînul creştinătăţii, şi de ce? (b) Cum demonstrează experienţa unui bărbat din Filipine faptul că Martorii lui Iehova, ca popor, respectă înalte norme morale?

¹⁰ În pofida acestei învăţături cît se poate de clare, creştinătatea se zbate în imoralitate. Răspunzători de această situaţie sînt clericii care fie că atenuează importanţa principiilor biblice, fie că le lipseşte curajul de a face ca ele să fie respectate în congregaţiile lor. Martorii lui Iehova însă, ca popor, păşesc şi în acest domeniu pe urmele lui Isus.

¹¹ Să examinăm cazul lui José, din Filipine. La vîrsta de 17 ani era deja cunoscut ca fiind un bătăuş şi un pasionat al jocurilor de noroc. El era deseori beat şi trăia o viaţă imorală. În mod frecvent a ajuns în închisoare pentru furt. Apoi, el a ajuns în legătură cu Martorii lui Iehova. „Studiul Bibliei mi–a schimbat complet viaţa“, spune el. „Nu mai fumez, nu mai beau şi am învăţat să–mi stăpînesc firea. Acum am o conştiinţă curată, avînd doar o singură soţie. Am cîştigat, de asemenea, respectul vecinilor mei; altădată ei mă numeau «notoriul José», «José strigoiul»; astăzi ei mă numesc «José, Martorul lui Iehova». Fiul meu şi nepotul meu sînt slujitori auxiliari în congregaţia în care eu servesc în prezent ca bătrîn şi pionier permanent.“ José şi milioane de alţi creştini, Martori ai lui Iehova, păşesc pe urmele lui Isus, menţinîndu–se curaţi din punct de vedere moral.

Neutralitatea

12. Ce atitudine caracteristică adevăraţilor creştini a menţionat Isus în rugăciunea sa consemnată la Ioan capitolul 17?

¹² În ultima seară pe care a petrecut–o cu discipolii săi, Isus i–a adresat Tatălui său o lungă rugăciune în cadrul căreia el a menţionat un alt mod prin care continuatorii săi aveau ‘să umble pe urmele sale’. El a spus: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume“ (Ioan 17:16). Aceste cuvinte semnifică faptul că creştinii sînt neutri. În loc să ia parte la conflictele politice sau naţionale, ei le vorbesc oamenilor despre Regatul lui Dumnezeu, singura soluţie pentru problemele acestei lumi. — Matei 6:9, 10; Ioan 18:36.

13, 14. (a) Cum se deosebesc Martorii lui Iehova de membrii creştinătăţii în problema neutralităţii? (b) Ce foloase le–a adus neutralitatea politică a unui Martor japonez tuturor fraţilor săi creştini?

¹³ Acest principiu al neutralităţii a fost uitat de către majoritatea membrilor creştinătăţii, pentru care originea etnică are, de obicei, mai mare importanţă decît relaţiile religioase. Un ziarist (Mike Royko) a subliniat faptul că niciodată ‘nu i–a scîrbit pe «creştini» gîndul de a purta război împotriva altor creştini’. El a adăugat: „Dacă i–ar fi scîrbit, majoritatea celor mai feroce războaie din Europa nu ar fi avut loc niciodată.“ Faptul că Martorii lui Iehova păstrează o strictă neutralitate creştină în timp de război este bine cunoscut. Dar ca persoane care păşesc pe urmele lui Isus, ei sînt neutri, totodată, şi în probleme sociale şi politice. În felul acesta nimic nu tulbură remarcabila unitate în care trăiesc slujitorii lui Iehova din lumea întreagă. — 1 Petru 2:17.

¹⁴ Neutralitatea adevăraţilor creştini are uneori rezultate neaşteptate. De exemplu, iată ce s–a petrecut în provincia Tsugaru din nordul Japoniei, unde alegerile sînt privite cu foarte mare seriozitate. Din motive de conştiinţă, Toshio, care era director adjunct la departamentul de finanţe al oraşului, a refuzat să ia parte la campania de realegere a primarului. Drept urmare, el a fost mutat într–un post inferior în cadrul departamentului de canalizare a apei. Un an mai tîrziu, primarul a fost arestat pentru corupţie şi a fost silit să renunţe la mandatul său. A fost ales atunci un nou primar care, aflînd ce i se întîmplase lui Toshio, l–a restabilit pe acesta într–un post administrativ, fapt care le–a adus binecuvîntări fraţilor creştini şi lui Toshio. Cum anume? După cum explică Toshio, este foarte dificil să se închirieze sălile de sport pentru alt gen de manifestări în afară de întreceri sportive. Dar, aşa cum se exprimă chiar Toshio, datorită poziţiei din prezent, „Iehova a putut să mă folosească pentru a obţine autorizaţia de utilizare a unor săli de sport pentru a organiza trei congrese de district şi patru congrese de circuit.“ El a încheiat zicînd: „Dacă rămînem fideli, Iehova ne foloseşte aşa cum nici nu ne putem imagina.“

În familie

15. În domeniul vieţii de familie, ce model a lăsat Cristos pentru cei care umblă pe urmele sale?

¹⁵ Un alt domeniu în care creştinii dovedesc că ‘umblă pe urmele lui Isus’ îl constituie viaţa de familie. „Fiţi supuşi unii altora în teamă de Cristos. Soţiile să le fie supuse soţilor lor ca Domnului, deoarece soţul este capul soţiei sale, aşa cum şi Cristos este capul congregaţiei (...) De fapt, aşa cum congregaţia este supusă lui Cristos, tot la fel şi soţiile să fie supuse soţilor lor în toate lucrurile. Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile, tot aşa cum şi Cristos a iubit congregaţia şi s–a dat pe sine pentru ea.” — Efeseni 5:21–25.

16, 17. (a) Ce situaţie tristă există în creştinătate în ceea ce priveşte relaţiile de familie? (b) După cum reiese din cazul unui cuplu din Brazilia, care este singurul mijloc de a îmbunătăţi relaţiile de familie?

¹⁶ În epoca noastră, cea mai mare parte a membrilor creştinătăţii nu ţin seama de acest sfat, fapt pentru care în rîndurile lor există numeroase familii destrămate. Mai mult decît atît, conflictele dintre părinţi şi copii sînt din ce în ce mai grave. „Familia este o instituţie care se prăbuşeşte“, sublinia un profesor de psihologie în urmă cu cîţiva ani. Psihologii pentru copii, sfătuitorii în probleme de căsătorie şi psihiatrii încearcă să ajute familiile ameninţate să evite destrămarea, dar nu înregistrează decît succese limitate în acest sens. Martorii lui Iehova se străduiesc însă din greu să aplice principiile biblice şi este cunoscut faptul că în rîndurile lor relaţiile de familie sînt în general mai bune.

¹⁷ Iată, de exemplu, cazul lui Aldemar, din Brazilia, care era locotenent în poliţia militară şi care avea dificultăţi familiale. Soţia sa îl părăsise şi dorea să divorţeze. El a început să bea mult şi a încercat chiar să se sinucidă. Mai tîrziu, nişte rude ale sale, care erau Martori ai lui Iehova, i–au vorbit despre Biblie. Lui i–a plăcut ceea ce a auzit şi a început să studieze Cuvîntul lui Dumnezeu. Dorind să–şi conformeze viaţa cu normele de neutralitate prin care se remarcă Martorii lui Iehova, el a cerut să fie destituit din armată. Punînd în aplicare principiile biblice pe care le învăţa, Aldemar şi soţia sa au reuşit să rezolve neînţelegerile din familia lor. În prezent ei umblă împreună pe urmele lui Isus şi îi slujesc amîndoi lui Iehova ca pionieri permanenţi.

Ascultători din iubire

18. (a) De ce sînt binecuvîntaţi astăzi pe plan spiritual Martorii lui Iehova? (b) Ce împlinire cunoaşte Isaia 2:2–4?

¹⁸ Este evident că Martorii lui Iehova sînt uniţi şi umblă în acelaşi spirit cu Isus Cristos şi pe urmele sale. Atît în mod individual, cît şi ca grupare ei au fost binecuvîntaţi din punct de vedere spiritual pentru conduita lor (Psalm 133:1–3). Întrucît este absolut evident că ei se bucură de binecuvîntarea lui Dumnezeu, o mulţime de persoane sincere s–au simţit îndemnate să acţioneze în armonie cu profeţia din Isaia 2:2–4. Numai în decursul ultimilor cinci ani, 1 065 200 dintre aceste persoane au făcut progresele necesare pentru a se dedica lui Dumnezeu şi pentru a fi botezate. În iubirea sa, Iehova nu a fixat limite în ceea ce priveşte numărul persoanelor care pot efectua aceste demersuri înainte de izbucnirea ‘necazului cel mare’. — Apocalips 7:9, 14.

19. (a) Care sînt cîteva dintre foloasele palpabile de care se pot bucura slujitorii lui Iehova, şi cum pot fi considerate acestea? (b) Care este principalul motiv pentru care ascultăm de poruncile lui Iehova?

¹⁹ Aşa cum demonstrează experienţele de mai sus, binecuvîntările spirituale de care se bucură poporul lui Dumnezeu sînt însoţite adeseori de unele foloase palpabile. De exemplu, prin abţinerea de la fumat, prin respectarea normelor referitoare la moralitate şi prin respectarea caracterului sacru al sîngelui, ei pot evita contractarea anumitor boli. Iar pentru că trăiesc în armonie cu adevărul, ei pot trage foloase de ordin economic în domeniul relaţiilor lor cu ceilalţi oameni şi în domeniul vieţii de familie. Fiecare dintre aceste foloase poate fi considerat ca o binecuvîntare de la Iehova şi demonstrează eficacitatea legilor divine. Totuşi, perspectiva unor asemenea avantaje nu constituie în sine motivul principal care–i determină pe Martori să asculte de legile lui Iehova. Adevăraţii creştini ascultă de Dumnezeu pentru că îl iubesc, pentru că el merită să i se aducă închinare şi pentru că înfăptuirea voinţei sale constituie singurul lucru corect (1 Ioan 5:2, 3; Apocalips 4:11). Satan însă este cel care pretinde că oamenii îi slujesc lui Dumnezeu din interes. — Vezi Iov 1:9–11; 2:4, 5.

20. Cum dovedesc Martorii lui Iehova din secolul al XX–lea că ei umblă în acelaşi spirit ca şi cei trei tineri evrei şi martori fideli din timpurile antice?

²⁰ Martorii lui Iehova din secolul al XX–lea umblă în acelaşi spirit ca şi cei trei tineri evrei din timpul lui Daniel, care s–au dovedit a fi martori fideli ai lui Iehova. Atunci cînd au fost ameninţaţi că vor fi aruncaţi într–un cuptor în care ardea focul, ei au spus: „Dacă aşa trebuie să fie, Dumnezeul nostru, căruia îi servim, ne poate salva. El ne va salva din cuptorul de foc arzător şi din mîinile tale, o, rege! Dar dacă nu [adică chiar dacă ne–ar lăsa să murim], să iei la cunoştinţă, o, rege, că noi nu le servim dumnezeilor tăi şi că nu ne vom închina imaginii de aur pe care ai ridicat–o tu“ (Daniel 3:17, 18). Indiferent care ar fi foloasele palpabile sau consecinţele imediate ale atitudinii lor, Martorii lui Iehova vor continua să umble îndeaproape pe urmele lui Isus, ştiind că promisiunea vieţii veşnice în noul sistem al lui Dumnezeu este sigură. Ca popor unit, ei vor continua să umble „în acelaşi spirit“ şi „pe aceleaşi urme“, orice s–ar întîmpla!

Puteţi explica:

◼ De ce sînt uniţi Martorii lui Iehova?

◼ Sub ce aspecte se deosebesc Martorii lui Iehova de creştinii nominali?

◼ Care este principalul motiv pentru care adevăraţii creştini îi slujesc lui Iehova?

◼ Cum consideră slujitorii lui Dumnezeu foloasele care decurg din ascultarea lor faţă de Iehova?

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Cînd un bolnav refuză o transfuzie de sînge, se presupune în general că el este Martor al lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Pe multe persoane, care se dau drept creştini, nu i–a scîrbit gîndul de a purta război unul împotriva celuilalt — şi aceasta cu binecuvîntarea clericilor lor