‘Să continuăm a urmări ţinta’

„Uitînd lucrurile din urmă şi întinzîndu-mă spre cele din faţă, continuu să urmăresc ţinta.“ — FILIPENI 3:13, 14.

1, 2. a) În ce mod i-a fost încredinţat lui Saul din Tars serviciul divin şi în ce consta acest serviciu? b) Cu ce atitudine şi-a primit el misiunea aceasta?

ÎN TIMP ce Saul din Tars se îndrepta spre Damasc cu intenţia de a-i persecuta pe creştinii din acel oraş, din cer ţîşmi o lumină asemenea unui fulger şi îl învălui. Deodată el auzi o voce care îi spune: „«Saule, Saule, de ce mă persecuţi?» El zise: «Cine eşti, Doamne?» El spuse: «Eu sînt Isus, cel pe care îl persecuţi tu. Dar ridică-te şi intră în oraş şi ţi se va spune ce trebuie să faci.»“ — Fapte 9:3–6.

² De ce l-a supus oare Isus pe Saul unei asemenea încercări? Isus explică motivul acestei acţiuni discipolului său Anania: „Omul acesta (Saul) îmi este un vas ales, ca să ducă numele meu la naţiuni, precum şi la regi şi la fiii lui Israel.“ Ascultînd porunca Stăpînului său, Anania a plecat să-l găsească pe Saul, şi-a pus mîinile peste el şi a zis: „Acest Isus care ţi-a apărut pe drumul pe care veneai, m-a trimis pentru ca să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de spirit sfînt“ (Fapte 9:15, 17). De îndată ce şi-a recăpătat vederea, Saul a fost botezat şi a început să frecventeze adunarea din Damasc. Apoi, imediat după ce a devenit un slujitor creştin botezat, el a început să predice cu zel evreilor vestea bună referitoare la Isus, Fiul lui Dumnezeu. — Fapte 9:20–22.

3, 4. a) Cum îşi preţuia Pavel serviciul său divin? b) Prin ce s-a deosebit atitudinea lui Pavel de atitudinea adoptată de adunarea din Efes la un moment dat?

³ Acest slujitor zelos ne este mai bine cunoscut sub numele de apostolul Pavel. El a vorbit în permanenţă cu o înaltă apreciere despre serviciul divin şi despre favoarea nemeritată ce i-a fost acordată. Iată în acest sens una dintre afirmaţiile sale: „Îi sînt recunoscător lui Cristos Isus, Domnul nostru care mi-a dat putere, deoarece m-a considerat fidel prin faptul că mi-a încredinţat un serviciu divin, cu toate că odinioară eram un blasfemiator, un persecutor şi un insolent. Totuşi, mi s-a arătat îndurare, deoarece eram în ignoranţă şi acţionam fără de credinţă“ (1 Timotei 1:12–14). În mod cert, Pavel dădea o înaltă preţuire serviciului său divin. — Romani 11:13; 2 Corinteni 4:7.

⁴ Aşa cum reiese din afirmaţiile citate mai sus, Pavel a continuat să-şi preţuiască serviciul său divin de-a lungul întregii sale vieţi. El nu şi-a însuşit starea de spirit care a caracterizat la un moment dat adunarea din Efes şi căreia Isus a fost obligat să-i adreseze următoarea mustrare: „Am împotriva ta faptul că a-i părăsit iubirea pe care a-i avut-o la început“ (Apocalips 2:4). În ceea ce îl priveşte pe Pavel, el nu a pierdut din vedere ţinta pe care şi-o fixase. El şi-a îndeplinit în permanenţă serviciul divin cu acelaşi zel şi entuziasm divin pe care le avusese în zilele de la început în Damasc.

5. Dacă îi slujim lui Iehova de mulţi ani, cum i-am putea încuraja pe alţii?

⁵ După mai multe decenii de activitate devotată, Pavel a putut face apel la trecutul şi amintirile sale, pentru a-i încuraja pe slujitorii adunării din Filipi să nu cedeze în faţa greutăţilor. Ai remarcat cît este de interesant, de obicei, să asculţi pe cineva relatîndu-ţi cum a descoperit adevărul şi ce l-a determinat să devină un slujitor al Regatului? Îţi încurajezi şi tu, în mod asemănător, tăvarăşii, vorbindu-le despre experienţa ta personală şi despre anii pe care i-ai petrecut slujindu-l cu fidelitate pe Dumnezeu, în calitate de creştin dedicat?

6. Care era trecutul lui Pavel ca adept al iudaismului?

⁶ În scrisoarea adresată Filipenilor, Pavel evocă viaţă pe care o ducea ca adept al iudaismului. El spune: „Dacă vreun altul crede că are motive de a se încrede în carne, eu am cu atît mai mult: circumcis în a opta zi, din descendenţa familială a lui Israel, din tribul lui Beniamin, evreu născut din evrei; cu privire la lege, fariseu; cu privire la zel, persecutor al adunării; cu privire la dreptatea care vine prin intermediul legii, unul care s-a dovedit ireproşabil.“ — Filipeni 3:4–6.

7. De ce a renunţat Pavel la numeroasele sale avantaje materiale şi ce a cîştigat procedînd astfel?

⁷ Avînd un asemenea fond istoric, Pavel s-ar fi putut bucura de multiple avantaje materiale în cadrul comunităţii evreieşti. El însă adaugă: „Toate lucrurile care erau cîştiguri pentru mine le-am considerat drept o pierdere de dragul lui Cristos. Da, într-adevăr eu consider toate lucrurile drept o pierdere datorită valorii superioare a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el am acceptat pierderea tuturor lucrurilor şi le consider doar ca pe nişte deşeuri, (. . .) ca să-l cunosc pe el şi puterea învierii sale, supunîndu-mă unei morţi asemănătoare cu a lui, pentru a vedea dacă pot în vreun mod oarecare, să ajung la învierea timpurie din morţi“ (Filipeni 3:7–11). Prin aceste cuvinte, Pavel îşi exprima credinţa absolută pe care o avea în Isus Cristos şi în măsurile luate de Iehova Dumnezeu. Urmezi oare şi tu exemplul lui Pavel, căutînd să nu te laşi dominat de dorinţa de prestigiu sau îmbogăţire?

O mentalitate sănătoasă

8. a) După ce-şi îndeplinise ani de-a rîndul serviciul divin, ce a spus Pavel despre ţinta vieţii sale? b) În ce fel ne putem însuşi îndemnul pe care ni-l dă Pavel la 1 Corinteni 9:24–27?

⁸ După ce îl slujise pe Dumnezeu zeci de ani, ar fi putut oare Pavel să-şi întrerupă pentru un moment urmărirea ţintei sale? Iată ce le-a scris el filipenilor: „Fraţilor, nu îmi închipui că aş fi apucat-o deja; dar în privinţa aceasta există ceva: Uitînd lucrurile din urmă şi întinzîndu-mă spre cele din faţă, continuu să urmăresc ţinta premiului chemării de sus a lui Dumnezeu prin intermediul lui Isus Cristos“ (Filipeni 3:13, 14). Pavel se distinsese deja prin activitatea pe care o desfăşura în cadrul serviciului divin şi suportase multe încercări. De altfel, în timp ce le scria filipenilor el era întemniţat la Roma. În ciuda acestor greutăţi serviciul său divin nu luase încă sfîrşit. Pentru a primi recompensa, premiul oferit tuturor creştinilor din primul secol, acela al „chemării de sus a lui Dumnezeu prin intermediul lui Isus Cristos“, Pavel trebuia să-şi continue alergarea. Toţi creştinii maturi împărtăşesc acest punct de vedere, indiferent dacă speranţa lor este de a trăi în cer sau pe pămînt. În consecinţă, ar trebui să ne examinăm fiecare starea inimii şi modul de gîndire pentru a vedea dacă apreciem la justa sa valoare serviciul divin ce ni s-a încredinţat în cadrul aranjamentului lui Dumnezeu.

9. Ce mentalitate trebuie să manifestăm, ca să ne dovedim maturi?

⁹ Iată în ce termeni defineşte Pavel atitudinea creştinului matur: „Noi toţi deci, cîţi sîntem maturi, să avem această mentalitate; şi dacă asupra vreunui aspect oarecare, gîndiţi în mod diferit, Dumnezeu vă va dezvălui atitudinea menţionată mai sus“ (Filipeni 3:15). Atitudinea creştinului matur duce la succes şi constă în faptul de a călca pe urmele lui Isus Cristos, care şi-a încheiat cu succes serviciul divin terestru ce-i fusese încredinţat. Isus se putea ruga pe bună dreptate Tatălui său: „Te-am glorificat pe pămînt, am îndeplinit lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. Şi acum, tată, glorifică-mă alături de tine cu gloria pe care am avut-o alături de tine înainte de a fi lumea.“ — Ioan 17:4, 5.

10. Ce mai putem spune despre mentalitatea exemplară pe care a adoptat-o Cristos faţă de serviciul lui Iehova?

¹⁰ Dacă dorim să-i fim plăcuţi lui Iehova Dumnezeu şi să primim ca recompensă premiul vieţii eterne, trebuie să adoptăm aceeaşi mentalitate pe care o manifesta Isus Cristos. Cunoscînd această condiţie, Pavel ne-a adresat următoarea rugăminte: „Păstraţi în voi această mentalitate, care era şi în Cristos Isus, care, deşi exista în forma lui Dumnezeu, n-a avut intenţia unei uzurpări, adică să fie egal cu Dumnezeu. Nu, ci el s-a dezbrăcat de sine însuşi, a luat forma unui sclav, devenind asemănător oamenilor. Ba mai mult, atunci cînd se afla sub înfăţişarea unui om, s-a umilit şi a devenit ascultător pînă la moarte, şi încă moarte pe un stîlp de tortură. Chiar din acest motiv l-a şi înălţat Dumnezeu la o poziţie superioară şi i-a dat cu bunăvoinţă numele care este mai presus de orice alt nume“ (Filipeni 2:5–9). Ce atitudine lăudabilă a adoptat Isus! Nu  l-am putea oare imita şi noi? Dacă ne vom strădui cu umilinţă să îndeplinim voinţa divină, vom fi în permanenţă binecuvîntaţi. Achitîndu-ne cu conştiinciozitate de misiunea încredinţată, ne vom putea bucura de multe avantaje.

11. Ce trebuie să facă cei care sînt tari, maturi din punct de vedere spiritual?

¹¹ Analizînd afirmaţiile lui Pavel, se pare că unii membri ai adunării din Filipi trebuia să depună încă eforturi pentru a dobîndi o atitudine creştină matură. Pavel a luat iniţiativa de a-i încuraja şi de a-i ajuta. Astăzi, în marea majoritate a adunărilor există atît creştini cu o puternică credinţă cît şi creştini cu unele slăbiciuni. Asemenea lui Pavel, creştinii mai tari spiritual ar trebui să-i încurajeze pe ceilalţi. Isus Cristos a depus mult efort pentru a-i întări pe cei care aveau nevoie de ajutor spiritual, constituind un exemplu demn de urmat pentru creştini. Da, „noi care sîntem tari trebuie să purtăm slăbiciunile celor care nu sînt tari şi să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare dintre noi să placă aproapelui său în ceea ce este bine, în vederea edificării acestuia. Acum Dumnezeul care dă perseverenţă şi mîngîiere să vă acorde să aveţi între voi aceeaşi mentalitatea pe care o avea şi Cristos Isus, pentru ca de comun acord şi cu o singură gură să-l glorificaţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.“ — Romani 15:1, 2, 5, 6.

12. Cum ar trebui să considerăm premiul pe care ni-l acordă Dumnezeu?

¹² Pentru a întări credinţa creştinilor din Roma, Pavel le-a amintit că „darul pe care-l dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru“ (Romani 6:23). De asemenea, în timpul serviciului său divin, Isus a vorbit de multe ori despre viaţa veşnică. De fapt, ea constituie o admirabilă recompensă pe care Dumnezeu le-o oferă servitorilor săi. Dumnezeu doreşte ca servitorii săi să-şi ţină ochii aţintiţi asupra premiului pentru a-şi putea păstra astfel fidelitatea. Procedînd în acest fel, noi demonstrăm că avem o credinţă puternică în promisiunile sale. De fapt, cu ocazia întrunirilor noastre creştine ni se iveşte deseori ocazia de a vorbi despre recompensa pe care Iehova o acordă celor fideli.

Să ne îndeplinim serviciul divin în ciuda dificultăţilor

13. Ce rol joacă Scripturile în faptul de-a adopta o mentalitate sănătoasă?

¹³ Dacă păstrăm un punct de vedere echilibrat şi o mentalitate sănătoasă, ne va fi mult mai uşor în aceste zile din urmă de a continua să ne îndeplinim serviciul nostru divin. Chiar dacă unii şi-au pierdut dragostea pe care au avut-o la început, noi trebuie să fim hotărîţi pentru ca niciodată să nu ni se întîmple şi nouă la fel. Însăşi Scripturile ne sînt un ajutor în acest sens (Romani 15:4). Studiindu-le vom cîştiga speranţă. Eşti şi tu profund recunoscător lui Iehova pentru Scripturi şi pentru conţinutul acestora în care sînt consemnate numeroase relatări despre servitori fideli ai lui Iehova, asemenea apostolului Pavel?

14. Cum a reuşit Pavel să-şi păstreze atitudinea hotărîtă în faţa încercărilor cu care a fost confruntat?

¹⁴ Ce am face dacă ar trebui să înfruntăm probele pe care le enumeră Pavel la 2 Corinteni 11:23–28? Din ce cauză nu a cedat Pavel niciodată? Deoarece el păstra vie în minte ţinta spre care alerga. Şi noi putem trece prin experienţe similare. Indiferent de ceea ce s-ar întîmpla, noi trebuie să urmărim în continuare ţinta în vederea obţinerii premiului pe care ni-l rezervă Dumnezeu. Cînd Pavel le-a scris filipenilor, el a dat dovadă de o mentalitate sănătoasă prin faptul că le-a amintit că el se afla în lanţuri pentru apărarea veştii bune (Filipeni 1:7, 16). Pavel înţelegea motivul pentru care era întemniţat, lucru foarte important în asemenea împrejurări. Mai mult decît atît, aflîndu-ne în situaţii de acest gen, noi ştim că Iehova ne poate folosi pentru a depune mărturie spre lauda sa.

15. a) Din ce cauză aveau nevoie de ajutor membrii adunării din Filipi? Ce le-a scris Pavel pentru a-i întări? b) Cum a reacţionat adunarea din Roma aflînd că Pavel a fost întemniţat?

¹⁵ Creştinii din Filipi trebuia să înfrunte dificultăţi asemănătoare celor pe care le-a îndurat Pavel la Roma, aşa cum reiese din următoarea remarcă: „Deoarece voi aveţi de purtat o luptă identică cu aceea pe care aţi văzut-o în cazul meu şi despre care auziţi acum vorbindu-se în cazul meu.“ (Filipeni 1:30). Aşadar, încurajările lui Pavel erau bine venite. De exemplu, el le-a scris că vestea bună devenise cunoscută printre membrii gărzii pretoriene. Dovezile atestă că mesajul creştinilor pătrunsese chiar şi în casa împăratului, în care unii deveniseră creştini dedicaţi. Adunarea din Roma a rămas fermă pe poziţie. Membrii ei nu s-au lăsat descurajaţi sau înspăimîntaţi de faptul că Pavel era întemniţat. Dimpotrivă ei erau intens antrenaţi în lucrarea pe care Iehova poruncise să fie îndeplinită, dovedind cu atît mai mult curaj şi vorbind fără teamă despre Cuvîntul lui Dumnezeu. — Filipeni 1:12–14; 4:22.

16. Ce calităţi ne sînt absolut necesare în timp de persecuţie?

¹⁶ În perioadele de persecuţie, unitatea pe care adunarea creştină se străduieşte să o păstreze, aduce cu sine avantaje considerabile. Iată din ce cauză Pavel pune un mare accent pe unitatea şi armoniae creştină (Filipeni 1:27—2:4). În timp de persecuţie este necesar mai mult decît oricînd să ne adresăm unii altora cuvinte care exprimă iubire, pentru ca să nu ne abandonăm alergarea spre ţintă. În aceste timpuri se impune în mod imperios de a da dovadă de dragoste, de umilinţă, făcîndu-ne bine unii altora şi căutînd fiecare interesele celuilalt. — Vezi Filipeni 2:19–21.

Să învingem obstacolele

17. De ce nu trebuie să ne abandonăm alergarea spre ţintă chiar dacă avem probleme de sănătate?

¹⁷ Epafrodit era unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Pavel. Datorită lucrării Domnului, el s-a expus morţii. Cu toate acestea, nu există nici o dovadă că el ar fi pierdut din vedere ţinta datorită problemelor legate de sănătate (Filipeni 2:25–30). La 2 Corinteni 12:7, Pavel menţionează că avea şi el parte de „un ghimpe în carne“; probabil o boală de ochi. Deşi el s-a rugat lui Dumnezeu pentru îndepărtarea acesteia, cererea nu i-a fost îndeplinită. În ciuda suferinţelor fizice, Pavel şi-a continuat alergarea spre ţintă. În ciuda acestei deficienţe el a putut să se achite de sarcinile ce i se încredinţaseră, graţie ajutorului oferit de Isus Cristos. — 2 Corinteni 12:9.

18. Ce punct de vedere echilibrat avea Pavel referitor la bunurile materiale?

¹⁸ În scrisoarea adresată Filipenilor (Filip. 4:11–13), Pavel vorbeşte, de asemenea, despre necesităţile vieţii. Lipsurile pot constitui pentru creştini o probă deoarece acestea le-ar putea determina să-şi abandoneze alergarea spre ţintă. În situaţii de acest gen, dăm oare dovadă de atîta maturitate încît să facem faţă problemelor, continuînd totuşi să ne îndeplinim serviciul divin? (Vezi Fapte 18:1–4.) Indiferent dacă se afla în lipsuri sau în abundenţă, Pavel punea pe primul loc serviciul divin. În perioadele cînd a beneficiat de o situaţie materială prosperă, el nu şi-a risipit timpul umblînd după plăceri ci şi-a continuat neobosit alergarea spre premiu.

19. Potrivit cu Filipeni 4:6, 7,  ce trebuie să facem atunci cînd avem nevoie de ajutor? Ce foloase vom obţine prin aceasta?

¹⁹ Pavel nu a menţionat toate obstacolele ce se pot ivi în viaţa unui creştin. Dacă necazurile pe care le avem ameninţă să ne împiedice serviciul divin, am da dovadă de maturitate creştină dacă am apela la Iehova prin rugăciune, aşa cum ne recomandă Pavel la Filipeni 4:6, 7. Procedînd astfel, Iehova ne va da pace sufletească, ne va ajuta să gîndim corect şi să ne depăşim problemele, continuînd să rămînem slujitorii săi credincioşi. Rugăciunea ne va ajuta să ne păstrăm credinţa şi să ne continuăm alergarea spre ţintă.

20. a) Cum sîntem încurajaţi prin exemplul oferit de fraţii şi surorile noastre în etate care au rămas fideli? b) Ce ar trebui să facem şi de ce?

²⁰ Astăzi există numeroşi creştini care îl slujesc pe Iehova de zeci de ani. În îndeplinirea serviciului lor divin, ei au avut cu toţii de întîmpinat încercări. Ei au beneficiat însă de sprijinul lui Iehova, aşa încît astăzi ei îşi continuă alergarea spre ţintă, adică spre premiu. Noi îi sîntem recunoscători lui Iehova pentru fraţii şi surorile din timpul nostru, cît şi din primul secol, care reprezintă modele de perseverenţă, fideli în serviciul Regatului, păstrîndu-şi privirea aţintită asupra premiului. Toţi cei care sînt tineri, sau relativ noi pe „cale“, vor putea trage foloase depline din experienţa lui Pavel şi a slujitorilor credincioşi de astăzi, observînd modul în care toţi aceşti creştini au depăşit problemele (Fapte 9:2; Evrei 13:7). Aşadar, să folosim orice ocazie ni se oferă pentru a ne încuraja unii pe alţii să perseverăm cu fidelitate în lucrarea la care ne-am angajat şi să ne continuăm uniţi alergarea spre ţinta pe care Iehova ne-a pus-o în faţă. Procedînd astfel, vom avea fericirea de a-l sluji veşnic pe Iehova Dumnezeu alături de cei loiali lui. — Filipeni 3:13–16.

Să încercăm să reţinem

◻ Care a fost trecutul lui Pavel, şi în ce fel s-a servit Pavel de el pentru a-şi încuraja fraţii?

◻ Cum ne ajută exemplul dat de Isus şi Pavel să înţelegem care este atitudinea unui creştin matur?

◻ Cum putem dovedi că sîntem uniţi, atunci cînd se ivesc persecuţii?

◻ În baza cărui fapt trebuie să ne continuăm alergarea spre ţintă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Cristos Isus nu precupeţea nici un efort pentru a-i întări pe cei care aveau nevoie de ajutor spiritual