Întrebări de la cititori
Ce a vrut să spună apostolul Pavel când a zis că el ‘uita ce era în urma lui şi se arunca spre ce era înainte’ (Filipeni 3:13)? Poate o persoană să uite ceva în mod intenţionat?
Nu, în majoritatea cazurilor nu putem îndepărta în mod intenţionat o amintire din minte. Adevărul este că uităm multe lucruri pe care am dori să ni le amintim şi ne amintim multe lucruri pe care am fi mai bucuroşi dacă le-am uita. Atunci ce a vrut să spună Pavel când a consemnat cuvintele din Filipeni 3:13? Contextul ne ajută să înţelegem.
În Filipeni, capitolul 3, Pavel îşi descrie ‘pricina de încredere în carne’. El vorbeşte despre trecutul lui ireproşabil ca iudeu şi despre zelul lui pentru Lege, lucruri care i-ar fi putut aduce multe avantaje în naţiunea Israel (Filipeni 3:4–6; Faptele 22:3–5). Şi totuşi el a întors spatele acestor avantaje, considerându-le o pierdere, ca să spunem aşa. De ce? Deoarece el găsise ceva mai bun: „preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus“. — Filipeni 3:7, 8.
Obiectivul principal al lui Pavel era să obţină nu o poziţie în această lume, ci „învierea [timpurie, NW] dintre cei morţi“ (Filipeni 3:11, 12). Deci el scrie: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus“ (Filipeni 3:13, 14). Când Pavel a spus că ‘uita ce era în urma lui’, el nu a vrut să spună că şi-a şters din minte, într-un anumit fel, ‘ce era în urmă’. Este evident că îşi mai amintea acele lucruri, deoarece tocmai le enumerase. În plus, în originalul grecesc, el foloseşte o formă verbală ce indică o acţiune în curs de desfăşurare, nu una încheiată. El spune „uitând“, nu „am uitat“.
Cuvântul grecesc tradus prin „a uita“ (epilanthánomai) are diferite nuanţe de sens, printre ele fiind şi „a nu fi preocupat de“ sau „a neglija“. Potrivit cu Exegetical Dictionary of the New Testament (redactat de Horst Balz şi Gerhard Schneider), acesta este sensul termenului „uitând“ din Filipeni 3:13. Pavel nu se gândea în mod constant la lucrurile la care renunţase. El învăţase să le considere de mică însemnătate. Ele erau ca nişte „gunoaie“ pentru el în comparaţie cu speranţa cerească. — Filipeni 3:8.
Cum se pot aplica astăzi cuvintele lui Pavel? Ei bine, la fel ca Pavel, un creştin poate că a făcut sacrificii pentru a-l sluji pe Dumnezeu. Poate că a renunţat la o carieră profitabilă în schimbul serviciului cu timp integral. Sau poate că face parte dintr-o familie bogată care nu-l mai susţine financiar pentru că membrii ei resping adevărul. Astfel de sacrificii sunt demne de laudă, însă creştinul nu trebuie să se gândească la ele în mod constant. El ‘uită’, încetează să mai fie preocupat de ‘ceea ce este în urmă’ deoarece priveşte la viitorul glorios care îl aşteaptă. — Luca 9:62.
Principiul din cuvintele lui Pavel se poate aplica, probabil, şi altfel. Cum stau lucrurile dacă un creştin s-a angrenat într-o conduită greşită înainte de a învăţa despre Dumnezeu (Coloseni 3:5–7)? Sau să presupunem că, după ce a devenit creştin, el a comis un păcat grav şi a fost disciplinat de congregaţie (2 Corinteni 7:8–13; Iacov 5:15–20). Ei bine, dacă se căieşte cu adevărat şi şi-a schimbat căile, el a fost ‘spălat’ (1 Corinteni 6:9–11). Ce s-a întâmplat aparţine trecutului. Poate că niciodată nu va uita efectiv ce a făcut — şi chiar ar fi înţelept să înveţe din experienţa sa, ca să nu mai repete păcatul. Totuşi el ‘uită’ în sensul că nu se condamnă la nesfârşit. (Compară cu Isaia 65:17.) Întrucât a fost iertat pe baza jertfei lui Isus, el se străduieşte din răsputeri să nu mai scormonească trecutul.
În Filipeni 3:13, 14, Pavel se prezintă drept un atlet în cursă, care se ‘aruncă’ înainte pentru a-şi atinge obiectivul. Un alergător priveşte înainte, nu înapoi. Tot la fel, un creştin trebuie să privească spre binecuvântările viitoare, nu spre lucrurile rămase în urmă. Pavel mai spune: „Dacă în vreo privinţă gândiţi altfel, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă“ (Filipeni 3:15). Prin urmare, roagă-te lui Dumnezeu ca să te ajute să cultivi acest punct de vedere. Umpleţi mintea cu gândurile lui Dumnezeu consemnate în Biblie (Filipeni 4:6–9). Meditează la iubirea lui Iehova faţă de tine şi la binecuvântările de care te bucuri datorită acesteia (1 Ioan 4:9, 10, 17–19). Atunci, prin intermediul spiritului sfânt, Iehova te va ajuta să nu mai fii preocupat de ceea ce ai lăsat în urmă. Dimpotrivă, la fel ca Pavel, vei privi spre viitorul glorios care îţi stă înainte. — Filipeni 3:17.