Să cultivăm spiritul sacrificiului de sine

“In consecinţă, fraţilor, vă implor prin mila lui Dumnezeu să prezentaţi corpurile voastre ca un sacrificiu viu, sfînt, acceptabil lui Dumnezeu [ceea ce este] un serviciu sacru cu puterea raţiunii voastre“. — Rom. 12:1.

1. De ce este Iehova demn de sacrificiile pe care le facem pentru el?

PENTRU ca oamenii să fie dispuşi să facă sacrificii, obiectul unor asemenea sacrificii trebuie să fie demn de ele şi să se bucure de o înaltă consideraţie. In toate privinţele Iehova Dumnezeu este fără îndoială demn de orice sacrificii pe care le facem pentru el. El este Creatorul Universului impresionant şi măreţ, precum şi izvorul a tot ce are viaţă. El este totodată şi Creatorul unei noi ordini a dreptăţii în care vor fi rezolvate toate problemele omenirii. Biblia spune în mod potrivit: „Tu eşti demn, Iehova, Dumnezeu nostru, să primeşti gloria şi onoarea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile şi datorită voiei tale au existat şi au fost create“ (Apoc. 4:11). Astfel, pentru că Iehova este demn, noi sîntem îndemnaţi să ‘ne prezentăm corpurile ca un sacrificiu viu’ făcut pentru el. — Rom. 12:1.

2. Ce se include în cuvîntul „sacrificiu“? (Citiţi Evrei 13:15, 16)

² Ce înseamnă a fi un sacrificiu viu pentru Iehova? O definiţie a cuvîntului „sacrificiu“ este „a renunţa la un lucru de preţ sau de dorit în interesul cuiva considerat ca avînd drepturi mai mari asupra lui“. Un înţeles suplimentar al „sacrificiului“ este „jertfirea vieţii la o divinitate“. Intrucît Iehova nu cere să fim ucişi în mod literal pe altar, jertfirea vieţilor noastre va fi în serviciul pentru el. Vorbind despre viitoarea distrugere a acestui sistem, apostolul Petru i-a îndemnat pe creştini să fie oameni care se disting prin „sfinte acte de conduită şi fapte de devoţiune pioasă“ (2 Pet. 3:11). Astfel, sacrificiul acceptabil pentru Dumnezeu implică acte pozitice precum şi abandonarea practicilor pe care Iehova le dezaprobă sau care s-ar putea pune în calea serviciului făcut pentru el.

3. Aprobă oare Iehova toate sacrificiile care se fac în legătură cu închinarea?

³ Dar o linie de conduită a sacrificiului de sine înseamnă oare că Dumnezeu le cere oamenilor să devină fanatici şi să facă lucruri nerezonabile? De pildă există oameni care se tîrăsc distanţe lungi pe genunchii însîngeraţi pînă la altarele bisericilor, închipuindu–şi că Dumnezeu este satisfăcut de asemenea sacrificii. Alţii se angajează în mod deliberat să ducă o viaţă de mizerie şi de cerşetorie. Unii refuză să mănînce anumite alimente, ca parte a închinării lor. Dar Iehova nu le cere servilor săi să îşi creeze ei înşişi, în mod deliberat, o viaţă de privaţiuni. El dezaprobă regulile făcute de oameni, care au „o aparenţă de înţelepciune într-o formă de închinare autoîmpusă şi de smerenie simulată, un tratament sever faţă de corpul lor“. — Cor. 2:23.

4. Ce înseamnă să faci sacrificii pentru interesele lui Iehova?

⁴ Natura rezonabilă a sacrificiului de sine pe care ni-l pretinde Iehova este să ne limităm dorinţele personale în aşa fel încît să putem servi mai activ cauza sa. Această cauză se concentrează asupra noului guvern al lui Dumnezeu pentru tot pămîntul, Regatul său ceresc din mîinile lui Cristos. Intrucît acest guvern va fi în curînd unica autoritate domnitoare a pămîntului, toţi cei ce doresc să trăiască sub dreapta administraţie a acesteia trebuie să înveţe legile, principiile şi scopurile ei. Este necesar, de asemenea, să-i promoveze interesele ‘predicînd această veste bună despre regat’ în mijlocul omenirii de astăzi. Astfel, a face sacrificii pentru interesele lui Iehova înseamnă a asculta de legile lui şi a pune Regatul său pe primul plan în viaţa noastră: „Continuaţi, deci, să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea lui“, a spus Isus. — Mat. 6:33.

5. Trebuie considerat sacrificiul de sine ca un lucru prea greu?

⁵ Este oare uşor să se manifeste sacrificiu de sine? Nu, de loc. Dar cei care ne invită să urmăm o astfel de linie de conduită sînt Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos. Aceasta înseamnă că o astfel de conduită este posibilă, întrucît Tatăl nostru iubitor şi Fiul său care i-au creat pe oameni ştiu ce pot înfăptui oamenii. In afară de aceasta, întrucît Iehova şi Cristos au o atît de mare iubire faţă de oameni, putem fi siguri că nu ne vor cere nimic ce ar putea fi în detrimeniul celor mai bune interese ale noastre. De asemenea, cînd luăm în considerare măreaţa răsplată care ne stă în faţă, se poate spune cu încredere că facerea de sacrificii pentru a-l servi pe Iehova este singurul mod de viaţă valabil astăzi. Orice altceva, mai devreme sau mai tîrziu, va duce la deziluzie. — Mat. 19:26; Rom. 9:33; 1 Ioan 4:16.

6, 7. (a) Ce fel de sacrificii a trebuit să facă Noe? (b) S-a descurajat oare Noe cu trecerea timpului?

⁶ In privinţa manifestării sacrificiului de sine, găsim o puternică încurajare cînd examinăm istoria biblică şi vedem cum alţi oameni obişnuiţi au urmat cu succes o asemenea linie de conduită şi ce binecuvîntări au primit pentru că au procedat astfel. De exemplu, Iehova i-a pretins lui Noe să facă astfel de sacrificii încît să fie cu putinţă să îndeplinească o lucrare pe care lumea din acele zile a considerat-o nebunie. El a fost instruit să construiască o ambarcaţiune uriaşă, o arcă. Nu existase niciodată încă o ploaie torenţială sau un potop. In plus, Noe nu era un constructor naval şi avea şi responsabilităţi familiale.

⁷ Construirea unei asemenea corăbii enorme i-a pretins lui Noe să–şi facă timp, renunţînd la lucruri pe care le-ar fi preferat. Intr-adevăr, dacă el ar fi consacrat tot atît timp şi ar fi depus tot atîta energie în vederea sporirii avuţiei sale materiale, fără îndoială că ar fi trăit mai confortabil. El a trebuit, de asemenea să sacrifice ceva şi din reputţăia sa în faţa celor din jur, căci lucrui său la corabie îl expunea ridicolului. S-a descurajat sau a abandonat el care lucrul pentru că acesta i-a răpit mulţi ani în timp ce aştepta sfîrşitul acelui sistem de lucruri? Dimpotriva, Noe şi-a continuat cu răbdare calea de sacrificiu de sine. Aceasta includea şi faptul de a fi un „predicator al dreptăţii“ (2 Pet. 2:5). El înţelesese că nu trăia într-o lume „normală“, căci „pămîntul se degradase sub privirea adevăratului Dumnezeu, şi se umpluse de violenţă“; în cele din urmă, această lume avea să fie distrusă. Astfel, Biblia spune: „Noe a făcut tot ce i-a poruncit Dumnezeu. El a făcut întocmai“. — Gen. 6:11, 12.

8. Cum ne afectează pe toţi ascultarea lui Noe?

⁸ Noi ar trebui să fim foarte fericiţi pentru că Noe a refuzat să stea de partea celor autoindulgenţi din zilele sale. Datorită ascultării sale ne bucurăm noi astăzi de existenţă, căci toţi sintem descendenţii lui Noe. Cei care au fost autoindulgenţi au pierdut totul: casele lor, bunurile lor şi aşa-numitul lor mod de viaţă „normal“. Ei şi copiii lor şi-au pierdut, în plus, şi viaţa pentru că „lumea din acel timp a suferit nimicirea atunci cînd a fost inundată cu apă“. — 2 Pet. 3:6.

9. Cum a fost binecuvîntat Avraam pentru dispoziţia lui de a face sacrificii?

⁹ Avraam a fost un altul care a înţeles necesitatea de a face sacrificii pentru Iehova. Iehova i-a făcut recomandarea: „Ieşi din ţara ta şi din rudele tale şi din casa tatălui tău şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta eu“ (Gen. 12:1). Avraam nu s-a dat înapoi pentru că Iehova i-a cerut să părăsească un mod sigur de viaţă pentru ceva atît de nesigur. El a avut încredere că orice i-ar cere Iehova ar fi drept şi spre propriul său bine. „Ca urmare Avraam a plecat, întocmai după cum îi spusese Iehova“. (Gen. 12:4). E adevărat că lucrul acesta a însemnat mulţi ani de sacrificii importante. Iehova însă a binecuvîntat foarte mult dispoziţia lui de a servi: Avraam a văzut multe din minunatele fapte ale lui Iehova făcute în folosul său şi al familiei sale; lui nu i-au lipsit lucrurile materiale necesare; el a ajuns să fie numit „prietenul lui Iehova“ (Iac. 2:23). De asemenea, Iehova i-a promis lui Avraam că va ieşi din el o mare naţiune. Despre aceasta Biblia spune în mod semnificativ: „După ce Avraam a manifestat răbdare, a obţinut promisiunea“ (Evr. 6:15). A avut, de asemenea, privilegiul de a fi un strămoş al lui Isus.

10. Ce atitudini contrastante au existat în secolul întîi şi cu ce rezultate pentru fiecare din ele?

¹⁰ In primul secol al erei noastre mulţi bărbaţi şi femei obişnuite au sacrificat unele dintre propriile lor interese din consideraţie faţă de interesele lui Iehova. Da, ei au lucrat din greu şi au avut de întîmpinat dificultăţi, dar au avut marea satisfacţie de a şti că făceau ceea ce era corect şi plăcut lui Dumnezeu. Ei au avut, de asemenea, încrederea că Iehova îşi va aduce aminte de credinţa lor şi de lucrările lor în serviciul său şi că în mod sigur li se va da o minunată răsplată în viitor. Dar ce putem spune despre cei care au fost autoindulgenţi, care au dorit să–şi păstreze cursul „normal“ al vieţii lor şi care l-au respins pe Isus de teamă că ‘romanii vor veni şi îi vor lipsi atît de locul cît şi de naţiunea lor’? (Ioan 11:48). Oricum, modul lor de viaţă a luat sfîrşit, chiar în acea generaţie. Armatele romane au devastat ţara, provocînd enorme pierderi de vieţi omeneşti şi de bunuri. Dar creştinii cu spirit de sacrificiu au ascultat învăţăturile lui Isus, au fugit din acea zonă şi şi-au păstrat viaţa, chiar dacă au lăsat în urmă casele şi aproape toate bunurile lor materiale. Ei sînt socotiţi pe bună dreptate „fericiţi“. — Luca 21:20–24; 22:28–30; Apoc. 20:4–6.

SACRIFICII IN TIMPURILE NOASTRE

11. (a) Li se cere astăzi creştinilor să renunţe la toate bunurile lor? (b) Cum implică sacrificiul pentru Iehova activitatea noastră faţă de alţii?

¹¹ Inseamnă aceasta că toţi servii lui Dumnezeu de astăzi trebuie să renunţe la casele lor şi la alte bunuri materiale ca o parte a sacrificiilor lor pentru Dumnezeu? Nu, nu acesta este esenţialul, cu toate că în exemplele examinate privitoare la Noe, Avraam şi creştinii din primul secol, a existat dispoziţia de a face aşa ceva dacă ar fi fost necesar. Lucrul principal este dispoziţia cuiva de a pune interesele lui Dumnezeu pe primul loc în viaţa lui, de a face orice sacrificii care ar putea fi necesare în acest scop. Important este nu ce are sau nu are cineva, ci spre ce îşi îndreaptă inima sa. Este ea orientată în primul rînd spre interesele lui Iehova, sau spre interesele personale? A servi interesele lui Iehova include, între altele, îndeplinirea anumitor lucruri în folosul altor oameni, aşa după cum spune Cuvîntul lui Dumnezeu că trebuie să „avem în vedere nu numai interesele personale în propriile voastre probleme, ci interesele personale ale altora“, şi „să nu vă plăceţi [doar] vouă înşivă“, ci „fiecare din noi să placă aproapelui, în ceea ce este bine pentru zidirea lui“. — Filip. 2:4; Rom. 15:1, 2.

12. De ce ar trebui să apreciem manifestarea sacrificiului de sine a altora din timpurile moderne?

¹² Vedem noi un asemenea spirit de sacrificiu în timpurile moderne? Categoric. De fapt mai multe milioane de oameni care se bucură de adevărurile biblice şi de comunitate creştină în asociere cu peste 40.000 de adunări ale Martorilor lui Iehova pe tot pămîntul, beneficiază de sacrificiile făcute mai înainte de către servii loiali ai lui Dumnezeu din timpurile moderne. Spre sfîrşitul secolului al nouăsprezecelea şi în prima parte a secolului al douăzecilea mulţi oameni cu spirit de sacrificiu au lucrat din greu pentru a-i învăţa pe alţii adevărurile biblice şi pentru a pune fundamentul organizaţiei vizibile a lui Iehova din timpurile moderne, prin care primim adevărul despre Iehova precum şi multe alte foloase.

13. Ce sacrificii fac mulţi pentru a-l servi pe Iehova şi mai mult?

¹³ Chiar şi acum, pe tot pămîntul, multe zeci de mii de bărbaţi şi femei devotate fac sacrificii neobişnuite pentru a-l servi pe Dumnezeu. Unii şi-au sacrificat literalmente casele şi bunurile ca să poată lucra tot timpul pentru interesele lui Iehova în activitatea misionară, în casele Bethel sau ca reprezentanţi voiajori care servesc adunările. Alţii fac sacrificii pentru a îndeplini munca de pionierat permanent sau auxiliar aşa încît să poată învăţa pe alţii despre iminenta nouă ordine a lui Iehova.

14. Cum îi priveşte Iehova pe cei al căror serviciu făcut pentru el este mai limitat din pricina împrejurărilor lor?

¹⁴ Insă nu toţi cei care sînt devotaţi lui Iehova sînt liberi de responsabilităţi în aşa măsură încît să poată îndeplini o astfel de activitate cu timp integral. Mulţi au de lucrat din greu, înăuntrul unui sistem economic deficitar, pentru a asigura existenţa familiilor lor, ştiind că dacă n-ar face astfel, ar fi „mai rău decît un necredincios“ (1 Tim. 5:8). Părinţii creştini au, de asemenea, responsabilităţi care decurg din faptul că au copii. Ei înţeleg că trebuie să sacrifice ceva din ce ar prefera ei să facă ca să–şi poată petrece timpul cu creşterea copiilor lor „în disciplina şi educaţia mintală a lui Iehova“ (Efes. 6:4). Există de asemenea unii care, din cauza stării proaste a sănătăţii lor, a vîrstei înaintate sau din pricina altor îngrădiri, nu pot oferi decît foarte puţin în serviciul pentru Iehova. Astfel, ei sînt ca şi văduva săracă care n-a putut oferi lui Iehova decît „două monede mici şi de o foarte mică valoare“ (Luca 21:1–4). Totuşi, toate aceste persoane care fac ce pot pentru a-i ajuta pe alţii să înveţe despre Iehova, fac fără îndoială sacrificii care îi sînt plăcute lui. El îi iubeşte pentru dispoziţia lor de a suporta condiţii grele şi de-a aduce totuşi o jertfă a serviciului pentru el, după cum le permite situaţia. — Iac. 5:11.

SA NE EXAMINAM NOI INSINE

15. Ce întrebări este bine să ne punem?

¹⁵ Avem spirit de sacrificiu de sine? Sau înclinăm să fim autoindulgenţi? Il servim pe Iehova în măsura în care ne permit împrejurările? De ce să nu ne examinăm singuri, ca să vedem dacă serviciul nostru creştin pentru Dumnezeu nu poate fi îmbunătăţit?

16. Cum am putea ‘răscumpăra timpul oportun’? (Citiţi Rom. 10:9, 10)

¹⁶ De pildă, am putea dedica mai mult timp lecturii personale a Bibliei? Dacă avem familie, putăm discuţii biblice regulate cu membrii ei? Am putea sacrifica mai mult din timpul liber pentru a trece pe la vecini ca să le vorbim despre „vestea bună“? Sau am putea consacra cîtva timp pentru a-i ajuta pe bolnavi, pe cei în vîrstă sau pe alţii, prin săvîrşirea unor acte de bunătate şi de iubire? Am putea compara eventual cantitatea de timp pe care o petrecem, bunăoară, cu destinderea de genul vizionării programelor de televiziune, cu timpul petrecut servindu-l pe Iehova într-un domeniu sau altul al activităţilor sale. Există echilibru între acestea? — Efes. 5:15.

17. De ce este important pentru părinţi să examineze ce le cer ei copiilor lor să facă?

¹⁷ Sînteţi părinţi? Examinaţi-vă relaţia cu copiii. Recunoaşteţi că timpul oportun pentru a începe să-i învăţaţi pe micuţii voştri să urmeze linia sacrificiului de sine este din copilărie. Daţi copiilor voştri o muncă utilă în jurul casei. Faceţi-i să vadă că joaca nu este totul în viaţă, că viaţa presupune muncă şi sacrificiu. Poate în copilăria voastră aţi fost îmbrăcaţi prost, aţi avut prea puţin timp de destindere hrană nu destul de bună. Poate vă gîndiţi că n-aţi vrea să fie lipsiţi şi copiii voştri aşa cum aţi fost voi. Dar pe de altă parte, dîndu-le copiilor tot ce doresc, i-ar putea costa viaţa! Aceasta i-ar putea face să–şi închipuie că viaţa este uşoară, că lucrurile pot fi dobîndite uşor, că îndeplinirea voiei lui Iehova este ceva lesne, şi astfel, mai tîrziu, ar putea să nu fie dispuşi să facă sacrificii pentru Iehova. Pentru că voi, adulţii, deja ştiţi că viaţa nu este uşoară, iar îndeplinirea voinţei lui Iehova nu este nici ea neapărat uşoară, ajutaţi-le copiilor voştri să dobîndească o concepţie echilibrată cu privire la viaţă. Invăţaţi-i că aşa cum există timp pentru destindera, tot aşa trebuie să existe timp pentru muncă, pentru studiul Bibliei, pentru sacrificiu. Disciplinaţi-vă fiii şi fiicele în direcţia unui curs de viaţa al sacrificiului de sine raţional. Roadele acestei disciplinări vor putea fi prea bine unele dintre cele mai valoroase lucruri pe care le vor moşteni de la voi (Efes. 6:4; Evr. 12:11). Iar propriul vostru bun exemplu va fi cea mai bună întărire a instrucţiunilor verbale pe care le daţi.

18. Dacă nu putem consacra mai mult timp pentru a-l servi pe Dumnezeu decît consacrăm, ce îmbunătăţiri mai putem noi face încă?

¹⁸ Fie că sînteţi căsătoriţi, fie că nu, este posibil ca o analiză de sine cinstită să vă arate dacă petreceţi atîta timp cît este raţional posibil pentru a servi interesele Regatului. Mai există şi altceva ce aţi mai putea face? Da, există. Puteţi depune eforturi pentru a vă face pe voi înşivă creştini mai buni, învătînd să manifestaţi în deplină măsură roadele spiritului lui Dumnezeu, care sînt „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, amabilitatea, bunătatea, credinţa, blîndeţea şi autocontrolul“ (Gal. 5:22, 23). In plus, puteţi face eforturi pentru a vă îmbunătăţi calitatea serviciului vostru pentru Dumnezeu.

19. De ce ar trebui să avem dorinţa de a cultiva spiritul sacrificiului de sine? (Citiţi Evr. 6:11; 1 Corinteni 15:58)

¹⁹ In viitor, în noua ordine a lui Dumnezeu, va fi atît de satisfăcător să privim în urmă şi să ştim că atunci cînd, în acest timp de urgenţă a contat într-adevăr ‘să punem umărul’, noi am procedat astfel, apoi am făcut sacrificiile necesare şi ne-am adus partea noastră de contribuţie în serviciul lui Iehova. Da, să fim dispuşi să dăm la o parte interesele personale pentru interesele lui Iehova, ţinîndu-ne privirile aţintite spre mişcătoarea răsplată pusă în faţa noastră. Să cultivăm spiritul pe care l-a manifestat psalmistul cînd a spus: „Iţi voi aduce cu bucurie sacrificii. Voi lăuda numele tău, o Iehova, căci este bun“. — Psalm 54:6.

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 22, 23]

Petru, Noe, Avraam şi alţii au făcut sacrificii pentru Iehova şi au fost binecuvîntaţi de el.