Continuă să urmăreşti obiective spirituale

„Uitînd de lucrurile din urma mea şi avîntîndu-mă spre lucrurile din faţă mea, urmăresc neabătut ţelul pentru [a obţine] premiu[l].“ — Filipeni 3:13, 14.

1, 2. Ce eforturi depuneau cei care participau la întrecerile de alergări din antichitate? De ce? (I Corinteni 9:24)

„DIN momentul în care se dă startul, un bun alergător se concentrează asupra finişului şi se bizuie pe picioarele sale ca să-i aducă victoria.“ Astfel descria istoricul Lucian, în primul secol al erei noastre, tensiunea celor care participau la alergări. Toţi nervii şi muşchii alergătorului erau încordaţi pentru ca el să ajungă primul. Premiul, care consta adeseori într-o coroană de frunze de laur, îi aducea învingătorului „cele mai alese laude“ pentru toată viaţă, căci toată lumea ştia că învingătorul nu-şi precupeţise „nici energia nici strădaniile“ pînă cînd „premiul a fost cîştigat.“a

² Folosindu-se de exemplul alergătorului pentru a ilustra ce trebuia să facă cineva pentru a avea succes pe calea creştină, apostolul Pavel i-a îndemnat pe cei care urmăreau să atingă ţelul vieţii eterne: „Alergaţi în aşa fel încît să obţineţi [premiul]“ (I Corinteni 9:24). Pavel a spus că el „se avînta“ (ca un alergător al cărui corp se arunca înainte, depunînd tot efortul pentru a cîştiga) şi urmărea „neabătut ţelul pentru [a obţine] premiul chemării de sus a lui Dumnezeu“ (Filipeni 3:13, 14). Dacă un „alergător“ creştin urmează să primească drept răsplată premiul vieţii eterne, atunci această răsplată şi nu vreo altă preocupare trebuie să devină punctul central sau ţinta spre care trebuie să-şi orienteze întreaga sa viaţă. Este valabil oare lucrul acesta şi cu privire la viaţa ta?

„SĂ AVEM ACEASTĂ ATITUDINE SPIRITUALĂ“

3. Potrivit cu Filipeni 3:13, ce atitudine trebuie să reflecte creştinii maturi?

³ Prin expresia „uitînd de lucrurile din urma mea,“ apostolul Pavel a arătat că această răsplată era obiectivul său cel mai important. El a numit lucrurile din urma sa cu atributele: „o grămadă de gunoi,“ „resturi“ sau „bălegar“ (Beck; Authorized Version). Aceasta era o expresie cam tare, avînd în vedere ceea ce lăsase Pavel în urmă cînd a intrat în cursa pentru viaţă (Vezi pagina 4). Meditînd la propriul său exemplu, Pavel a îndemnat: „Astfel, cîţi sîntem maturi, să avem această atitudine spirituală.“ — Filipeni 3:5–8, 15, 17.

4. Spre ce obiective iniţiale trebuie să tindă: a) Cei interesaţi, care nu sînt încă botezaţi? b) Cei botezaţi recent?

⁴ Cei cărora apostolul le-a adresat aceste cuvinte intraseră deja în cursă şi dobîndiseră maturitate creştină. Dar ce se întîmplă dacă nu eşti botezat şi urmează de aici înainte să intri în cursă? Atunci, ca un prim ţel, trebuie să munceşti în această direcţie, deoarece aceia care nu ajung să alerge nu vor primi premiul vieţii eterne. Însă dacă abia ai pornit în cursa pentru viaţă, atunci ca prim obiectiv trebuie să tinzi spre maturitate creştină. Aceasta înseamnă să te străduieşti să accepţi în totalitate adevărurile creştine şi să-ţi dezvolţi capacităţile de percepţie în aşa fel încît să poţi face deosebire între ceea ce este drept şi ceea ce este nedrept. — Evrei 5:14; 6:1.

5. Ce întrebări se pot pune pentru a constata care ne este atitudinea spirituală faţă de scopul vieţii?

⁵ Însă cuvintele lui Pavel: „Cîţi sîntem maturi să avem această atitudine spirituală“ arată că şi aceia chiar care sînt maturi trebuie să-şi examineze „atitudinea spirituală,“ deoarece unii ar putea să aibă un mod diferit de a gîndi (Filipeni 3:15). De exemplu, ce lucruri ai lăsat în urmă? Le consideri şi tu la fel cum le-a considerat Pavel? Sau realizările materiale şi de prestigiu ale acestei lumi ţi-au răpit mai mult din timpul şi concentrarea personală? Bineînţeles că un creştin trebuie să procure cele necesare pentru sine şi pentru familia sa. Pavel a lucrat dificila meserie de confecţionare a corturilor. Îmbrăţişarea acestei meserii a constituit o drastică schimbare în domeniul ocupaţiei laice a lui Pavel, avînd în vedere strălucita sa carieră de mai înainte. Dar acum lucrul de căpetenie în viaţa lui era „premiul“ şi nu serviciul său laic. Aşa stau lucrurile şi cu tine? — Faptele 18:3; 20:33, 34.

INSTRUIREA ÎN DEVOŢIUNE SFÎNTĂ

6. Potrivit cu I Timotei 4:7, 10, ce instruire este necesară pentru a atinge ţinta vieţii eterne?

⁶ În sfatul pe care i l-a dat lui Timotei, apostolul Pavel a atras atenţia asupra unei calităţi de importanţă vitală pentru toţi aceia care vor să obţină „premiul.“ Avînd în vedere, fără îndoială, anii de antrenament sever la care se cerea să se supună atleţii, el a scris: „Exersează-te avînd drept scop devoţiunea sfîntă (. . .) în acest scop muncim din greu şi ne străduim din răsputeri.“ — I Timotei 4:7, 10.

7. Ce este devoţiunea sfîntă? Cum ne putem examina adevăratele motive?

⁷ Devoţiunea sfînta se referă la un ataşament personal faţă de Iehova. Contează ceea ce avem în inimă, lucru care nu reiese neapărat din acţiunileb noastre religioase exterioare. De aceea trebuie să analizăm cu regularitate motivele pentru care ne angajăm în serviciul sfînt. Ne angajăm deoarece ne temem de ceea ce vor spune alţii dacă n-am proceda astfel? Sau pentru a-i impresiona pe alţii prin realizăriile noastre? Sau pentru simplul fapt că părinţii insistă s-o facem? Sau, pentru a-i face plăcere lui Dumnezeu? Uneori toţi avem nevoie da un uşor imbold din partea altora. Fixarea unei anumite norme sau un aranjament stabilit pe linie de organizaţie pot acţiona ca un stimulent, dar ceea ce face cineva trebuie să constituie cu adevărat „acte de devoţiune sfîntă.“ — II Petru 3:11.

8. În afară de studiul Bibliei, ce mai este necesar pentru a cultiva devoţiunea sfîntă?

⁸ Ajungînd să fie „nutrit cu cuvintele credinţei“, atît prin studiu personal cît şi prin studiu în adunăre, cineva poate cultiva devoţiunea sfîntă (I Timotei 4:6). Dar simpla parcurgere a paginilor nu este suficientă. Întreabă-te: Ce îmi spune materialul acesta despre Iehova? Ce efect are el asupra vieţii mele sau asupra felului în care îi văd pe alţii? Voi aplica eu ceea ce am învăţat? Cînd? Cum? Aceste reflecţii formează o parte a instruirii noastre pentru a cultiva devoţiunea sfîntă.

9. Ce întîmplare arată necesitatea de a ne instrui permanent, avînd ca obiectiv devoţiunea sfîntă?

⁹ În timpul antrenamentului un atlet se autoanalizează permanent în vederea îmbunătăţirii performaneţelor. Ca alergători în cursa creştină trebuie să fim atenţi ca niciodată să nu considerăm de la sine înţeleasă dezvoltarea noastră spirituală. O femeie care frecventase din copilărie întrunirile Martorilor lui Iehova şi care participase cu regularitate la lucrarea de teren şi-a dat seama că nu era suficient doar să participe la obişnuita activitate creştină. După ce s-a restabilit în urma implicării şi într-un act de imoralitate sexuală, ea a recunoscut: „Presupuneam că eram bine consolidată spiritual, dar mi-am dat seama că pur şi simplu m-am prefăcut. După căderea mea spirituală am început să fac mult mai mult studiu personal şi să aplic asupra mea însămi cele studiate. L-am implorat pe Iehova să mă ajute. Ca urmare, am început să cresc spiritual, dezvoltînd pentru prima dată o relaţie personală cu Iehova.“

10. Cum ne poate ajuta să ne apropiem mai mult de Iehova faptul de-a avea ochi care ştiu să aprecieze?

¹⁰ De asemenea, se cere să avem ochi care ştiu să aprecieze. De exemplu, în timp ce savurezi un fruct delicios ai putea reflecta: „Ce Tată minunat este Acela care s-a îngrijit pentru noi de asemenea delicii!“ Sau, în timp ce priveşti atent culorile aprinse ale unui apus de soare, ai putea exclama: „Ce artist este Tatăl nostru!“ Fă-ţi o practică din a observa în lucrurile de fiecare zi dovada grijii lui Iehova. Astfel te vei apropia mai mult de el. — I Tesaloniceni 5:18; Iacob 4:8.

‘AVÎNTĂ-TE’, CĂCI ÎNCĂ NU EŞTI PERFECT

11. Poate un creştin, datorită anilor mulţi pe care îi are în adevăr, să-şi permită să slăbească pasul?

¹¹ În secolul I al erei noastre unii creştini din adunarea din Filipi, care erau pe calea adevărului de mai mult timp, începuseră să slăbească oarecum pasul, gîndindu-se că au atins un nivel satisfăcător al dezvoltării lor spirituale. Pavel a atras atenţia asupra propriului exemplu, spunînd: „Nu pentru că eu [de mai bine de 25 de ani apostol şi creştin] l-am obţinut deja [premiul ceresc] sau că sînt deja făcut perfect, dar [îl] urmăresc încontinuu . . . Fraţilor, eu nu consider că deja l-am apucat.“ — Filipeni 3:12, 13.

12. De ce trebuie ca un creştin să-şi continue eforturile de a îmbrăca noua personalitate?

¹² O viaţă de creştin este în permanent progres. Continua „înaintare“ este necesară pentru a îmbrăca noua personalitate. Trebuie să ne împotrivim slăbiciunilor care pot să ne atragă descalificarea (I Timotei 4:15; I Corinteni 9:27). O Martoră ne-a dezvăluit că deseori era dispreţuitoare şi se enerva din cauza lucrurilor spuse de alţii. După ce a fost sfătuită, ea şi-a dat seama că aceasta i-ar putea periclita obţinerea vieţii veşnice. „Atunci m-am silit să gîndesc pozitiv despre alţii. După ce mi-am impus lucrul acesta cîtva timp, mi-a venit mai uşor,“ a recunoscut ea. „Cînd mă iritam mă rugam: ‘Nu vreau să fiu aşa, Iehova. Tu ştii că mi-e foarte greu acum; te rog ajută-mă!’ Şi el chiar m-a ajutat!“ Obiectivul ei era să încerce să-şi stăpînească o slăbiciune concretă şi să manifeste mai mult roadele spiritului lui Dumnezeu. Ea a fost binecuvîntată, primind chiar calificativul de a servi ca misionară. Există în viaţa ta obiective de felul acesta, pe care ar trebui să le ai în vedere? — Galateni 5:22–26.

13. Ce a ajuns să facă o familie? Ce motive au determinat-o să procedeze astfel?

¹³ Dîndu-şi seama că el nu este „deja făcut perfect“ sau că nu a obţinut deja premiul vieţii eterne, un creştin îşi ţine permanent sub supraveghere atitudinea sa faţă de serviciul creştin. O pereche de căsătoriţi din Statele Unite şi-au analizat trecutul. La data aceea (în 1958) soţia era învăţătoare iar soţul, ca director comercial, cîştiga 40 de dolari pe ora. „Atunci am început să ne gîndim la unii care slujeau la sediul mondial al Martorilor lui Iehova şi care renunţaseră la averi pentru a sluji acolo fără plată numai pentru a putea duce adevărul la persoane asemenea nouă,“ a spus soţia. Mişcaţi de acest exemplu, cei doi şi-au vîndut locuinţa şi, împreună cu cei doi copii ai lor, s-au mutat acolo unde nevoia de vestitori ai Regatului era mai mare. Amîndoi s-au mulţumit să facă munci dispreţuite pentru a-şi întreţine familia. Întreaga lor viaţă era acum absorbită de ajutorul pe care îl dădeau altora, deoarece, nu după mult timp, fiecare dintre ei conducea în medie 15 studii biblice pe săptămînă cu persoane interesate. „Am ‘secerat’ o adîncă bucurie, pe care banii n-ar putea-o plăti niciodată. Şi ceea ce ne-a încîntat în mod deosebit a fost faptul că micuţii noştri creşteau cu aceeaşi iubire faţă de Iehova,“ a declarat soţul. — Filipeni 4:12, 13.

14. Care sînt cîteva din obiectivele personale pe care le-au atins multe persoane?

¹⁴ Desigur, nu orice familie ar putea face o asemenea schimbare. Dar un număr din ce în ce mai mare de persoane au făcut modificări şi adaptări pentru a putea contribui în mai mare măsură la lucrarea de predicare, devenind chiar pionieri generali sau pionieri auxiliari. În timpul anului de serviciu 1981 în fiecare lună s-au angajat în lucrarea de pionier în medie 151 180 de persoane — un record al tuturor timpurilor şi cu aproape 10% mai mult decît în anul precedent! Mulţi şi-au propus drept obiectiv serviciul la Betel sau serviciul de misionar. Cu ocazia deschiderii recente a unor şcoli Galaad anexă în Mexic şi Republica Federală Germania, mult mai mulţi au avut posibilitatea de-a atinge în viaţa lor obiective noi şi mai cuprinzătoare. Iar alţii au lucrat susţinut pentru a dezvolta în copiii lor o iubire profundă pentru Iehova. Bărbaţi dedicaţi au ajuns să lucreze ca servi auxiliari, bătrîni sau chiar supraveghetori călători, datorită dezvoltării calităţilor spirituale necesare. — I Timotei 3:1–13.

15. Cum pot soţiile creştine să-şi ajute soţii să păstreze ţinta vieţii lor în faţa ochilor, mai presus de orice altceva?

¹⁵ Soţiile creştine pot fi de ajutor tocmai prin faptul că nu pierd nici ele din ochi „premiul,“ ci îl socotesc mai presus de orice. „Nu voi uita niciodată ceea ce mi-a spus soţia mea cînd am citit că trei dintre oamenii pe care i-am instruit pentru a prelua serviciul meu lumesc tocmai deveniseră milionari,“ a relatat Martorul menţionat la paragraful 13. „Ea a spus: ‘Banii azi îi ai iar mîine nu-i mai ei. Ceea ce facem noi, ajutîndu-i pe oameni din punct de vedere spiritual, este o binefacere de durată.’ Ea m-a încurajat întotdeauna să nu mă angajez ca să cîştig din nou sume mare de bani. Cu ajutorul ei, cînd copiii noştri s-au maturizat, am intrat în lucrarea de supraveghetor de circuit.“ Da, femeile care îşi sprijină soţii din punct de vedere spiritual îi pot ajuta să obţină „bunăvoinţă din partea lui Iehova.“ — Proverbele 18:22.

ÎMPREJURĂRILE DIFERĂ

16. a) Ce a vrut de fapt să spună Pavel cînd a adresat adunării din Filipi cuvintele „nu aţi avut prilejul“? b) De unde ştim că Iehova nu are o atitudine de veşnică nemulţumire faţă de eforturile servilor săi?

¹⁶ În primul secol al erei noastre adunarea din Filipi a fost deosebit de generoasă cu Pavel, dar a existat şi o perioadă în care membrii ei n-au dat nimic din punct de vedere material. De ce? „Nu aţi avut prilejul“ a scris Pavel (Filipeni 4:10). Se prea poate că timpurile dificile, schimbarea condiţiilor sau faptul că nu ştiau unde se afla Pavel i-au împiedicat să dea expresie unei dorinţe existente în inima lor. Şi împrejurările noastre pot să ne limiteze posibilităţile. Iehova îşi dă seama de aceasta. Pentru a exemplifica, sub legea mozaică Iehova accepta ca jertfă pentru vină ceea ce îşi putea permite să dea persoana respectivă, chiar dacă era vorba doar de opt ceşti de făină (Leviticul 5:5–11). Singura pretenţie a lui Dumnezeu era ca jertfele să fie de cea mai bună calitate. — Exodul 23:19; Evrei 13:15, 16.

17. Ce anume se aseamănă cu nişte pietre kilometrice în cursa noastră pentru atingerea obiectivului final?

¹⁷ Dar îi dăm noi, oare, într-adevăr, lui Iehova tot ce avem mai bun? Menţinem înaintea noastră măreaţa răsplată a vieţii eterne? (Vezi Evrei 12:1, 2). Un mare ajutor în străduinţă de a proceda astfel îl constituie preocuparea noastră de-a avea obiective spirituale pe care ne străduim să le atingem pe parcurs. Acestea devin ca nişte pietre kilometri pe traseul alergării noastre. După cum am văzut, una dintre aceste pietre kilometrice este botezul. Ai ajuns la stadiul acesta? Şi care este situaţia ta cu privire la maturitatea creştină? Dar cu privire la acceptarea sinceră a totalităţii adevărurilor creştine? Şi ce poţi spune despre tendinţa de a pune totul la îndoială, de a pune întrebări inutile sau de a contrazice orice idee nouă? Şi ai învăţat oare să iei hotărîri pe baza principiilor Bibliei? Dacă da, atunci ai trecut de încă o piatră kilometrică. S-au înrădăcinat oare adînc în personalitatea ta roadele spiritului? Iar serviciul de teren are oare aceeaşi importanţă pentru tine pe care o avea şi pentru Învăţătorul nostru model, Isus Cristos? Şi ce părere ai despre motivele pentru care acţionezi astfel? Eşti mişcat de o adevărată devoţiune sfîntă? Deşi era bătrîn în adunarea creştină, Timotei a fost sfătuit să se instruiască în vederea atingerii acestui obiectiv. Realizăm oare unele dintre aceste ţeluri şi tindem concomitent către altele, avînd permanent în vedere premiul vieţii eterne? Ne „avîntăm“ cu adevărat spre lucrurile care ne stau în faţă?

18. Ce recompense primim acum din cultivarea devoţiunii sfinte?

¹⁸ Recompensele pentru un asemenea efort sînt numeroase. Aşa cum a spus Pavel despre devoţiunea sfîntă, „ea conţine promisiunea vieţii de acum“ (I Timotei 4:8). El a sintetizat corect satisfacţia imediată pe care o avem în ciuda dificultăţilor: „Cunoaştem amărăciunea şi totuşi bucuria noastră este inepuizabilă . . . Noi îi binecuvîntăm pe mulţi alţii [înzestrîndu-i] cu adevărate bogăţii. Sîntem fără un ban şi totuşi, în realitate, avem tot ce merită posedat.“ — II Corinteni 6:10, Phillips.

19. De ce trebuie ca fiecare dintre noi să fie atent la felul în care aleargă în căutarea vieţii eterne?

¹⁹ Deci în curînd vom atinge ţelul final — „viaţă viitoare.“ Pavel a putut spune anticipînd recompensa lui cerească: „Consider că suferinţele perioadei actuale sînt egale cu nimic în comparaţie cu gloria care ni se va dezvălui“ (Romani 8:18). Da, toată strădania din timpul cursei nu valorează nimic în comparaţie cu binecuvîntările încununate cu premiul vieţii eterne, fie în cer, fie pe pămînt. Deci ţine-ţi privirea aţîntită asupra obiectivelor spirituale. Aleargă în aşa fel ca să cîştigi. Aleargă ca şi cum însăşi viaţa ta ar depinde de aceasta — căci de aceasta şi depinde! — Psalmul 37:3, 4, 11, 29.

□ Care este principalul obiectiv spre care trebuie să tindă un creştin? Ce „atitudine spirituală“ trebuie să avem faţă de atingerea acestuia?

□ Cum ne putem instrui în devoţiunea sfîntă pe care trebuie să ne-o fixăm drept ţintă?

□ Arătaţi cîteva dintre obiectivele preliminare care intervin în calea străduinţelor noastre pentru atingerea ţintei vieţii eterne?

□ Are oare Iehova o atitudine de veşnică nemulţumire faţă de eforturile servilor săi?

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

În timp ce ne străduim să atingem obiectivul final, viaţa eternă, există în calea noastră creştină obiective preliminare.

Devoţiune sfîntă

Maturitate

Botez

Privilegii de serviciu extinse

Roadele spiritului în măsură sporita