A înfrunta cu credinţă atacul lui Satan

„Nu v-a ajuns nici o ispită, cu excepţia uneia natural omeneşti. Dar Dumnezeu este credincios şi el nu va permite să fiţi încercaţi peste puterile voastre, ci o dată cu ispita el va crea şi ieşirea ca s-o puteţi suporta“ (1 Corinteni 10:13).

1 Ce ne-am putea întreba în ce priveşte credinţa noastră?

Cît de mare este credinţa ta? Este ea atît de mare încît să poţi rămînea statornic în vremuri grele? Te-ai ţine tare de ea şi ai continua să te încrezi în Iehova chiar dacă n-ai mai avea de mîncat ceea ce-ţi place să mănînci, dacă nu te-ai mai putea îmbrăca aşa cum îţi place să te îmbraci sau dacă ar trebui să părăseşti casa la care ţii atît de mult? Nu ţi-ai pierde credinţa în promisiunile lui Dumnezeu pentru viitor nici dacă ar trebui să intri în închisoare să-ţi jertfeşti sănătatea sau chiar să mori? O asemenea „credinţă nu este averea tuturor oamenilor“. Martorii creştini credincioşi ai lui Iehova se află într-o situaţie asemănătoare cu apostolii care i-au spus lui Isus: „Dă–ne mai multă credinţă“ (2 Tes. 3:2; Luc. 17:5).

2 Ce putem aştepta cu siguranţă referitor la atacul lui Satan?

² Unii s-ar putea gîndi: „Mie nu mi se poate întîmpla aşa ceva“. Creştinii adevăraţi cunosc cuvintele preventive ale lui Isus: „Inainte de toate aceste lucruri, însă, vor pune mîna pe voi şi vă vor prigoni dîndu-vă sinagogilor şi închisorilor, şi vă vor tîrî înaintea regilor şi guvernatorilor din pricina numelui meu. Ba mai mult, veţi fi daţi în mîinile lor de părinţi şi fraţi, de rude şi prieteni, şi vor omorî pe unii din voi, iar din pricina numelui meu veţi fi obiectul urii tuturor oamenilor“ (Luc. 21:12, 16, 17). Apostolii care au auzit aceste cuvinte profetice au ştiut că ele se vor împlini cu privire la ei şi la toţi urmaşii lui Cristos atît de sigur cît de sigur era că soarele va răsări a doua zi. Isus n-a voit, evident, să spună prin aceasta că fiecare creştin în parte va trece printr-un fel de prigonire. Poporul lui Dumnezeu trebuia în ansamblu să experimenteze aceste lucruri. Satan poate aplica o metodă sau alta de atac, dar un lucru este sigur: El va avea grijă ca „toţi cei ce vor să trăiască în devotament religios în comuniune cu Cristos, vor fi şi prigoniţi“ (2 Tim. 3:12).

3 Pentru ce avem nevoie şi astăzi de credinţă?

³ Astăzi, pe lîngă exprimaţiile profetice, dispunem şi de cîteva consemnări istorice din care reiese că martorii creştini ai lui Iehova au fost prigoniţi din secolul întîi şi pînă în anul 1977. Cine cunoaşte istoria romană ştie despre prigonirea groaznică a creştinilor, despre felul cum au fost aruncaţi la animalele sălbatice, în timp ce mii de romani setoşi de sînge aclamau pe tribune. Si astăzi, în secolul 20, servii lui Dumnezeu sînt puşi sub presiune. In mai multe ţări, lucrarea creştină a martorilor lui Iehova este în prezent interzisă. Mulţi creştini adevăraţi se află în închisoare, iar unii şi-au pierdut viaţa. Da, toţi servii lui Dumnezeu sînt strîmtoraţi într-un fel sau altul, şi aceasta pentru a fi determinaţi să-şi abandoneze integritatea. Fără credinţă n-am putea rezista nicidecum.

4 In ce privinţă servii lui Dumnezeu au dovedit mare credinţă în secolul nostru?

⁴ Nu există nici o îndoială asupra faptului că servii lui Dumnezeu, în ziua de astăzi, au credinţa necesară pentru a rezista încercărilor. N-a dovedit credinţă mare mîna de bărbaţi şi femei care s-au detaşat pe la începutul veacului de concepţiile religioase tradiţionale şi au demascat drept erezii învăţături considerate adevărate secole de-a rîndul? Si n-au dovedit credinţă mare şi cele cîteva mii de oameni care au auzit în anul 1922, la congresul din Cedar Point (SUA), apelul: „Vesteşte, vesteşte, vesteşte pe Rege şi împărăţia sa!“, şi care l-au urmat? Nimeni nu putea prevedea în acea vreme creşterea uriaşă a organizaţiei lui Dumnezeu — milioanele care au aderat în timpul nostru. Si cine s-a ţinut cu credincioşie de Cuvîntul lui Dumnezeu şi a rămas neutru în decursul celui de-al doilea război mondial cînd naţionalismul a crescut pretutindeni şi cînd oricine nu se lăsa uniformizat politic, era privit drept duşman al oamenilor? Martorii creştini ai lui Iehova! Incă de la începuturile lor din secolul I şi de-a lungul tuturor veacurilor, pînă în ziua de azi, ei ‘au umblat prin credinţă, nu prin vedere’ (2 Cor. 5:7). Credinţa lor i-a determinat să se ţină tare de ceea ce zice Cuvîntul lui Dumnezeu, chiar dacă cei mai mulţi batjocoresc vestea acestuia. Această credinţă a credincioşilor a fost răsplătită. Increderea lor n-a fost zadarnică. Milioane de oameni recunosc astăzi acest lucru.

5 Din ce motiv va fi nevoie în viitor să avem credinţă?

⁵ Martorii lui Iehova vor ajunge şi în viitor în situaţii critice în care vor avea nevoie de credinţă pentru a putea înfrunta cu succes atacul lui Satan. Astăzi, stăm nemijlocit în faţa nimicirii prezentului sistem de lucruri. Momentan, încă nu ştim pînă unde îi va lăsa Iehova pe duşmani să meargă în eforturile lor de a distruge credinţa poporului său. De asemenea, nu ştim în ce fel ne va mîntui ca indivizi (Mat. 24; Marcu 13; Luca 21).

CREDINTA NECESARA ATUNCI CIND NU SE MAI VEDE NICI O IESIRE

6 Prin ce împrejurări ar putea fi încercată în viitor credinţa noastră?

⁶ Deoarece „timpul sfîrşitului“ se apropie acum cu paşi uriaşi de punctul lui culminant, servii lui Dumnezeu ar putea ajunge în situaţii din care să nu se recunoască limpede ieşirea, în aşa siruaţii din care, văzut omeneşte, nu există scăpare. Unii îşi fac griji de pe acum cu privire la starea sănătăţii lor luna viitoare sau anul viitor. Lucrurile se pot ascuţi însă aşa încît într-o bună zi să nu mai ştim dacă mai avem hrană, îmbrăcăminte şi adăpost pentru ziua următoare, dacă mai sîntem în libertate, ba chiar dacă mai sîntem în viaţă. Cum vom reacţiona cînd, aparent, nu va mai exista nici o ieşire? De la cine vom aştepta mîntuire? Intr-o asemenea situaţie, credinţa noastră ar putea fi încercată pînă la extrem.

7 Ce secret a aflat Pavel, prin care a fost întărit?

⁷ Dintr-o închisoare din Roma, Pavel a scris o scrisoare unei adunări de fraţi de credinţă din Filipi. In această scrisoare, el a menţionat un „secret“ pe care-l aflase prin experienţa sa de 25 ani în serviciul creştin: „Nu zic lucrul acesta din pricina unei nevoi, căci am învăţat să ma mulţumesc cu ce am, ori în ce împrejurare m-aşi găsi. Stiu, în realitate, cum este să duci lipsă de mijloace, ştiu, în realitate, cum este să trăieşti în belşug. In totul şi în toate împrejurările, am aflat secretul de a fi atît de sătul cît şi flămînd, de a avea din belşug şi de a duce lipsă. Pentru toate sînt tare prin cel ce-mi acordă forţă“ (Fil. 4:11–13).

8 Din care experienţe a tras Pavel mare folos?

⁸ Mulţi servi ai lui Iehova n-au văzut încă niciodată pînă acum cum se îngrijeşte Iehova în vremuri critice pentru poporul său. Viaţa apostolului Pavel ne oferă o privire în acest secret. Din cuvintele sale din 2 Corinteni 4:8–11, aflăm spre exemplu, că putem fi nedumeriţi şi, de asemenea, strîmtoraţi, prigoniţi şi trîntiţi la pămînt, dar că ‘nu sîntem lăsaţi baltă şi nimiciţi’. In 2 Corinteni 11:24–27, citim: „De la iudei am primit de cinci ori patruzeci de lovituri fără una, de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost lovit cu pietre, de trei ori am suferit naufragiu, o zi şi o noapte am petrecut-o plutind pe adîncul mării, adesea în călătorii, în primejdii de la rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din propria mea rasă, în primejdii din partea naţiunilor, în primejdii în oraşe, în primejdii în pustie, în primejdii între fraţii falşi, în muncă şi caznă istovitoare, adesea în nopţi nedormite, în foame şi sete de multe ori ducînd lipsă de hrană, în geruri şi lipsă de îmbrăcăminte“. Pavel ar fi avut, desigur, motive să se întrebe cum îi va merge ziua următoare. Prin experienţele pe care şi le-a adunat ca creştin, el a învăţat multe lucruri din care şi noi putem trage foloase.

9 Cum putem afla şi noi secretul pe care l-a aflat Pavel?

⁹ Cine cedează într-o situaţie grea sau, aparent, lipsită de ieşire, nu poate afla niciodată cum Dumnezeu îşi întăreşte servii în timpuri de strîmtorare, cum poartă grijă de ei şi cum crează ieşirea dintr-o situaţie fără speranţă. Reacţia firească a omului ar fi să se tragă înapoi ca să vadă cum se rezolvă lucrurile. Intr-un asemenea caz, prin urmare, este importantă credinţa. Ea trebuie să fie atît de tare şi de nezdruncinat încît ceea ce este invizibil pentru ochii omeneşti, pentru credincioşi să fie o realitate. Credinciosul are o armă sigură şi această armă este credinţa lui. Pavel a definit credinţa în felul următor: „Credinţa este aşteptarea asigurată a lucrurilor sperate, dovada evidentă a unor realităţi, deşi acestea nu se văd“ (Evrei 11:1).

10 (a) Ce piedică au văzut în faţă israeliţii în anul 1473 î.e.n.? (b) Dar ce le-a poruncit Dumnezeu?

¹⁰ Intrarea israeliţilor în Tara Promisă este un exemplu grăitor al credinţei pe care Iehova Dumnezeu o aşteaptă de la noi. Relatarea despre aceasta o găsim în Iosua, capitolul 3 şi 4. Ea ne transpune în primăvara anului 1473 î.e.n. Israeliţii tăbărăsc pe malul de răsărit al Iordanului, la nord de Marea Sărată. Timp de 40 de ani au fost purtaţi prin pustie, dar acum a sosit, în sfîrşit, momentul hotărît de Dumnezeu ca ei să intre în ţara acordată lor şi s-o cucerească. Cum să treacă însă peste Iordan cele circa 3 milioane de bărbaţi împreună cu femei şi copii, precum şi animalele şi proviziile de alimente, într-un timp în care acesta devenise un fluviu repede datorită topirii zăpezilor şi ploilor de primăvară? Totuşi, Iehova le-a poruncit să intre în rîu sub conducerea preoţilor. Ei au primit odată cu acest ordin asigurarea următoare: „Si se va întîmpla că în momentul cînd tălpile picioarelor preoţilor care poartă lada lui Iehova, Domnul întregului Pămînt, vor sta în apele Iordanului, apa Iordanului se va despica, apele care curg de sus în jos, şi ele vor sta liniştite ca un singur baraj“ (Ios. 3:13).

11 (a) Ce punct de vedere ar fi putut adopta israeliţii? (b) Cum şi-au dovedit credinţa?

¹¹ Ce vor face israeliţii? Se vor gîndi oare: „Este imposibil să treci acum acest fluviu repede. Ar trebui să mai aşteptăm cîteva săptămîni pînă ce nivelul apei va mai scădea. N-am vrea ca la încercarea de a traversa fluviul în aceste condiţii imposibile, unele din corturile şi animalele noastre, sau chiar din proprii noştrii copii, să să ne fie luaţi de curent. Dacă Iehova, între timp, croieşte o cale prin ape cum a făcut la Marea Roşie atunci, fireşte, trecem cu toată plăcerea“? Despre aceasta citim: „Si s-a întîmplat că atunci cînd poporul a ieşit din corturi, tocmai înainte ca să treacă Iordanul, şi cînd preoţii purtau lada legămîntului în faţa poporului, şi în clipa cînd cei ce purtau ‘lada’ au ajuns în Iordan şi picioarele preoţilor care purtau ‘lada’ li s-a înmuiat în marginea apei (Iordanul ieşea acum în toate zilele de recoltă peste toate malurile lui) că atunci apele care curgeau de sus au început să se oprească. Ele s-au ridicat foarte departe lîngă oraşul Adam, de partea Taretanului, ca un singur dig, în timp ce cele care curgeau în jos spre Marea Araba, ‘Marea Sărată’, sau scurs. Ele s-au separat, iar poporul a trecut dincolo în faţa Ierihonului. In tot acest timp, preoţii care purtau lada legămîntului lui Iehova au rămas nimişcaţi pe pămîntul uscat din mijlocul Iordanului, în timp ce întregul Israel a trecut dincolo pe pămînt uscat, pînă ce toată naţiunea a trecut de tot Iordanul“ (Ios. 3:14–17).

12 Ce învăţăm din exemplul israeliţilor?

¹² Ce dovadă minunată de credinţă şi ce exemplu bun pentru servii lui Dumnezeu care ar putea ajunge la fel în viitor în situaţii în care să nu mai ştie cît va mai continua aşa! Ar mai avea ei nevoie de credinţă dacă Iehova le-ar spune în amănunt ce şi cum va face? A avea credinţă înseamnă a te lăsa călăuzit de Dumnezeu chiar dacă căile lui par încă atît de imposibile, privite din punctul de vedere omenesc. Iehova Dumnezeu ar dori să vadă dacă avem credinţă suficientă pentru „a ne înmuia, aşa-zicînd, picioarele în apă“. Apoi, dacă ne dovedim credinţa prin fapte ne poate şi ne va ajuta. Nu-i de mirare că Biblia vorbeşte despre ‘verosimilitatea încercată a credinţei’! (Iac. 1:3; 1 Pet. 1:7).

NICI O FRINGERE A FORTEI DE OPOZITIE

13 Ce ne-am putea întreba dacă ne gîndim la încercări?

¹³ Unii ar putea spune acum: „Sînt ferm convins că Iehova este credincios poporului său şi că–l va sprijini. Dar uneori îmi fac gînduri cu privire la felul cum voi reacţiona eu la anumite probe şi strîmtorări. Mă întreb: ‘Voi avea putere să rabd? Am vreun loc slab care ar putea fi întrebuinţat pentru a-mi frînge forţa de rezistenţă?’“ Alţii poate, se gîndesc: „Eu însumi pot răbda totul. Dar am copii şi n-aş putea suporta să li se întîmple ceva. Nu cred că aş putea răbda dacă ar fi ameninţaţi să păţească ceva“.

14 (a) Va trebui să trecem prin probe prin care servii lui Dumnezeu n-au mai trecut? De unde ştim aceasta? (b) Ce sigurare ne dă Biblia în privinţa încercărilor?

¹⁴ Apostolul Pavel ne dă un răspuns încurajator la această întrebare. Intr-o scrisoare pe care a scris-o unei adunări de fraţi de credinţă, el a amintit cîteva lucruri care le-au fost fatale multor israeliţi. In 1 Corinteni 10:7–10 citim: „Să nu fiţi închinători la idoli ca unii din ei după cum este scris: ‘Poporul a şezut jos să mănînce şi să bea, şi ei s-au sculat să se distreze. De asemenea, să nu curvim ca unii din ei care au curvit aşa încît într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii. Să nu-l punem pe Iehova la încercare cum l-au pus la încercare unii din ei, aşa încît au pierit prin şerpi. Să nici nu murmuraţi cum au murmurat unii din ei, aşa încît au pierit prin nimicitorul“. Toate acestea li s-au întîmplat ca să le servească creştinilor ca exemplu, a scris el. Apoi, el a avertizat cu privire la părerea nechibzuită: „Aceasta nu mi s-ar putea întîmpla“. După aceea, el menţionează o idee care poate fi calificată drept una dintre ideile cele mai încurajatoare şi mai întăritoare de credinţă ale Bibliei. El a spus: „Nu v-a ajuns nici o ispită cu excepţia uneia natural omeneşti. Dumnezeu însă este credincios şi el nu va permite să fiţi încercaţi peste puterile voastre, ci o dată cu încercarea el a pregătit şi ieşirea pentru ca s-o puteţi suporta“ (1 Cor. 10:13).

15 (a) Poate fi frîntă forţa de rezistenţă a unui creştin în ce priveşte integritatea sa? (b) Cum pregăteşte Iehova „ieşirea“?

¹⁵ Stii tu ce înseamnă acest verset pentru creştinii credincioşi care se străduiesc sincer să facă voia lui Dumnezeu? Inseamnă pentru tine, în măsura în care eşti un astfel de creştin, că forţa ta de opoziţie, în ce priveşte integritatea faţă de Dumnezeu, nu poate fi frîntă. Nici o putere sau autoritate, nici o metodă sau „armă secretă“ aplicată din partea vizibilă sau invizibilă, nu va avea izbîndă împotriva ta şi nu va putea cauza ca tu să-ţi abandonezi integritatea faţă de Dumnezeu. Tu n-ai un aşa numit ‘loc slab’ pe care adversarul tău să–l poată folosi cu succes sigur împotriva ta. Dacă te lupţi din răsputeri ca să rămîi credincios lui Dumnezeu, te poţi bizui pe faptul că Dumnezeu poate sări în ajutor pe loc, şi va „pregăti ieşirea“ în clipa în care crezi că puterile tale ar fi la capăt. Aceasta nu înseamnă neapărat că el te eliberează de încercare, ci că el intervine ‘ca tu să poţi răbda’.

16 Ce rol joacă credinţa în răbdare? Dă un exemplu.

¹⁶ Dacă înţelegem corect ceea ce spune Biblia în această chestiune, aceasta ne va ajuta să adoptăm un punct de vedere corect chiar în cele mai grele împrejurări. Spre exemplu, părinţii cărora prigonitorii le-au răpit un copil pot suporta şi această pierdere dar numai şi numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Ei ştiu că au făcut tot ce le-a stat în putinţă şi că, dacă Iehova a lăsat să se întîmple acest lucru, ei pot lăsa liniştiţi chestiunea în seama lui Iehova. Cine se poate îngriji mai bine de copilul tău? Tu sau Iehova Dumnezeu şi oştirea sa de îngeri? Situaţia pare să fie poate absolut lipsită de perspectivă, iar noi nu ne putem închipui cum ar putea crea Iehova o ieşire. Intr-un asemenea moment importă credinţa noastră şi încrederea absolută în Iehova. Fără credinţă şi încredere, n-am putea suporta aceasta (Evr. 11:6).

A FI CREDINCIOS INCA DE ACUM IN LUCRURILE MICI

17 Increderea în care principiu ne va ajuta să înfruntăm încercările care ne stau înainte?

¹⁷ Servii lui Dumnezeu nu ştiu exact ce probe le mai stau în faţă, dar indiferent de natura lor putem avea încrederea că se va adeveri principiul stabilit de Isus: „Cine este credincios în lucrurile cele mai mici, este credincios şi în multe, iar cine este nedrept în lucrurile cele mai mici, este nedrept şi în multe“ (Luc. 16:10).

18 In ce fel ne va fi un ajutor, în zilele viitoare, străduinţa de a fi credincios încă de astăzi în „lucrurile cele mai mici“?

¹⁸ Deoarece aceasta este o realitate, martorii creştini ai lui Iehova se străduiesc zi de zi să reziste la încercările de credinţă care vin peste ei. In viaţa zilnică şi în serviciul nostru pentru Iehova se pot ivi multe lucruri ca piedici. Dar dacă rezistăm la aceste probe la care este vorba de „lucrurile cele mai mici“ sau de un lucru care este ceva de la sine înţeles pentru un creştin, credinţa noastră este întărită şi putem privi cu încredere în aşteptarea viitorului. Diavolul poate merge atunci pînă la extrem. El poate aplica cele mai rafinate metode. Ele nu vor constitui ceva nou pentru noi. Ca şi în trecut, creştinii care înfruntă cu credinţă atacul lui Satan vor rezista şi în viitor unor astfel de încercări.