Cum se cultivă iubirea. Prin spiritul sfânt, Dumnezeu i-a înzestrat pe primii oameni cu o anumită măsură de iubire, calitatea sa dominantă, precum și cu capacitatea de a o dezvolta și aprofunda. Iubirea este un aspect al rodului spiritului sfânt (Ga 5:22). Această calitate divină nu este o calitate pe care cineva o are pur și simplu, cum e cazul unor aptitudini fizice și mentale, precum frumusețea, talentul muzical sau alte calități moștenite. O persoană nu poate să manifeste iubire divină fără să-l cunoască pe Dumnezeu și să-i slujească, fără să mediteze și să-i fie recunoscătoare. Doar dacă cultivă această iubire, ea poate deveni un imitator al lui Dumnezeu, Sursa iubirii (Ps 77:11; Ef 5:1, 2; Ro 12:2). Adam n-a cultivat iubire față de Dumnezeu; el nu a progresat până la punctul de a avea o iubire perfectă. Dacă ar fi avut o astfel de iubire, ar fi rămas în unitate cu Dumnezeu, întrucât iubirea este legătura perfectă a unității. Dar chiar și așa, imperfect și păcătos, Adam le-a transmis descendenților săi, care sunt „după chipul” său, capacitatea de a iubi (Ge 5:3). Astfel, oamenii, în general, manifestă iubire, însă deseori dovedesc că au o concepție greșită, deformată sau denaturată despre iubire.

Iubirea este cuprinzătoare. Adevărata iubire, care face parte din rodul spiritului lui Dumnezeu, este cuprinzătoare (2Co 6:11-13). Ea nu este meschină, nu-și pune limite sau restricții. Pentru a fi completă, ea trebuie dăruită. Un creștin trebuie să-i iubească în primul rând pe Dumnezeu (De 6:5) și pe Fiul său (Ef 6:24), iar apoi să iubească întreaga comunitate a fraților din lume (1Pe 2:17; 1Io 2:10; 4:20, 21). Soțul trebuie să-și iubească soția, iar soția, soțul (Pr 5:18, 19; Ec 9:9; Ef 5:25, 28, 33). Părinții trebuie să-și iubească copiii (Tit 2:4). Creștinul trebuie să-i iubească pe toți semenii săi, chiar și pe dușmani, și să facă fapte bune în folosul lor (Mt 5:44; Lu 6:32-36). Când prezintă aspectele rodului spiritului lui Dumnezeu, primul dintre acestea fiind iubirea, Biblia spune: „Împotriva acestor lucruri nu există lege” (Ga 5:22, 23). Nu există lege care să pună restricții iubirii. Ea poate fi manifestată oricând, oriunde și oricât față de cei cărora le-o datorăm. De fapt, singurul lucru pe care creștinii și-l datorează unii altora este iubirea (Ro 13:8). Iubirea constituie semnul de identificare a adevăraților creștini (Ioa 13:35).