„Staţi fermi“ — nu vă poticniţi
CEA MAI mare controversă cu care se confruntă astăzi omenirea este aceea a suveranităţii universale. Iehova ne invită să luăm poziţie cu privire la supunerea faţă de Regele numit de el, Cristos Isus. Există o stringentă necesitate de a răspunde acestei invitaţii, şi numai în ultimii cinci ani peste un milion de oameni au făcut lucrul acesta. Aceştia au înţeles însă că a lua poziţie înseamnă mai mult decît doar a decide o dată pentru totdeauna să–l serveşti pe Iehova. Aceasta pretinde o dedicare pe toată durata vieţii. Ne vom menţine oare poziţia cînd ne vom izbi de dificultăţi? Sau vom slăbi, treptat, după ce iniţial am ’stat fermi‘? — 1 Corinteni 16:13; Evrei 2:1.
Dacă ai constatat că nu este uşor să duci o viaţă creştină, probabil vei găsi consolare în cunoaşterea faptului că acelaşi lucru a fost valabil şi pentru Isus Cristos. Da, chiar şi Fiul unic–născut al lui Dumnezeu a trebuit să se roage pentru putere, ca să–şi păstreze poziţia, în special atunci cînd se apropia încercarea supremă. Imagineazăţi–l în grădina Ghetsimani, rugîndu–se fierbinte: „Abba, Tată, orice lucruri îţi sînt cu putinţă; îndepărtează de la mine această cupă. Totuşi, nu ceea ce vreau eu, ci ceea ce Tu vrei“ (Marcu 14:36). El ştia că îl aşteptau momente dificile. El era deosebit de conştient că numele Tatălui său avea să fie în joc. De aceea, singurul om perfect de pe pămînt nu s–a ruşinat să ceară ajutor.
Cînd întîmpinăm dificultăţi, putem apela la aceeaşi sursă de putere la care a apelat Isus. Noi îl putem ruga pe Iehova să ne ajute să nu ne poticnim sau să nu cădem. Dar ce fel de pericole ne–ar putea cauza poticnirea? Cunoaşterea lor şi pregătirea noastră anticipată ne vor ajuta probabil s–o evităm.
Persecuţia ne poate face să ne poticnim
Biblia ne avertizează: „De fapt, toţi aceia care doresc să trăiască în devoţiune sfîntă în asociere cu Cristos Isus vor fi de asemenea persecutaţi“ (2 Timotei 3:12). Persecuţia ne poate cauza poticnirea şi ea poate lua multe forme (Marcu 4:17). Ar putea interveni o interdicţie legală care să ne pună în pericol libertatea sau chiar viaţa, sau am putea fi victime ale violenţei din partea gloatelor de mitocani, sau am putea fi expuşi unei îndîrjite opoziţii zilnice, subminatoare de credinţă, din partea partenerului conjugal, sau batjocurilor continue din partea colegilor de şcoală.
Nu este uşor să suporţi persecuţia , dar sîntem avertizaţi că ne vom confrunta cu ea într–un fel sau altul. Astfel, am putea să ne edificăm încă de pe acum credinţa şi să învăţăm să ne încredem în puterea lui Iehova, pentru ca atunci cînd va sosi momentul, noi să rezistăm graţie acestei forţe (1 Petru 4:13, 14; 5:6–11). Însă pietrele de poticnire sînt uneori mai subtile decît persecuţia brutală.
Decepţiile pot slăbi credinţa
Cine nu îşi aminteşte de sentimentele de amărăciune pe care, copil fiind, le–a încercat cînd se simţea înşelat? Îţi aminteşti de ocazia cînd tăticu’ a promis ceva deosebit, şi apoi, din anumite motive, şi–a schimbat intenţiile? Sau atunci cînd trebuia să te ducă la grădina zoologică, şi, în ultima clipă, a renunţat? Cît de dezamăgit ai fost!
Chiar şi creştinii adulţi pot suferi decepţii, iar în unele cazuri acestea duc la ruinare spirituală. Unii şi–au pus speranţa într–o anumită dată calendaristică, fiind siguri că Armaghedonul va veni atunci. Dar dacă nu s–a întîmplat nimic la data respectivă, ei s–au simţit înşelaţi. Alţii încearcă o decepţie atunci cînd speranţa de a primi un anumit privilegiu nu se realizează. Pot fi însă deziluzionate şi alte persoane din congregaţia creştină. O tînără de 18 ani le–a mărturisit părinţilor că era atît de decepţionată din cauza conduitei unor tineri din congregaţie şi de eşecul pe care îl avusese disciplinarea părintească asupra lor, încît ea dorea să nu mai aibă nici o legătură cu adevărul.
Deşi în astfel de circumstanţe decepţiile pot fi de înţeles, ar trebui oare totuşi, ca cei decepţionaţi să permită să le fie zdruncinată propria lor relaţie cu Iehova? Imaginează–ţi decepţia lui Isus atunci cînd apostolii săi continuau să discute în contradictoriu referitor la cine va fi cel mai mare dintre ei, ceea ce trăda o atitudine ambiţioasă (Luca 9:46; 22:24). Imaginează–ţi şi disperarea lui Iov atunci cînd cei trei prieteni, care pretindeau că erau de faţă pentru a–l ajuta, s–au întors împotriva lui şi au început să–i pună la îndoială fidelitatea! (Iov 22:5–10). Isus şi Iov însă nu s–au poticnit!
Toţi oamenii sînt slabi şi, de aceea, ar fi nerezonabil să permitem ca defectele altora să ne afecteze propria relaţie cu Iehova (Psalm 51:5). Imperfecţiunea unora nu ar trebui să ne orbească faţă de minunata lucrare pe care o face Iehova prin aceea că reuneşte „toate lucrurile în Cristos“ (Efeseni 1:9, 10). Adu–ţi aminte că Iehova reuneşte oameni imperfecţi şi decăzuţi ca noi, oameni care au nevoie de disciplinare şi rafinare pentru a se fortifica (Psalm 130:3). Duşmani pentru noi nu sînt fraţii noştri creştini, ci Satan, care încearcă prin orice mijloace să ne devoreze. El nu va reuşi dacă ne vom ’împotrivi lui, tari în credinţă‘ (1 Petru 5:8, 9). Dacă avem o astfel de credinţă, noi nu vom fi în nici un caz „decepţionaţi“. — Romani 9:33.
Autocondamnarea poate distruge
Unii şi–au distrus relaţia cu Dumnezeu din cauza unui sentiment de lipsă de demnitate. Conştienţi de slăbiciunile şi lipsurile lor, ei ajung la concluzia că Iehova nu ar accepta niciodată serviciul lor. Ei au sentimentul că dacă cineva ca ei ar pretinde că este un Martor al lui Iehova, aceasta nu ar fi decît ipocrizie. Eşti tu vreodată atît de sever faţă de tine însuţi? Dacă da, ar trebui să lupţi împotriva sentimentelor de felul acesta.
Te simţi nedemn de a–i sluji lui Iehova? Atunci întreabă–te: Cine este demn de acest mare privilegiu? Toţi creştinii duc o luptă continuă împotriva propriilor imperfecţiuni. Chiar şi apostolul Pavel se lamenta astfel: „Cînd doresc să fac ce este drept, răul este prezent în mine“ (Romani 7:21). Era Pavel un ipocrit pentru că făcea uneori lucruri greşite? Nu. Ipocrit este cineva care pretinde că este ceva ce nu este în realitate. Dacă ne străduim să practicăm binele, dar, în pofida eforturilor noastre, uneori dăm greş, înseamnă aceasta prefăcătorie? Bineînţeles că nu.
Biblia ne îndeamnă să ’îmbrăcăm noua personalitate‘ (Efeseni 4:24). Înseamnă aceasta oare că ne vom pierde toate trăsăturile vechii personalităţi? Nu. În scrisoarea sa către Coloseni, Pavel spunea că acea personalitate „se înnoieşte“ prin cunoştinţă exactă (Coloseni 3:9, 10). Expresia „se înnoieşte“ indică o acţiune continuă. Aşadar, transformarea personalităţii noastre este un proces în continuă desfăşurare. De aceea, nu este nimic surprinzător ca, din cînd în cînd, să ne descoperim anumite defecte.
Aceasta, bineînţeles, nu minimalizează gravitatea păcatului, nici nu înseamnă că putem ceda tentaţiei fără să luptăm, presupunînd că Iehova ne va ierta în mod automat. Dar aceasta ne ajută să nu fim neraţional de critici cu noi înşine şi ne determină să–l iubim cu atît mai mult pe Iehova, deoarece el a furnizat jertfa de răscumpărare a lui Cristos, pentru ca să–i slujim Lui, în pofida naturii noastre în mod inerent păcătoase.
Apostolul Ioan a exprimat un punct de vedere echilibrat referitor la această problemă atunci cînd a spus: „Vă scriu aceste lucruri ca să nu comiteţi vreun păcat.“ Dar el adaugă apoi în mod realist: „Dar dacă cineva comite un păcat [datorită imperfecţiunii umane], avem un ajutor la Tatăl, pe Isus Cristos“ (1 Ioan 2:1). În loc să ne autocondamnăm în mod excesiv, ar fi mai bine să ţinem cont de situaţia noastră şi de ajutorul prevăzut de Iehova, fapt care ne va determina să repetăm cuvintele lui Pavel: „Mulţumiri să–i fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru! “ — Romani 7:25.
Nu rămîne în starea de poticnire
Isus a dat un avertisment sever oricui ar putea fi o cauză de poticnire: „Dar oricui va fi o pricină de cădere pentru unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră de moară şi să fie afundat în adîncul mării“ (Matei 18:6, BCR). Dar ce se poate spune despre cei poticniţi? Dacă cineva sau unele împrejurări ne–ar poticni, ar trebui oare să ne autojustificăm, spunînd: „Ei bine, nu este greşeala mea, aşa că nu–l voi mai sluji pe Iehova.“?
Să examinăm o ilustrare. Ţi s–a întîmplat vreodată să cazi pe gheaţă sau fiindcă cineva ţi–a pus piedică cu piciorul? Întîmplarea poate că ţi–a rezervat o asemenea surpriză. Fireşte că în acel moment ai fost lungit la pămînt. Dar ce ai făcut după aceea? Ai spus oare: „Nu este vina mea că am căzut. Gheaţa [sau piciorul] este de vină, aşa că n–am să mă mai ridic.“? Este mult mai probabil că te–ai ridicat şi ţi–ai continuat drumul, dorind să ieşi din această situaţie jenantă cît mai repede posibil.
Oare nu aşa stau lucrurile şi în sens spiritual? Dacă te simţi ofensat de anumite împrejurări sau de anumiţi fraţi creştini, aceasta este o problemă gravă, care trebuie remediată. Însă dacă rămîi în starea de poticnire şi îi învinuieşti pe alţii că ar fi la originea problemei tale, nu eşti tu din ce în ce mai răspunzător de situaţia în care te afli?
Din fericire, dacă te poticneşti, atunci bătrînii şi alţi creştini maturi din congregaţie sînt mai mult decît dispuşi să te ajute (Galateni 6:1). Şi Iehova însuşi le dă putere celor care doresc să–l slujească, în pofida dificultăţilor (Filipeni 4:13). Iată de ce, dacă ceva este gata să ne distrugă ataşamentul ferm faţă de Iehova şi Regatul său, ar trebui să fim întotdeauna pregătiţi să–i cerem ajutor. În felul acesta nu–i vom permite lui Satan să triumfe asupra noastră şi să ne vadă poticniţi şi doborîţi.
De partea cui vei sta?
În fiecare zi, slujitorii dedicaţi ai lui Dumnezeu se confruntă cu probleme controversate care pun la încercare devoţiunea lor faţă de Iehova. Indiferent împotriva cui trebuie să lupte, ei trebuie să rămînă fermi şi să ia poziţie de partea Regelui mesianic al lui Iehova. Puternicii conducători ai acestui pămînt au luat poziţie „împotriva lui Iehova şi împotriva unsului său“. Ce privilegiu avem noi să luăm poziţie pentru el! — Psalm 2:2.
Noi însă nu putem sta singuri împotriva influenţei acestui întreg sistem mondial şi, de aceea, găsim consolare în promisiunea lui Isus că va fi cu congregaţia sa „pînă la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 28:20). El ne va sprijini. În plus, vom beneficia de un mare ajutor atunci cînd vom întreţine relaţii strînse cu Iehova şi îi vom căuta sprijinul. Putem primi putere dacă ne întoarcem spre Cuvîntul său. Cînd ne simţim incapabili să facem faţă, Psalmul 55:22 ne invită să ne ’aruncăm povara asupra lui Iehova, şi el însuşi ne va susţine. El nu va permite niciodată ca cel drept să se clatine.‘ Da, Biblia îi îndeamnă pe toţi slujitorii lui Dumnezeu să stea ’fermi în credinţă‘ şi să nu se poticnească. — 1 Corinteni 16:13.