13. In armonie cu Coloseni 2:16–19, ce false instrucţiuni promovau unii şi de ce erau primejdioase asemenea învăţături?

¹³ Discutînd şi despre alte opinii greşite care predominau, Pavel spune în continuare: „Nimeni să nu vă judece în privinţa mîncării şi băuturii sau cu privire la o sărbătoare sau la respectarea unei luni noi sau a unui sabat; căci acele lucruri sînt umbre ale bunurilor viitoare, dar realitatea aparţine lui Cristos. Să nu vă lipsească de premiu nimeni care–şi găseşte plăcerea într–o simulare de umilinţă şi într–o formă de adorare a îngerilor, sprijinindu–se pe lucrurile pe care le–a văzut, umflat fără un motiv potrivit de propria sa dispoziţie carnală, în timp ce nu se ţine strîns de capul (de acela) din care tot trupul, fiind aprovizionat şi unit în mod armonios laolaltă prin articulaţiile şi ligamentele sale, continuă să crească cu creşterea pe care o dă Dumnezeu“. — Col. 2:16–19.

15. Ce puteau pierde creştinii din Colose prin acceptarea argumentelor învăţătorilor falşi?

¹⁵ A ceda în faţa puterii de convingere a promotorilor de doctrine false putea avea ca rezultat pentru creştinii din Colose deposedarea lor de „premiul“ ce li se pusese în faţă. Care era acest premiu? Era glorioasa răsplată a vieţii nemuritoare cereşti. — 1 Cor. 9:24–27; Filip. 3:14; 2 Tim. 4:7, 8; Apoc. 2:7.

16. Potrivit cuvintelor lui Pavel din Coloseni 2:18, ce fel de aparenţă putea avea învăţătorul erorii?

¹⁶ Aşa cum a arătat apostolul Pavel, un om care îl priva pe un creştin de valorosul premiu al vieţii, putea părea cu totul nevinovat de a fi făcut vreun rău. Apostolul l–a descris pe unul ca acesta ca găsindu–şi „plăcerea într–o simulare de umilinţă“. (Col. 2:18) Astfel după toate aparenţele, el era un om de o mare condescendenţă. Insă această condescendenţă sau umilinţă nu era decît de suprafaţă, adică falsă.

17. (a) Ce voia să spună apostolul Pavel cînd l–a descris pe învăţătorul fals ca pe unul care ‘s–a sprijinit pe lucrurile pe care le–a văzut’? (b) Cum era un astfel de învăţător „umflat fără un motiv potrivit de dispoziţia sa carnală“?

¹⁷ Ce era el în realitate se dezvăluie din referirea lui Pavel la acesta ca fiind unul care „‘sprijinindu–se’ pe lucrurile pe care le–a văzut, umflat fără un motiv potrivit de propria sa dispoziţie carnală“. (Col. 2:18). Ce voia să spună apostolul vorbind astfel despre un învăţător de lucruri false? Expresia „sprijinindu–se“ era o formulă utilizată în antichitate în legătură cu ritualurile de iniţiere ale misterelor păgîne. Nesatisfăcut de adevărul complet şi simplu, dezvăluit prin Isus Cristos, respectivul se mîndrea cu ideea că el a ajuns la o înţelepciune şi o sfinţenie superioară faţă de acelea de care aveau parte creştinii în general. Căutînd să întregească adevărul creştin cu raţionamente false, speculative, el a deviat în realitate de la credinţă. După aprecierea sa, Fiul lui Dumnezeu nu era unicul depozitar al cunoştinţei şi înţelepciunii. O asemenea persoană nu credea cuvintele inspirate: „In el (în Cristos) sînt ascunse cu grijă toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei“. (Col. 2:3). Ea insista în părerea că în afară de Fiul lui Dumnezeu existau şi alţi depozitari ai cunoştinţei şi înţelepciunii, spre care putea privi adunarea pentru îndrumare.