Iubirea, „legătura perfectă a unirii“

„Dar, pe lîngă toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu iubirea, deoarece ea este o legătură perfectă a unirii.“ — Coloseni 3:14.

1. De ce este mobilizatoare astăzi porunca din Coloseni 3:14?

ÎN MIJLOCUL unei lumi dezbinate şi pline de ură, porunca pe care Martorii lui Iehova o primesc astăzi prin scrisoarea adresată creştinilor din Colose în capitolul 3, versetul 14, scrisoare ce face parte din Cuvîntul scris al lui Dumnezeu, este într-adevăr mobilizatoare. Ea pare aproape imposibil de îndeplinit, deoarece ea spune: „Pe lîngă toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu iubire, deoarece ea este o legătură perfectă a unirii.“ Şi totuşi, această poruncă inspirată este îndeplinită, spre gloria lui Dumnezeu.

4. Cui i se aplică porunca lui Pavel exprimată în Coloseni 3:14? Cine este Tatăl spiritual comun al acestor oameni?

⁴ Conform cuvintelor de deschidere ale scrisorii pe care Pavel a trimis-o colosenilor, Martorii lui Iehova de astăzi ştiu că porunca exprimată în Coloseni 3:14 li se aplică în mod direct: „Îmbrăcaţi-vă cu iubire, deoarece ea este o legătură perfectă a unirii.“ Iată cum începe scrisoarea: „Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu şi Timotei fratele [nostru], către sfinţii şi fraţii fideli în unire cu Cristos, care sînt în Colose: Să aveţi favoare nemeritată şi pace din partea lui Dumnezeu, Tatăl nostru“ (Coloseni 1:1, 2). Dar cine era Tatăl ceresc comun al creştinilor care au trăit în oraşul Colose din Asia Mică în primul secol al erei noastre? El era Tatăl Conducătorului lor spiritual, Isus Cristos, şi, totodată, Dumnezeul care este „Cel Preaînalt peste tot pămîntul“ şi „al cărui nume este Iehova.“ — Psalm 83:18.

10. Ce trebuie să facem pentru a evita „îmbrăcarea“ unei personalităţi care ne va face asemănători celor din lume? Cum ne consideră Dumnezeu, spre deosebire de lumea moartă?

¹⁰ Protecţia divină ne este asigurată, dar nu trebuie să desconsiderăm condiţiile stabilite care ne ajută să putem beneficia de ea. Dacă vom evita intimitatea cu această lume bolnavă care ne duce la moarte spirituală, vom refuza să îmbrăcăm acea personalitate care ne va face asemănători oamenilor din lume. Cu alte cuvinte, nu vom „îmbrăca“ sentimentele de ură ale acestei lumi. Într-o poziţie diametral opusă urii se află iubirea; iubirea faţă de Iehova şi faţă de Cristos, precum şi faţă de fraţii şi surorile noastre creştine. Personalitatea pe care trebuie s-o îmbrăcăm noi este aceea care reflectă tocmai această însuşire, după cum ne spune apostolul Pavel. Dacă vom face astfel, vom putea să ne recomandăm în faţa altora drept slujitori ai lui Dumnezeu, printr-o „iubire fără ipocrizie“ (2 Corinteni 6:4–10). Această iubire izvorăşte de la Dumnezeu, iar faptul că ne-am însuşit-o arată că sîntem în relaţii cu Dumnezeu, deoarece am părăsit lumea, adică nu mai sîntem entuziasmaţi de manifestările ei. În concepţia lui Dumnezeu lumea este moartă, iar aceia care fac parte din ea sînt de asemenea morţi. Dar pe noi, discipoli dedicaţi şi botezaţi ai lui Isus Cristos, Dumnezeu ne consideră vii. Într-adevăr, noi trăim deoarece facem parte din organizaţia Sa, în care iubirea are rol preponderent. De aceea nu este exagerată afirmaţia din 1 Ioan 3:14 care ne spune: „Ştim că am trecut de la moarte la viaţă, pentru că îi iubim pe fraţi. Cel care nu iubeşte rămîne în moarte.“

11. În ce asociaţie frăţească ne permite iubirea să intrăm?

¹¹ Aşadar înţelegem că iubirea ne permite să intrăm într-o asociaţie frăţească în care Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este fratele nostru mai mare. Această calitate creştină este un veşmînt sau o îmbrăcăminte cu ajutorul căreia trebuie să arătăm sau să demonstrăm exact ceea ce sîntem, fără ipocrizie. Iubirea este trăsătura predominantă pe care Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune că trebuie s-o cultivăm şi s-o practicăm.

12. Ce demersuri trebuie să facem pentru a putea manifesta iubirea autentică? Trebuie oare ca lucrurile care intră în componenţa acestor demersuri să fie abandonate ulterior?

¹² Desigur că există anumite demersuri pe care trebuie să le facă un discipol ascultător, pentru a putea manifesta această iubire autentică. Acelora care şi-au propus ca ţel premiul glorios al vieţii divine în cer, 2 Petru 1:5–8 le spune: „Da, tocmai din acest motiv, reacţionînd prin depunerea unor eforturi susţinute, adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute cunoştinţa, la cunoştinţă stăpînirea de sine, la stăpînire de sine perseverenţa, la perseverenţă devoţiunea sfîntă, la devoţiune sfîntă afecţiunea frăţească, la afecţiune frăţească iubirea. Căci dacă aceste lucruri există din abundenţă în voi, ele vă vor împiedica să fiţi inactivi sau neroditori cu privire la cunoştinţa exactă a Domnului nostru Isus Cristos.“ Celelalte lucruri care sînt adăugate nu trebuie să fie abandonate după ce creştinul poate manifesta iubire, calitatea predominantă. Dimpotrivă: credinţă, virtutea, cunoştinţa, stăpînirea de sine, perseverenţa, devoţiunea sfîntă şi afecţiunea frăţească trebuie să rămînă părţi integrante ale personalităţii noastre desăvîrşite. Aceste trăsături precum şi iubirea, trebuie practicate din abundenţă. Astfel, aceia care manifestă permanent aceste trăsături ale personalităţii creştine vor primi, la timpul potrivit, premiul din mîinile lui Dumnezeu.

13. Care sînt calităţile menţionate de Pavel în Coloseni 3:12–14 şi care trebuie adăugate la demersurile preliminare din 2 Petru 1:5–8?

¹³ Ca un adaus la lucrurile pe care trebuie să le facem individual pentru a cîştiga răsplata cuvenită, poate că ar trebui menţionate aici şi calităţile pe care apostolul Pavel ne spune că trebuie să le îmbrăcăm şi să le purtăm ca expresie a personalităţii noastre. Înainte de a arăta care este legătura perfectă a unirii, apostolul Pavel spune: „În consecinţă, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu delicate sentimente [de] compasiune, [de] bunătate, [de] umilinţă a spiritului, [de] blîndeţe şi [de] îndelungă răbdare. Conţinuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi de bună voie unii pe alţii, dacă cineva are motiv de plîngere împotriva altuia. Întocmai după cum Iehova v-a iertat de bună voie, faceţi şi voi la fel. Dar, pe lîngă toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu iubire, deoarece ea este o legătură perfectă a unirii.“ — Coloseni 3:12–14.

DEOSEBIREA DINTRE CREŞTINII ADEVĂRAŢI ŞI LUMEA DEZBINATĂ

14. Ce fel de persoane au fost membrii adunării creştine înainte de a acţiona sub îndrumarea apostolilor?

¹⁴ Instrucţiunile menţionate mai sus şi care au fost date de apostoli arată ce fel de persoane trebuie să fie membrii adunării creştine. Cîndva aceşti membri au făcut parte din lumea fără Dumnezeu şi plină de ură, care manifestă calităţi diabolice. Deci ce fel de oameni erau ei înainte? În 1 Corinteni 6:9-11, apostolul Pavel ne lămureşte: „Cum? Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu? Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Nici cei ce practică relaţii sexuale nelegitime, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii întreţinuţi în vederea satisfacerii [asupra lor] a unor apetituri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi, nici hoţii (. . .) nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu. Şi totuşi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost declaraţi drepţi în numele Domnului nostru Isus Cristos şi cu spiritul Dumnezeului nostru.“

15. De ce persoanele din lume nu dispun de o legătură durabilă a unirii?

¹⁵ Ar fi dificil să găseşti la persoanele lumeşti care corespund descrierii de mai sus, ceva de natură neegoistă şi curată care să le servească drept legătură indestructibilă, perfectă. Într-adevăr, ei nu au o „legătură perfectă a unirii“. De aceea societatea umană a lumii vechi are legături foarte şubrede. Pentru o vreme, lucrurile de interes comun îi ţin uniţi pe membrii ei, dar pe parcurs, cînd aceste lucruri de interes comun dispar, oamenii lumii nu se mai interesează unul de celălalt, iar legăturile care îi ţineau uniţi se destramă. În cele din urmă, nu le rămîne altceva de făcut decît să se suporte unul pe celălalt — pentru că nu au încotro — ca semeni ai aceleiaşi comunităţi.

17. Ce pretinde regatul lui Dumnezeu din partea celor care îl caută întîi pe el? Ce anume îi ajută pe aceştia?

¹⁷ Regatul lui Dumnezeu nu este asociat al acestei lumi şi al devotaţilor ei. În faţa eşecului de proporţii pe care l-a înregistrat lumea lui Satan cu privire la unificarea supuşilor ei, regatul lui Dumnezeu sub conducerea lui Cristos pretinde acţiune şi serviciu unitar din partea creştinilor dedicaţi şi botezaţi, care caută mai întîi Regatul. Acest Regat este produsul iubirii lui Dumnezeu. Esenţa acestui guvern ceresc este iubirea şi în primul rînd iubirea faţă de Dumnezeu şi ura faţă de principalul său duşmani, Satan, şi faţă de lumea al cărei „dumnezeu“ este el. În ciuda tuturor eforturilor lui Satan de a submina iubirea creştină, această iubire care emană de la Iehova Dumnezeu, Tatăl ceresc, continuă să acţioneze ca „legătura perfectă a unirii“, în favoarea tuturor acelora care se ataşează la organizaţia sa pămîntească vizibilă. Într-adevăr, ea acţionează în favoarea întregii familii a lui Dumnezeu, atît în cer cît şi pe pămînt.

Iubirea ca „legătură a unirii“ — se dovedeşte „perfectă“

1. În ce sens poate fi Iehova comparat cu un forjor? Şi în ce sens orice familie îi datorează numele?

CEL mai mare Forjor din univers, Iehova, Dumnezeul cel Atotputernic, poate să execute o „legătură de unire“ care nu se rupe niciodată. Legăturile de familie, chiar şi cele de pe pămînt, pot fi foarte puternice, iar despre Iehova Dumnezeu se spune că este Tatăl „căruia orice familie din cer şi de pe pămînt îi datorează numele“ (Efeseni 3:14, 15). De la potopul mondial din timpul patriarhului Noe, orice familie umană provine din acel bărbat credincios pe care Dumnezeu l-a aprobat ca fiind demn de a supravieţui, împreună cu familia sa, inundaţiei mondiale. Datorită acestei salvări, orice familie umană care trăieşte astăzi pe pămînt îi datorează lui Noe numele „ei“ adică faptul că trăieşte şi poartă un nume. În trecut, Iehova Dumnezeu a dat nume unor anumite persoane de pe pămînt, dar el nu a dat personal nume familiilor umane. Totuşi aceste familii îi datorează lui numele lor, deoarece ele nu ar fi putut veni în existenţă ca familii care poartă un nume, dacă nu ar fi existat el în calitate de Dătătorul de viaţă universal. — Geneza 5:1, 2, 32.