Nu lăsaţi ca punctele voastre forte să ajungă puncte slabe

Având 16 compartimente etanşe în carena sa, luxoasa navă Titanic a fost considerată insubmersibilă. Cu ocazia primei sale călătorii efectuate în 1912, ea avea la bord doar aproximativ jumătate din numărul bărcilor de salvare necesare. Nava s-a lovit de un aisberg şi s-a scufundat, ducând la pierderea a peste 1 500 de vieţi.

REGELE Ozia al anticului Ierusalim, rege temător de Dumnezeu, a fost un comandant militar eminent. Cu ajutorul lui Iehova el i-a învins pe duşmanii săi unul după altul. „Faima lui [Ozia] s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat, până ce a ajuns puternic.“ Dar apoi, „inima i s-a înălţat . . . A păcătuit împotriva DOMNULUI, Dumnezeului său“. Din cauza mândriei manifestate de el, Ozia a fost lovit cu lepră. — 2 Cronici 26:15–21; Proverbele 16:18.

Din aceste două relatări învăţăm că, atunci când punctele forte nu sunt echilibrate de înţelepciune, modestie şi umilinţă, ele pot ajunge uşor puncte slabe sau trăsături nedorite. Acest lucru dă de gândit, deoarece, într-un fel sau altul, fiecare dintre noi avem anumite puncte forte, sau daruri, care vrem să fie un bun de preţ şi o sursă de bucurie atât pentru noi, cât şi pentru alţii, îndeosebi pentru Creatorul nostru. Este adevărat că trebuie să folosim la maximum orice dar pe care îl avem de la Dumnezeu, totuşi, în acelaşi timp, trebuie să-l ţinem sub control pentru ca să rămână un bun de preţ.

De exemplu, o persoană care îşi iubeşte munca ar putea uşor să transforme acest dar într-un punct slab dacă devine sclavul muncii. O persoană precaută nu poate fi uşor păcălită sau înşelată, însă ea poate fi atât de precaută, încât ar putea ajunge să nu mai ia niciodată decizii. Şi eficienţa este un punct forte excelent, însă, dacă este exagerată, astfel încât se ignoră factorul uman, rezultatul poate fi o atmosferă glacială şi rigidă care cauzează nefericire. Prin urmare, staţi un moment şi reflectaţi la punctele voastre forte. Vi le folosiţi cum trebuie? Sunt ele o binecuvântare pentru alţii? Dar, mai presus de toate, le folosiţi pentru a-l onora pe Iehova, Sursa „oricărui dar bun“ (Iacov 1:17, NW)? În acest sens, să reflectăm mai îndeaproape la alte câteva exemple de puncte forte care ar putea ajunge puncte slabe, chiar trăsături nedorite, dacă nu sunt ţinute sub control.

Să ne folosim cu înţelepciune capacităţile mintale

Faptul de a avea o minte ageră este, desigur, un bun de preţ. Totuşi acest lucru ar putea ajunge un punct slab dacă duce la încredere exagerată în sine sau ne determină să cultivăm o părere prea bună despre propria persoană, îndeosebi dacă alţii ne laudă exagerat de mult sau ne flatează. Am putea, de asemenea, să cultivăm un punct de vedere intelectual despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre publicaţiile pentru studierea Bibliei.

Încrederea exagerată în sine se poate manifesta în diferite moduri. De exemplu, când o persoană foarte inteligentă este numită să ţină o cuvântare în congregaţia creştină, probabil un discurs public sau o temă în cadrul Şcolii de Minister Teocratic, această persoană poate lăsa pe ultimul moment pregătirea pentru însărcinarea primită, ajungând, probabil, chiar să nici nu se roage pentru binecuvântarea lui Iehova. Ea se încrede în propriul bagaj de cunoştinţe şi în capacitatea sa de a improviza. Aptitudinile înnăscute îi pot masca pentru un timp neglijenţa, dar, fără binecuvântarea deplină din partea lui Iehova, progresul său spiritual va încetini sau chiar va înceta. Ce irosire a unui dar excelent! — Proverbele 3:5, 6; Iacov 3:1.

O persoană cu o minte ageră ar putea, de asemenea, să dobândească un punct de vedere intelectual despre Biblie şi despre auxiliarele de studiere a Bibliei. Totuşi această cunoştinţă nu face decât să „îngâmfe“, sau să umfle eul propriu ca un balon; ea nu „zideşte“ relaţiile dintre creştini bazate pe iubire (1 Corinteni 8:1; Galateni 5:26). În schimb, omul spiritual, indiferent de capacităţile sale mintale, se roagă întotdeauna pentru a primi spiritul lui Dumnezeu şi se încrede în el. Pe măsură ce creşte în iubire, umilinţă, cunoştinţă şi înţelepciune într-un mod armonios, punctele forte devin din ce în ce mai mult un bun de preţ. — Coloseni 1:9, 10.

Abilitatea ar putea, de asemenea, să ajungă un punct slab dacă ne face să dobândim o părere prea bună despre noi înşine, ceea ce dezvăluie lipsă de modestie. O persoană înzestrată — şi oricine o admiră în mod exagerat — poate uita că Iehova „nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi“, indiferent cât de dotaţi sunt (Iov 37:24). „Înţelepciunea este cu cei smeriţi“, se spune în Cuvântul lui Dumnezeu (Proverbele 11:2). Deşi era un om foarte inteligent şi bine instruit, apostolul Pavel le-a spus corintenilor: „Eu, când am venit la voi, fraţilor, n-am venit . . . cu o vorbire sau înţelepciune strălucită . . . Am fost printre voi în slăbiciune, în temere şi în mare cutremur. Şi vorbirea mea şi predica mea nu stăteau în cuvinte convingătoare ale înţelepciunii, ci în dovedirea Duhului şi a puterii, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 2:1–5.

O persoană cu adevărat înţeleaptă nu se lasă înşelată de punctul de vedere al lumii referitor la inteligenţă, nici de criteriile ei privind succesul. Prin urmare, în loc să-şi folosească aptitudinile pentru a câştiga aprobarea oamenilor sau pentru a strânge bogăţii lumeşti, persoana îi dă tot ce are mai bun Celui ce i-a dat viaţă şi acele capacităţi (1 Ioan 2:15–17). În acest scop, ea pune pe primul plan în viaţă interesele Regatului, devenind ca un „pom [roditor] sădit lângă nişte pâraie de apă“. Datorită binecuvântării lui Iehova, şi nu datorită propriilor calităţi înnăscute, „tot ce face va reuşi“ (NW). — Psalmul 1:1–3; Matei 6:33.

Adăugaţi calităţi creştine la punctele voastre forte

Prin însăşi natura sa, creştinismul este atât de bogat în puncte forte, încât filozofiile lumii sunt eclipsate de el. Modul de viaţă creştin, de exemplu, formează cei mai buni soţi şi soţii, cei mai buni vecini şi cei mai buni angajaţi — oameni care sunt cinstiţi, respectuoşi, paşnici şi sârguincioşi (Coloseni 3:18–23). În plus, instruirea creştină în arta oratoriei şi a predării îi ajută pe creştini să cultive deprinderi excelente în vederea unei bune comunicări (1 Timotei 4:13–15). Aşadar, nu este surprinzător faptul că creştinii sunt adesea aleşi de patronii lor pentru responsabilităţi suplimentare şi promovări. Dar astfel de puncte forte ar putea fi totodată folosite în mod greşit dacă nu sunt ţinute cu atenţie sub control. O promovare sau o ofertă de muncă tentantă ar putea însemna aproape o dedicare în folosul acelei companii, faptul de a lipsi în mod regulat de la întrunirile creştine sau de a sacrifica timpul preţios petrecut cu familia.

În Australia, un bătrân creştin, care avea familie şi era şi om de afaceri cu un foarte mare succes, „avea lumea la picioarele lui“, ca să spunem aşa. Cu toate acestea, el s-a împotrivit tentaţiei de a se realiza în acest sistem. „Am vrut să petrec mai mult timp cu familia şi în ministerul creştin“, a spus el. „Prin urmare, eu şi soţia mea am fost de acord să reduc cu grijă timpul dedicat muncii laice. De ce să muncesc cinci zile pe săptămână dacă nu am nevoie de acest lucru?“, a adăugat el. Făcând câteva schimbări bine gândite în viaţă, acest bătrân a constatat că ar putea să se îngrijească în continuare de familie muncind trei sau patru zile pe săptămână. Cu timpul i s-au acordat şi alte privilegii de serviciu, cum ar fi faptul de a sluji în cadrul Comitetului Sălii de Congrese, de pe plan local, şi la pregătirea congreselor de district. Folosindu-şi cu înţelepciune aptitudinile, acestea le-au adus atât lui, cât şi familiei sale bucurie şi satisfacţie.

O atitudine echilibrată cu privire la privilegii

Bărbaţii creştini sunt încurajaţi să aspire la privilegii de serviciu în cadrul congregaţiei. „Dacă cineva doreşte să facă lucrarea de supraveghere [sau cea de slujitor ministerial], bun lucru doreşte“ (1 Timotei 3:1). Ca şi în cazul aptitudinilor deja menţionate, dispoziţia de a accepta responsabilităţi trebuie totodată să fie echilibrată de o judecată sănătoasă. Nimeni nu trebuie să primească atât de multe însărcinări, încât să-şi piardă bucuria în serviciul lui Iehova. Da, un spirit de dăruire este lăudabil şi este într-adevăr necesar, pentru că Iehova dezaprobă comoditatea; totuşi dăruirea trebuie, de asemenea, să reflecte modestie şi „judecată sănătoasă“. — Tit 2:12, NW; Apocalipsa 3:15, 16.

Datorită blândeţii, perspicacităţii şi sensibilităţii de care a dat dovadă Isus, chiar şi cei mai modeşti oameni se simţeau în largul lor în prezenţa sa. Azi, în mod asemănător, oamenii se simt în largul lor în prezenţa celor care au o personalitate empatică şi grijulie. În congregaţia creştină, astfel de bătrâni afectuoşi şi abordabili sunt într-adevăr „daruri sub formă de oameni“ preţioase. Ei sunt „ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete“. — Efeseni 4:8, NW; Isaia 32:2.

Totuşi bătrânii trebuie să stabilească un echilibru între timpul petrecut pentru a-i ajuta pe alţii şi necesităţile lor privind studiul personal, meditarea, rugăciunea şi ministerul public. Bineînţeles, bătrânii căsătoriţi trebuie totodată să-şi facă timp pentru membrii familiei lor, fiind îndeosebi la dispoziţia acestora.

Femeile capabile — o minunată binecuvântare

Asemenea bătrânilor capabili, femeile cu preocupări spirituale sunt, de asemenea, un bun de preţ pentru organizaţia lui Iehova. În general, femeile sunt înzestrate cu capacitatea de a manifesta interes faţă de alţii — calitate pe care Iehova o preţuieşte şi ne îndeamnă să o manifestăm. Priviţi „cu interes personal nu doar propriile voastre treburi, ci şi treburile celorlalţi“, a scris Pavel (Filipeni 2:4, NW). Totuşi acest „interes personal“ are limitele lui, pentru că nici un creştin nu trebuie să „se amestece în treburile altuia“, nici să fie un bârfitor. — 1 Petru 4:15; 1 Timotei 5:13.

Femeile au multe alte daruri. O soţie creştină, de exemplu, poate fi mai înzestrată din punct de vedere intelectual decât soţul ei. Cu toate acestea, ca „soţie capabilă“ (NW) care se teme de Iehova, ea trebuie să-şi respecte soţul şi să-şi folosească acele calităţi cu care a fost înzestrată pentru a-l susţine, nu pentru a concura cu el. De asemenea, în loc să-şi invidieze soţia sau să nutrească resentimente faţă de ea, un soţ umil şi înţelept trebuie să aprecieze aptitudinile soţiei sale şi să se bucure că soţia sa are acele aptitudini. El trebuie să o încurajeze să-şi folosească la maximum calităţile pentru a-şi zidi căminul şi pentru a-şi ajuta copiii să „se teamă de DOMNUL“, aşa cum se teme şi ea (Proverbele 31:10, 28–30; Geneza 2:18). Astfel de soţii şi soţi modeşti şi umili au căsnicii înfloritoare, care îl onorează cu adevărat pe Iehova.

Ţinerea sub control a unei personalităţi puternice

O personalitate puternică bazată pe dreptate şi pe faptul de a face voia lui Iehova din toată inima poate fi un bun de preţ când este temperată de modestie şi umilinţă. Totuşi aceasta poate fi un punct slab dacă, din cauza ei, cel ce are această personalitate îi domină sau îi intimidează pe alţii. Acest lucru este adevărat îndeosebi în cadrul congregaţiei creştine. Creştinii ar trebui să se simtă relaxaţi unii în compania altora, inclusiv când se află în prezenţa bătrânilor de congregaţie. — Matei 20:25–27.

Bătrânii, la rândul lor, ar trebui să se simtă în largul lor când unul se află în compania celuilalt. De asemenea, când ei se întrunesc, spiritul sfânt, nu puterea personalităţii, trebuie să le influenţeze deciziile. Într-adevăr, spiritul sfânt poate acţiona asupra fiecărui bătrân din corpul de bătrâni, inclusiv asupra celor mai tineri sau mai reţinuţi. Prin urmare, cei ce au o personalitate mai puternică trebuie să-şi ţină sub control acest dar, chiar şi atunci când consideră că au dreptate, învăţând arta consideraţiei faţă de părerile altora şi, astfel, „arătând onoare“ faţă de ceilalţi bătrâni cu care colaborează (Romani 12:10, NW). Eclesiastul 7:16 ne avertizează în mod potrivit: „Nu fi prea drept şi nu te socoti prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?“

Iehova, Sursa „oricărui dar bun“, îşi foloseşte extraordinarele calităţi într-un mod perfect (Iacov 1:17, NW; Deuteronomul 32:4). El este Învăţătorul nostru! Să învăţăm deci de la el şi să depunem eforturi atât pentru a ne dezvolta calităţile înnăscute, sau punctele forte, cât şi pentru a ni le folosi cu înţelepciune, modestie şi iubire! Ce binecuvântare vom fi atunci pentru alţii!

[Legenda fotografiilor de la pagina 27]

Progresul spiritual depinde de studierea sub rugăciune şi de faptul de a ne bizui pe Iehova

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Interesul personal asociat cu modestia este o binecuvântare

[Provenienţa fotografiei de la pagina 26]

Prin amabilitatea The Mariners’ Museum, Newport News, VA