Să manifestăm un interes personal faţă de alţii
„Veghind cu interes personal nu numai asupra propriilor voastre probleme, ci, tot cu interes personal, şi asupra problemelor altora.“ — FILIPENI 2:4
1, 2. Care sînt unele motive de a manifesta interes personal faţă de alţii?
AVEM motive temeinice să manifestăm interes personal faţă de alţii. De exemplu, semenii noştri ar trebui să ne intereseze deoarece sîntem deosebiţi unii de alţii. Materialul genetic din celulele noastre conţine toate informaţiile constituţiei noastre ereditare. Ea este atît de caracteristică şi de unică, încît agenţiile criminalistice au adăugat „amprentele digitale“ genetice la seria de tehnici de identificare.
2 Există şi alte motive datorită cărora sîntem deosebiţi şi interesanţi ca indivizi. Încă de la concepere sîntem supuşi influenţei mediului în care trăim. Există multe dovezi care demonstrează că încă înainte de naştere pruncii reacţionează la ce se întîmplă în afara pîntecelui mamei. Apoi, cînd ne facem intrarea în lume ca fiinţe independente dotate cu respiraţie sau ca suflete, atitudinea şi modul de–a acţiona ale părinţilor noştri exercită influenţă asupra noastră. Pe măsură ce creştem am putea fi singuri la părinţi sau înconjuraţi de fraţi şi surori, de care poate că avem sarcina să ne îngrijim. O asemenea companie sau lipsa ei influenţează dezvoltarea noastră. Lectura noastră, ceea ce învăţăm la şcoală, televizorul influenţează, de asemenea, gîndurile şi acţiunile noastre.
3. În conformitate cu Filipeni 2:4, din ce punct de vedere trebuie să ne interesăm de alţii în mod deosebit?
3 Aşadar, deosebirile care există între noi stimulează într–o anumită măsură interesul reciproc. Însă apostolul Pavel avea în vedere un motiv mai înălţător de a manifesta interes faţă de alţii şi i–a îndemnat pe ceilalţi creştini să ’vegheze nu numai asupra propriilor lor probleme, ci tot cu interes personal şi asupra problemelor altora‘ (Filipeni 2:4). În loc să ne căutăm propriile interese, trebuie să ne interesăm de alţii, îndeosebi din punct de vedere spiritual. Care sînt deci unele modalităţi de a manifesta un astfel de interes personal faţă de alţii?
Interes spiritual şi deosebiri de personalitate
4. Potrivit cu Efeseni 4:22–24, ce schimbări ne ajută să ne interesăm mai mult de alţii din punct de vedere spiritual?
4 Interesul pe care îl avem faţă de alţii din punct de vedere spiritual sporeşte cînd punem în practică ceea ce cunoaştem despre adevărul biblic şi învăţăm să ne modelăm după exemplul lui Isus Cristos (1 Petru 2:21). Ca adevăraţi creştini, noi ’am dezbrăcat vechea personalitate care se conformează liniei noastre de conduită de odinioară‘ şi ne străduim s–o înlocuim cu „noua personalitate care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate“ (Efeseni 4:22–24). Astfel, trăsăturile egoiste sînt înlocuite treptat cu o binevoitoare preocupare faţă de alţii. — Isaia 65:25.
5. De ce există în congregaţia creştină deosebiri de personalitate, şi ce întrebare generează acest lucru?
5 Deşi în mijlocul poporul lui Iehova au avut loc importante schimbări de personalitate, înclinaţiile păcătoase rămîn însă. Chiar şi apostolul Pavel a spus că atunci ’cînd doreşte să facă ce este drept, răul este prezent în el‘ (Romani 7:21). Fireşte, există şi alte caracteristici moştenite şi dobîndite care ne identifică. Unii au o mai mare sensibilitate artistică, alţii abordează lucrurile cu mai multă răceală şi în mod raţional. Unii sînt tăcuţi şi rezervaţi, alţii sînt sociabili şi volubili. Cum se poate deci menţine unitatea congregaţie creştine, dacă există asemenea deosebiri de personalitate?
6. Cum trebuie să considerăm deosebirile de personalitate, şi cum se poate ilustra aceasta?
6 Pentru a ne dovedi că ne interesează alţii din punct de vedere spiritual şi pentru a păstra unitatea creştină, trebuie să fim realişti şi înţelegători. Dat fiind că Dumnezeu nu cere perfecţiune de la noi, nici noi nu trebuie să pretindem acest lucru din partea tovarăşilor de credinţă. În plus, Iehova nu cere ca toţi slujitorii săi să fie identici. În congregaţia creştină fiecare îşi are locul său şi, pentru a promova lucrarea divină, toţi putem să ne folosim capacităţile ereditare date de Dumnezeu (1 Corinteni 12:12–26). Dacă vom continua să lucrăm sub îndrumarea lui Isus Cristos — Conducătorul congregaţiei —, nu vom avea timp să privim unii la alţii în mod critic (1 Corinteni 4:1–4). Cine este meseriaş ştie că fiecare unealtă este concepută pentru un anumit fel de muncă. Poate un ciocan să facă o gaură fină aşa cum o face un burghiu? Poate o rindea cu care se şlefuieşte lemnul să servească la strîngerea unui şurub? Nu, deoarece fiecare unealtă îşi are propria ei întrebuinţare.
7. Cărui lucru îi acordăm o importanţă majoră în timp ce participăm la serviciul Regatului?
7 Cît de adevărate sînt cuvintele din cîntarea Regatului intitulată „Serviciul care aduce bucurii“! Iată ce ne îndeamnă ea: „Bucuroşi pe Dumnezeu să îl servim, pe deplin talentele să oferim.“ Este adevărat, poate nu avem o capacitate ieşită din comun, însă lucrării care ni s–a încredinţat ca Martori ai lui Iehova îi acordăm o importanţă majoră şi ne dedicăm ei din toată inima. Aşa ne spune în continuare cîntarea: „Este mic serviciu nostru, dar prin el noi devotament vom dovedi astfel.“ — Cîntaţi laude lui Iehova, cîntarea 130.
Consideră–i pe alţii superiori ţie
8. Cum se promovează unitatea, aplicînd ce a spus Pavel în Filipeni 2:1–3?
8 Un alt factor care promovează unitatea este acela de a–i considera pe alţii superiori nouă. Iată ce a scris Pavel în acest sens: „Aşadar, dacă există vreo încurajare în Cristos, vreo consolare a iubirii, vreo participare a spiritului şi tandre manifestări de afecţiune şi compasiune, faceţi–mi bucuria deplină prin străduinţa de a fi de aceeaşi părere şi de–a avea aceeaşi iubire, fiind uniţi laolaltă în suflet, avînd acelaşi gînd în minte.“ Observaţi că apostolul adaugă: „Nefăcînd nimic din spirit de contradicţie sau din egotism ci, cu umilinţă de spirit, considerîndu–i pe ceilalţi superiori vouă.“ — Filipeni 2:1–3.
9. Ce înseamnă a avea spirit de contradicţie şi a fi egotist, şi cum putem evita aceste trăsături?
9 Neconsiderîndu–i pe alţii superiori lui, omul dominat de spirit de contradicţie manifestă „o tendinţă, adesea îndărătnică şi obositoare, spre ceartă şi dispute (Webster’s New Collegiate Dictionary). Această trăsătură se poate manifesta prin „polemici în jurul cuvintelor“ (1 Timotei 6:4). Fireşte că de interes esenţial trebuie să fie spiritul dindărătul cuvintelor şi ideile comunicate prin acestea. Aşadar, evită să te cramponezi de anumite exprimări folosite oral sau în scris. Dar dacă ţi se prezintă un punct de vedere deosebit cu privire la anumite aspecte ale credinţei? Aderă cu loialitate la informaţiile scripturale pe care Dumnezeu le–a furnizat prin „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47). Oare nu în felul acesta am învăţat noi adevărul de la bun început? Recunoscînd lucrul acesta, ne va fi mai uşor evităm a deveni egotişti, adică a ne da nouă înşine o importanţă exagerată.
Cultivă interes personal faţă de alţii
10. Cum se aplică la nivel de congregaţie Filipeni 2:4?
10 Aminteşte–ţi că Pavel ne–a îndemnat să ’veghem cu interes personal nu numai asupra propriilor noastre probleme, ci, tot cu interes personal, şi asupra problemelor altora‘ (Filipeni 2:4). Dar ce înseamnă aceasta? Aşa cum faptul de–a fi atenţi pentru a observa totul ne poate fi de folos în serviciul de teren, tot aşa faptul de a ne interesa de binele celorlalţi din congregaţie ne va oferi ocazii de a consolida legătura de iubire care ne uneşte. Responsabilitatea de a manifesta preocupare faţă de ceilalţi fraţi de credinţă revine îndeosebi bătrînilor, deoarece un proverb spune: „Trebuie să cunoşti neapărat înfăţişarea turmei tale“ (Proverbe 27:23). Fireşte, toţi putem şi trebuie să fim atenţi la necesităţile fraţilor noştri de credinţă. — 1 Petru 2:17.
11. De ce trebuie să ascultăm cu atenţie cînd vorbim cu fraţii şi cu surorile de credinţă?
11 Un alt mod de a promova unitatea şi a cultiva interes faţă de alţii este acela de a ne face timp pentru a vorbi efectiv cu fraţii şi surorile de credinţă. Încearcă să afli ce gîndesc. Ai putea face lucrul acesta cînd le faci vizite la locuinţa lor, la Sala Regatului înainte şi după întruniri sau în pauzele de la congresele noastre. Iar cînd ei îţi vorbesc, ascultă–i cu atenţie. În acest fel poate că îi vei auzi vorbind despre greutăţile lor, iar atunci poate că vom fi în măsură să–i ajutăm să–şi poarte poverile şi, astfel, să împlinim legea lui Cristos (Galateni 6:2). Totuşi, pentru a salvgarda unitatea congregaţiei nu este suficient doar să vorbim cu fraţii noştri. Ce altceva mai este necesar?
Transpune–te în situaţia altuia
12. De ce este bine să ne transpunem în situaţia altuia?
12 Şi faptul de–a te transpune în situaţia altuia poate promova unitatea creştină. Viaţa devine din ce în ce mai grea, fapt pentru care toţi trebuie să manifestăm această calitate. Să nu ne lăsăm niciodată absorbiţi în aşa măsură de gîndurile noastre, încît să nu ne pese de ceea ce simt alţii. Să dăm un exemplu: Un frate care avea o parte în programul întrunirii pentru serviciu abia sosise la Sala Regatului, cînd un bătrîn îi comunică în grabă un anunţ pe care trebuia să–l facă. Spre surprinderea şi ruşinea bătrînului, fratele l–a privit şi, surîzînd, i–a spus: „În primul rînd, frate, bună seara!“ Problema ce trebuia anunţată a fost discutată, dar numai după ce ei s–au salutat prieteneşte şi fratele s–a relaxat puţin. Ce lecţie pentru acel bătrîn! Să nu fii niciodată atît de grăbit încît să uiţi politeţea care face să fie plăcute relaţiile noastre cu alţii.
13. Ce anume se simt îndemnaţi să facă bătrînii cînd caută să se transpună în situaţia altuia?
13 Transpunerea în situaţia altora îi îndeamnă pe bătrîni să manifeste compasiune şi alte excelente calităţi. Uneori ei trebuie să fie blînzi „ca atunci cînd o mamă îşi dezmiardă copiii pe care îi alăptează“ (1 Tesaloniceni 2:7). Pentru a–i ajuta pe unii este nevoie de multă răbdare şi de sprijin care să fie acordat cu iubire. Dacă cineva ’şi–a părăsit iubirea pe care a avut–o la început‘, poate că are nevoie să fie îndemnat să–şi sporească activitatea şi poate că are nevoie de ajutor ca să înţeleagă urgenţa timpului nostru (Apocalips 2:4; 2 Timotei 4:2; Evrei 6:11, 12). Asemenea lui Pavel, bătrînii au o „tandră afecţiune“ faţă de ceilalţi creştini, îndemnîndu–i şi consolîndu–i, ’cu scopul de a continua să umble într–un mod demn de Dumnezeu‘. — 1 Tesaloniceni 2:8, 11, 12.
14. Cum a dovedit Pavel că el se transpunea în situaţia altora?
14 Pavel le–a lăsat bătrînilor un minunat exemplu de felul cum să manifeste, plini de iubire, interes faţă de binele fraţilor şi surorilor de credinţă. El a scris: „În afara acestor lucruri din exterior, există şi ceea ce apasă zi de zi asupra mea: grija pentru toate congregaţiile.“ Avînd o astfel de preocupare, apostolul Pavel a putut întreba: „Cine este slab, fără ca eu să fiu slab? Cine se poticneşte fără ca eu să mă aprind de mînie? “ Dacă eşti un bătrîn, te transpui tu în situaţia altora în felul acesta? — 2 Corinteni 11:28, 29.
Cîştigă–ţi fratele
15. Cînd se ivesc probleme grave între fraţi, ce sfat al lui Isus consemnat în Matei 18:15 trebuie urmat, şi cu ce scop?
15 Faptul de a te transpune în situaţia altora promovează unitatea în mijlocul slujitorilor lui Iehova. Însă, chiar dacă rareori, pot, totuşi, apărea divergenţe personale. Cînd este vorba de probleme grave, creştinii trebuie să urmeze sfatul lui Isus consemnat în Matei 18:15–17. Observă la ce se referă primul pas: Trebuie să vorbeşti cu fratele tău în particular ’ca să–i dezvălui greşeală‘. Care trebuie să fie scopul tău? Desigur, acela de ’a–l cîştiga pe fratele tău‘! Iată ce a zis Isus: „Dacă te ascultă, l–ai cîştigat pe fratele tău.“ Din fericire, faptul că vorbeşti în particular cu cel în cauză este de obicei, suficient pentru a restabili relaţii paşnice cu acel închinător al lui Iehova.
16. Ce trebuie să faci dacă observi că fratele tău are ceva împotriva ta?
16 Dacă observi că fratele tău are ceva împotriva ta, urmează sfatul lui Isus de ’a face pace cu fratele tău‘ (Matei 5:24). Discutaţi problema cu calm şi amabilitate, încercînd să înţelegeţi fiecare punctul de vedere al celuilalt. De obicei, în acest fel se poate rezolva problema şi menţine pacea în congregaţie.
Cîştigă–i pe cei necredincioşi
17, 18. Ce sfat le–a dat Pavel soţiilor creştine care trăiesc în familii divizate din punct de vedere religios?
17 Una dintre situaţiile în care este cel mai greu să se aplice principiile scripturale este aceea a familiilor divizate din punct de vedere religios. Mulţi creştini slujesc cu fidelitate, suportînd frustrări şi dificultăţi din cauza lipsei de unitate spirituală în căsnicia lor. Cum pot fi ei ajutaţi?
18 Datorită faptului că manifestă interes personal faţă de alţii, bătrînii sînt bucuroşi să dea ajutor spiritual celor care trăiesc în familii divizate din punct de vedere religios. De exemplu, se poate aduce în discuţie sfatul lui Petru referitor la comportarea soţiilor creştine în această situaţie. El le spune acestora să fie supuse soţilor lor, chiar dacă aceştia sînt necredincioşi şi „nu ascultă de cuvînt“. De ce să fie supuse? „Pentru ca (. . .) să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin conduita soţiilor lor“ (1 Petru 3:1). Ce eficacitate are însă urmarea acestui sfat?
19. Daţi un exemplu care ilustrează folosul obţinut din aplicarea textului din 1 Petru 3:1?
19 O femeie pe nume Vera recunoaşte că la început, cînd a devenit creştină, îi vorbea încontinuu soţului ei despre adevărul biblic, pînă cînd acesta s–a săturat de el. „Urmînd sfatul scriptural pe care mi l–a dat un bătrîn“, adaugă ea, „am hotărît că era mai bine să folosesc tactul şi să aştept să se ivească ocazii favorabile“. În principal, Vera a aplicat 1 Petru 3:1, cu toate că, uneori, ea a luat iniţiativa de a–l îndemna pe soţul ei, Barry, să vorbească cu ea despre principiile biblice. Iată ce a spus el ulterior: „De–a lungul anilor găseam exemplare din Treziţi–vă! [revista înrudită cu Turnul de veghere] în locuri neobişnuite din casă. Articolele erau practice şi, uneori, apăreau cu anticipaţie în raport cu mijloacele de informare.“ Rezultatul a fost că, după douăzeci de ani de dezbinare, Barry şi Vera sînt fericiţi că îl slujesc în unitate pe Iehova.
20. Ce ajutor pot bătrînii să le dea capilor de familie creştini care trăiesc în familii divizate din punct de vedere religios
20 Un soţ credincios trebuie să înfrunte mari greutăţi din partea soţiei dacă aceasta se opune adevăratului creştinism şi îi determină pe copii să i se opună. Manifestînd interes personal faţă de un astfel de om, bătrînii pot să–i amintească principiile biblice utile. De exemplu, se poate menţiona că, în pofida faptului că soţia i se spune, el rămîne capul familiei şi trebuie să le dea copiilor o instruire scripturală (Efeseni 6:4). El poate fi îndemnat să locuiască cu soţia sa „conform conştiinţei“, manifestînd interes pentru ceea ce face ea, ajutînd–o la treburile gospodăriei şi la îngrijirea copiilor (1 Petru 3:7). Mai presus de toate, soţul şi tatăl credincios trebuie îndemnat să păstreze nealterate posibilităţile de comunicare, astfel încît să cunoască ce este în inima fiecărui membru al familiei sale. Bătrînii pot să–l încurajeze, de asemenea, să continue a încerca să–şi ajute soţia cu vorbe ’drese cu sare‘, prezentîndu–i cu tact adevărul scriptural în împrejurări potrivite. — Coloseni 4:6.
21. Cum ar putea fi ajutată o soţie necredincioasă să manifeste interes faţă de adevăr?
21 Uneori interesul manifestat faţă de rudele creştinilor care trăiesc în familii divizate din punct de vedere religios le pot determina pe acestea să accepte mesajul Regatului. De exemplu, un creştin era descurajat deoarece soţia sa i se împotrivea cu înverşunare de ani de zile. Un bătrîn s–a oferit să le facă o vizită, pentru a–i ajuta cu o conversaţie pe marginea Bibliei. Sosind la locuinţa respectivă, bătrînul a salutat–o cordial pe soţie şi a întrebat–o: „Nu aţi dori să şedeţi şi să ascultaţi conversaţia noastră? “ Această invitaţie făcută cu amabilitate a impresionat–o atît de mult pe femeia aceea, încît ea a participat cu dragă inimă la conversaţie. În scurt timp ea a acceptat adevărul şi a început să le predice altora.
22. De ce trebuie să manifestăm interes personal unii faţă de alţii?
22 Aşadar, ar Martori ai lui Iehova, ’să facem totul din consideraţie faţă de vestea bună‘ (1 Corinteni 9:23). Da, „atîta vreme cît dispunem pentru aceasta de un timp favorabil, să facem ceea ce este bine cu privire la toţi, dar în special cu privire la cei care ne sînt înrudiţi în credinţă“ (Galateni 6:10). Să manifestăm interes personal unii faţă de alţii, şi astfel iubirea va înflori în fraternitatea noastră mondială.
Cum aţi răspunde?
◻ Care este motivul principal pentru care trebuie să manifestăm interes faţă de alţii?
◻ Cum putem cultiva interes personal faţă de tovarăşii noştri de credinţă?
◻ Cum pot bătrînii dovedi că se transpun în situaţia altora?
◻ Ce ar putea rezulta din faptul că manifestăm interes personal faţă de cei necredincioşi?
[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]
Aşa cum orice unealtă este concepută pentru un anumit fel de muncă, tot aşa toţi membrii congregaţiei creştine pot să–şi utilizeze, pentru a promova lucrarea divină, capacităţile date lor de Dumnezeu
Pentru a promova unitatea creştină manifestă interes personal faţă de alţii
[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]
Pavel le–a lăsat bătrînilor un minunat exemplu de felul cum să manifeste, plini de iubire, interes faţă de fraţii de credinţă