„Căutaţi pacea şi urmăriţi-o“

1. a) Cum putem „să căutăm şi să urmărim pacea“ în această lume violentă? b) De ce trebuie să ne rugăm cu sinceritate lui Iehova atunci cînd ne aflăm în situaţii periculoase?

CUM PUTEM trăi într-o lume violentă şi totuşi să urmăm sfatul apostolului Petru, citat mai sus? Petru ne răspunde, îndemnîndu-ne să ne întoarcem ‘de la ceea ce este rău şi să facem ceea ce este bine‘. Aşadar, pentru a lega relaţii paşnice cu Iehova Dumnezeu, este necesar să depunem eforturi sincere prin credinţa în sacrificiul lui Isus Cristos. Apoi noi vom urma pacea, conformîndu-ne cu conştiinciozitate normelor fixate de Dumnezeu în Cuvîntul său. „Căci ochii lui Iehova sînt peste cei drepţi şi urechile lui sînt îndreptate spre implorarea lor; dar faţa lui Iehova este împotriva celor care fac lucruri rele“ (1 Petru 3:11, 12). Dacă cei răi caută să ne facă răul, să-i adresăm lui Iehova rugăminţi sincere. Noi putem chiar să invocăm numele lui cu voce tare, atunci cînd de exemplu cineva încearcă să ne violeze sau să ne aplice alte tratamente dăunătoare.

2. Ce incredere, exprimată de David, trebuie să avem cînd sîntem confruntaţi cu violenţa?

² În situaţiile periculoase provocate de violenţă, încrederea lor absolută în Iehova le-a permis deseori creştinilor să supravieţuiască. De nenumărate ori, martorii lui Iehova au fost binecuvîntaţi datorită faptului că au nutrit faţă de Iehova o încredere asemănătoare celei pe care a exprimat-o David în Psalm 18:46, 48: „Iehova este viu şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Şi preamărit să fie Dumnezeul salvării mele! El procură (un mijloc de) scăpare pentru mine de duşmanii mei furioşi; tu mă vei înălţa deasupra celor care se ridică împotriva mea, tu mă vei elibera de omul violenţei.“ Milioanele de martori ai lui Iehova care aşteaptă astăzi cu o credinţă puternică realizarea promisiunii lui Iehova potrivit căreia „cei drepţi vor stăpîni pămîntul şi vor locui pentru totdeauna pe el“, sînt convinşi că „salvarea celor drepţi vine de la Iehova; el este fortăreaţa lor în timp de strîmtorare“. — Psalm 37:29, 39.

3. a) Ce ne arată Deuteronom 32:10 şi Daniel 3:19–27? b) Ce ni se indică prin modul cum au fost salvaţi Rahab şi un pionier din timpurile moderne?

³ Oricare ar fi situaţiile care ar putea surveni în această lume violentă, Iehova este capabil să-şi ocrotească poporul „ca pe pupila ochiului său“ (Deuteronom 32:10; Daniel 3:19–27). El poate, dacă decide astfel, să-i ocrotească pe ai săi chiar şi de o catastrofă atît de teribilă cum ar fi un holocaust nuclear. Acest adevăr a fost demonstrat la 6 august 1945, prin experienţa trăită de un slujitor fidel al lui Iehova, care a fost supus persecuţiilor într-o închisoare din Hiroshima, Japonia. În dimineaţă aceea, datorită unei modificări făcute în programul său obişnuit, el se afla într-un loc care l-a ocrotit de explozia bombei atomice.a Cea mai mare parte a închisorii a fost complet ştearsă de pe suprafaţa pămîntului, dar, asemenea lui Rahab, care a supravieţuit distrugerea Ierihonului, Katsuo Miura a supravieţuit nimicirea Hiroshimei (Iosua 6:23, 24). Aşa cum singur a afirmat, el a fost recunoscător lui Iehova pentru că „l-a eliberat din închisoare printr-o bombă atomică“, dîndu-i astfel prilejul să-şi petreacă restul vieţii în serviciul de pionier. (Vezi Psalm 116:15.) Nimic nu este imposibil pentru Domnul nostru Suveran, „Dumnezeul adevărat, Cel mare, Cel puternic, Iehova al armatelor fiind numele său“. — Ieremia 32:17–19.

Rămîi ataşat organizaţiei lui Iehova

4. Cu ce cuvinte ne descrie Isaia capitolul 60, starea actuală a organizaţiei lui Dumnezeu?

⁴ Pentru a înfrunta aceste zile violente avem nevoie de îndrumarea tandră şi maternă a organizaţiei lui Iehova. Din 1938 starea teocratică în care se află poporul lui Dumnezeu s-a îmbunătăţit, în conformitate cu următoarea promisiune a lui Iehova: „Şi voi numi pacea ca supraveghetori ai tăi şi dreptatea ca distribuitori ai tăi de sarcini. Nu se va mai auzi de violenţă în ţara ta, de devastare sau distrugere înăuntrul frontierelor tale. Şi cu certitudine îţi vei numi propriile tale ziduri Salvare şi porţile tale Laudă.“ Pacea şi iubirea de dreptate ce caracterizează astăzi organizaţia mondială a lui Iehova au contribuit într-o mare măsură la transformarea a ceea ce este „neînsemnat“, adică a celor cîteva mii de proclamatori ai Regatului de acum 66 de ani, într-o „naţiune puternică“, întărită de cei 2 900 000 de predicatori care înaintează în 203 ţări ale pămîntului. Rapoartele pe care le primim de pe cîmpul de activitate arată că pe măsură ce ne apropiem de „sfîrşit“, Iehova „accelerează“ activitatea „la propriul ei timp“. — Isaia 60:17, 18, 22; Matei 24:14.

5. În armonie cu psalmii amintiţi mai sus, ce le-a permis slujitorilor lui Iehova să rămînă puternici, în ciuda violenţei?

⁵ Această extindere se produce într-o largă măsură în ciuda violenţei, şi se aseamănă situaţiei pe care Martorii lui Iehova a trebuit s-o îndure în lagărele de concentrare ale lui Hitler sau în atacurile pe care le suportau din partea mulţimii din timpul războiului, în Statele Unite. Escalada violenţei continuă astăzi în multe regiuni ale globului. În ultimii ani doar puţine ţări au cunoscut o violenţă asemănătoare celei din Liban, sau poate chiar nici una nu a cunoscut chiar o asemenea violenţă. În ciuda acestui fapt, fraţii noştri libanezi sînt puternici. Ce le-a ajutat să rămînă astfel? Încrederea deplină pe care o au în Iehova şi hotărîrea de a continua să se asocieze cu fraţii lor de credinţă la întruniri şi în celelalte activităţi creştine. — Psalm 73:28; 149:1.

6. Cum trebuie să considerăm frecventarea regulată a întrunirilor şi de ce?

⁶ Aceasta ar trebui să ne determine să înţelegem cu claritate că din moment ce domneşte violenţa, nu trebuie să ne părăsim niciodată adunarea (Evrei 10:24, 25). Aşa cum este important să ne întărim împotriva violenţei lumii lui Satan, este indispensabil, de asemenea, să acumulăm forţa necesară pentru a învinge capcanele mult mai ascunse ale Diavolului. Frecventarea regulată a întrunirilor va însemna viaţă pentru noi.

7. a) Cum caută Satan să-i corupă pe slujitorii lui Dumnezeu? b) Prin ce metode speciale încurajează Satan violenţa şi imoralitatea? c) Cum putem urmări pacea şi avînd în vedere ce obiectiv?

⁷ În aceste timpuri înspăimîntătoare Satan caută să-i corupă pe slujitorii lui Dumnezeu, făcîndu-i „iubitori de sine, iubitori de bani (şi de lucruri materiale strălucitoare pe care îşi permit să le cumpere cu ei), (. . .) iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu“. Aceste lucruri ne-ar putea face să renunţăm la frecventarea regulată a poporului lui Dumnezeu (2 Timotei 3:1, 2, 4). În loc să ne lăsăm influenţaţi de spiritul violent şi imoral al lui Satan, spirit glorificat de unele programe T.V., de jocurile video şi de alte forme de divertisment, este important ca noi să continuăm să studiem individual, să medităm şi să frecventăm întrunirile, pentru a ne însuşi şi a pune în practică cunoştinţa exactă care „înseamnă viaţă veşnică“. — Ioan 17:3; Filipeni 1:9–11; Coloseni 1:9–11.

Unde este ocrotirea noastră?

8. a) Cum reacţionează mulţi oameni în acest climat de violenţă? b) Arată, dînd exemple, că această atitudine nu este înţeleaptă.

⁸ Locuitorii marilor metropole sînt copleşiţi de teamă datorită violenţei. Potrivit unui sondaj Gallup, 45% dintre americani evită să plece de acasă noaptea şi să se îndepărteze mai mult de un kilometru sau doi de locuinţă. Mulţi poartă cu sine arme de foc. Dar această soluţie trebuie adoptată oare şi de Martorii lui Iehova? Trebuie oare ca ei să se pregătească să răspundă violenţei prin violenţă? Numeroasele accidente ce au rezultat din deţinerea de „arme de autoapărare“ — tinerii s-au ucis între ei — ar trebui să ne determine să reflectăm. Este bine ştiut că, văzînd o armă îndreptată spre el, un ucigaş profesionist nu va ezita să tragă; el va trage pentru a ucide. Într-un asemenea caz, ce şansă poate avea un trăgător amator?

9. Unde şi cum va găsi creştinul ocrotire?

⁹ Creştinul va găsi protecţie nu prin posedarea unei arme de foc, ci „căutînd şi urmărind pacea“ (1 Petru 3:11). Pune-ţi încrederea în Iehova. Dacă se întîmplă să fii ameninţat de un delincvent, fă-i de cunoscut că eşti un Martor al lui Iehova. Nu opune rezistenţă celui care ameninţă cu violenţa, ci dă-i bunurile materiale la care rîvneşte. Viaţa ta este mai valoroasă decît aceste lucruri. Dacă eşti încolţit şi ameninţat de cineva, cere sprijinul lui Iehova. Aminteşte-ţi: „Numele lui Iehova este un turn tare. Cel drept fuge la el şi i se dă ocrotire.“ — Proverbe 18:10.

10. a) Ce ne arată Ezra cap. 8 şi 2 Corinteni cap. 11 referitor la autoapărare? b) Arată cu ajutorul rapoartelor din Africa şi Irlanda de Nord că nu este înţelept să porţi arme?

¹⁰ Nu există totuşi împrejurări, de exemplu în regiuni aflate în revoltă, în care ar fi bine ca martorii lui Iehova să poarte arme pentru a se apăra? Nu, categoric nu! (Vezi Ezra 8:21–23, 31; 2 Corinteni 11:23–27.) Gîndeşte-te la supraveghetorii călători care vizitează adunările dintr-o ţară africană oarecare. În ultimii ani, aceşti fraţi au fost deseori obligaţi să traverseze regiuni în care bîntuia războiul. Uneori ei au fost acostaţi de gherile sau de trupele de siguranţă. Dacă aceştia ar fi găsit asupra lor arme, i-ar fi ucis, cu siguranţă. De cele mai multe ori, ei i-au lăsat să meargă la destinaţie, dat fiind că erau Martori ai lui Iehova şi nu purtau arme. Aceeaşi situaţie o întîlnim şi în Irlanda de Nord, ţară sfîşiată de război, unde se spune că „moartea este o parte integrantă a peisajului“. Neutralitatea Martorilor lui Iehova este bine cunoscută, iar dragostea lor pentru pace le-a servit drept ocrotire atît în regiunile catolice cît şi în cele protestante.

11. a) Ce arată cu claritate că creştinii nu ar trebui să aibă în posesie arme ucigătoare? b) Potrivit Scripturilor, în cine ar trebui să ne punem încrederea?

¹¹ Scripturile şi întîmplările trăite astăzi de Martorii lui Iehova arată cu claritate că nu este înţelept pentru un creştin să poarte cu sine sau să posede acasă sau în altă parte vreo armă de foc, sau orice altă armă ucigătoare, pentru a se apăra împotriva unui agresor sau impostor (Isaia 2:4; 1 Petru 3:11). Cel care se pregăteşte pentru violenţă, provoacă violenţa. Înainte de toate, creştinul îşi va pune încrederea în Iehova, Dumnezeul său. — Psalm 18:48; 140:1, 4; Proverbe 3:5–7.

12. a) De ce, potrivit Scripturilor, creştinii pot să ceară protecţie poliţiei? b) Va folosi creştinul o urmă de foc în caz de pericol şi va căuta să-şi facă singur dreptate?

¹² Potrivit cu Romani 13:1, 4, poate că „autorităţile superioare“ ale lumii au instituit anumite puteri pentru menţinerea păcii, de exemplu poliţia, care este înarmată în mod oficial pentru a proteja cetăţenii şi bunurile acestora. Din moment ce aceste autorităţi tolerate de Dumnezeu sînt prezentate drept „slujitorul lui Dumnezeu, un răzbunător, pentru a exprima mînia împotriva celui ce practică răul“, — creştinul poate, în mod legal, să ceară şi să primească ocrotire din partea acestor puteri publice. Chiar şi atunci cînd găseşte necesar să se apere sau să-şi apere familia, folosind orice ar avea în mînă, creştinul nu ar trebui totuşi să folosească arme de foc. El nu va căuta nici să-şi facă singur dreptate. În multe ţări, legea interzice chiar şi posedarea de arme de foc pentru apărare. — Matei 22:21; vezi Exod 22:2.

13. De ce nu va recurge creştinul la artele marţiale pentru a se apăra?

¹³ Totuşi, nu ar putea creştinul oare să se antreneze în artele marţiale, aşa cum este kung-fu-ul chinezesc, pentru a se putea apăra? Să notăm că această artă orientală, cea mai ucigătoare dintre toate, a fost dezvoltată acum 1 400 de ani călugării budişti Zen de la mănăstirea Shaolin, de la poalele Songshan-ului, unul dintre munţii sacri ai Chinei. Artele războinice japoneze — Bushido, termen a cărui semnificaţie literală este „Calea războinicului“ — au şi ele o origine religioasă. Mulţi specialişti în judo, kendo şi karate constituie o sursă de inspiraţie pentru meditaţie religioasă. Karatele, al căror obiectiv este scoaterea din luptă a adversarului, pot provoca răni grave, ba chiar şi moartea. Este absolut sigur că un creştin care îşi va pune încrederea în Iehova nu va recurge la artele marţiale pentru a se apăra. — Proverbe 3:31.

14, 15. a) De ce nu este condamnabil ca un creştin să vîneze sau să ucidă animale pentru a se hrăni? b) Dar ce l-ar putea duce pe un creştin la a nu îndeplini condiţiile necesare pentru a primi privilegii speciale şi de ce?

¹⁴ Este potrivit oare ca un creştin să posede arme de foc pentru a ucide animale cu scopul de a se hrăni? După potop Dumnezeu a permis omului să ucidă animale pentru hrană, dar fără ca să le mănînce sîngele, acesta trebuind să fie vărsat pe pămînt (Geneza 9:3, 4; Deuteronom 12:23–25). Acolo unde legea ţării o permite, unii martori posedă arme de foc pentru a se apăra impotriva animalelor sălbatice sau pentru a doborî vînat pentru hrană (Matei 22:21). Pentru ei aceasta poate fi o sursă practică şi importantă de procurare a hranei. Cu toate acestea, nimeni să nu-şi închipuie că Iehova îi va aproba dacă vor doborî animale pentru a se distra sau pentru plăcerea de a ucide, în felul lui Nimrod. Din moment ce „sufletul cărnii este în sînge“, acesta din urmă este foarte preţios în ochii lui Iehova.b — Levitic 17:11, 14.

¹⁵ Dacă, într-o adunare, un număr destul de mare de martori ar fi deranjaţi de faptul că un creştin vînează numai pentru a se distra şi nu pentru a-şi procura hrana, cel în cauză va fi privat de privilegii speciale de serviciu, din cauza atitudinii sale şocante. — 1 Timotei 3:2.

16. Ce ajutor pot da bătrînii, dar ce se poate spune despre un creştin care nu urmează sfaturile biblice conţinute în paragrafele 9–15?

¹⁶ În mod asemănător, ar putea să existe vreun Martor al lui Iehova care se încăpăţînează să poarte cu sine sau să deţină o armă cu scopul de a se proteja împotriva altora, sau care învaţă artele marţiale. Bătrînii, conduşi fiind de spiritul lui Iehova, vor interveni cu promptitudine, pentru a-l sfătui şi a-l ajuta să remedieze situaţia (Mica 4:3). Creştinul care va continua totuşi să poarte arme de foc sau care se înarmează într-un alt mod, astfel încît să devină „o persoană care loveşte“, nu va mai corespunde cerinţelor necesare pentru a i se încredinţa privilegii speciale în adunare. — 1 Timotei 3:2, 3.

Angajaţi civili obligaţi să poarte arme

17. Pentru ce majoritatea Martorilor evită să-şi aleagă un serviciu care i-ar obliga să practice artele marţiale sau să poarte arme de foc?

¹⁷ Dar care este situaţia unui creştin al cărui serviciu laic îi cere să poarte o armă pentru a se servi de ea împotriva altor oameni, sau să recurgă la artele marţiale cum sînt judo sau karate? Înainte de a lua o decizie personală, el trebuie să-şi aducă aminte de faptul că un discipol al lui Isus trebuie să urmărească pacea (Romani 12:17, 18). Avînd în vedere ceea ce este scris la Isaia 2:4, majoritatea Martorilor lui Iehova evită asemenea servicii lumeşti. Chiar dacă un asemenea serviciu are scopul ocrotirii oamenilor (sau a bunurilor lor), în spiritul textului din Romani 13:4, faptele au demonstrat că, pentru cel ce exercită o asemenea profesie, există întotdeauna riscul de a se împovăra cu o vinovăţie de sînge, luîndu-i altuia viaţa cu ajutorul armei sale, precum şi pericolul de a fi el însuşi rănit sau ucis din spirit de răzbunare (Psalm 51:14; vezi Numere 35:11, 12, 22–25). Este preferabil, desigur, să se evite asemenea lucruri, prin alegerea unui serviciu care să nu prezinte riscuri de genul acesta.

18. a) În ce fel diferă punctul de vedere al creştinului matur de cel al lumii? b) Ce se va strădui el deci să facă, pentru a-şi păstra o conştiinţă bună?

¹⁸ În aceste „zile din urmă“, numeroşi angajaţi sînt puşi în situaţia de a li se cere să poarte o armă de foc. Lucrul acesta poate fi o obligaţie şi pentru paznicii băncilor, pentru angajaţii companiilor de menţinere a siguranţei publice, pentru paznicii de noapte sau pentru poliţişti, dacă doresc să nu-şi piardă serviciul. Ce va face creştinul care trebuie ‘să aibă grijă de ai săi‘? (1 Timotei 5:8). Atitudinea sa fundamentată pe Biblie va fi diferită de aceea a oamenilor ce aparţin lumii prezente, care se simt liberi să poarte asemenea arme şi chiar să le utilizeze în toate situaţiile primejdioase în care ei socotesc că este necesar să facă uz de ele (Efeseni 5:15–17). Creştinul însă îşi va aduce aminte de punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la caracterul sacru al vieţii şi de aceea el va dori să evite să se încarce cu vreo vinovăţie de sînge (Geneza 9:6; Psalm 55:23). Un creştin matur va trebui să se străduiască să găsească un serviciu care nu îl va obliga să poarte o armă.c După ce au vorbit în acest sens cu patronii lor, unii creştini au fost transferaţi la o altă muncă, în care nu li s-a mai pretins să poarte vreo armă.

19. Ce privilegii pierde sau nu poate obţine un frate atîta vreme cît nu face schimbarea necesară? (2 Corinteni 13:11).

¹⁹ Într-o epocă în care lumea devine din ce în ce mai violentă, un frate care continuă să rămînă într-un serviciu care îi pretinde să poarte armă nu mai poate fi privit ca un exemplu. Unui asemenea frate i se poate acorda un termen de şase luni pentru a-şi schimba ocupaţia. Dacă în acest interval el nu îşi va căuta un alt serviciu, el nu va mai fi în situaţia de a mai deţine privilegii speciale de serviciu şi responsabilităţi în sînul adunării creştine. — 1 Timotei 3:2; Tit 1:5, 6.

Să căutăm cu toţii pacea

20. a) De ce este recomandabil să urmăm calea păcii? b) În ciuda încercărilor aspre şi chiar a morţii, care va fi rezultatul final pentru aceia care îşi vor păstra integritatea? c) În ce te priveşte, în cine îţi pui încrederea?

²⁰ În urmărirea păcii, Martorii lui Iehova au beneficiat adeseori de protecţie fizică, morală, şi spirituală. Este limpede că aceasta este calea, preconizată de Scripturi, pe care trebuie s-o urmăm. În puţinele cazuri în care creştinii fideli şi-au pierdut viaţa, curajul lor în faţa morţii le-a acordat meritul de a fi aduşi foarte curînd la viaţă prin înviere (Evrei 11:36–40; Apocalips 2:10). Iehova îi permite uneori lui Satan să îi supună la încercări severe pe servitorii săi. Aşa a fost şi în cazul lui Iov, dar el a avut parte de un sfîrşit fericit şi de o bogată răsplătire a integrităţii sale (Iov 1:18, 19; 42:12–15). Dar indiferent ce ar putea veni asupra noastră în această epocă a violenţei, să nu renunţăm niciodată la integritatea noastră. Să ne putem încrederea în Dumnezeu. „Căci în ceea ce îl priveşte pe Iehova, ochii săi cutreieră tot pămîntul, ca să-şi arate puterea în favoarea celor a căror inimă este completă faţă de el.“ — 2 Cronici 16:9.

[Note de subsol]

Cum ai răspunde?

□ În cine trebuie să-şi pună creştinul încrederea, în toate situaţiile în care este ameninţat de violenţă?

□ Ce foloase ne aduce faptul de a rămîne strîns ataşaţi de organizaţie şi de sfaturile ei?

□ De ce nu este înţelept să purtăm arme de foc sau să învăţăm artele marţiale în vederea autoapărării?

□ În cazul că se află într-un serviciu în care li se pretinde să poarte arme, ce atitudine le este recomandată creştinilor şi de ce?

[Chenarul de la pagina 18]

Escalada violenţei — Cînd se va sfîrşi?

„Un război nuclear total între Statele Unite şi Uniunea Sovietică ar putea provoca moartea a . . . aproximativ 80% din populaţia globului.“ — The Express, 29 martie 1982, avînd la bază interviul luat unui senator al Californiei.

„Ei şi-au pierdut discernămîntul — Pericolul este că şefii politici sovietici şi americani . . . sînt convinşi că războiul nuclear nu este de neconceput. Fapt este că, evident, orice război nuclear în care sovieticii şi americanii şi-ar folosi tot sau numai o parte din arsenalul lor nuclear, ar devasta în întregime emisfera nordică“. — Dr. Frank Barnaby, militant pentru pace, 26 decembrie 1982.

„Dacă pregătirea pentru război reprezintă o premiză a păcii, atunci ea nu putea fi garantată niciodată mai bine decît astăzi. Sînt depozitate pe această planetă un milion de Hiroshime, ceea ce nu îi împiedică pe fiecare dintre cei 4 200 000 000 de locuitori să cheltuiastă fiecare pentru înarmare aproximativ 115 lire sterline pe an.“ — Andre Fontaine, Le Monde, 29 dec. 1982.

„Potrivit afirmaţiei secretarului O.N.U. „ameninţarea cu un război nuclear creşte. Trebuie ales între noile generaţii de arme şi viitoarele generaţii de oameni.“ — The New York Times, 16 febr. 1983, citîndu-l pe secretarul general Javier Pérez de Cuéllar.

„O generaţie pleacă, o generaţie vine, dar pămîntul rămîne pe timp indefinit.“ „Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; şi, în mod sigur, vei da atenţie locului său, şi el nu va mai fi. Dar cei blînzi vor stăpîni pămîntul şi într-adevăr îşi vor găsi bucuria desăvîrşită în abundenţa păcii.“ — Ecleziast 1:4; Psalm 37:10, 11.

[Chenarul de la pagina 19]

Martorii lui Iehova îndură violenţa în Tripoli, în Liban

„Ei au cunoscut într-adevăr momente extrem de apăsătoare, dar nu au lipsit niciodată de la întruniri. Ne-au povestit că în timpul adunării lor de district, un grup de 117 persoane era strîns în casa unui frate. În momentul în care ultima soră a intrat, afară a explodat un proiectil autopropulsat. Cît a ţinut întrunirea, proiectilele şi obuzele au căzut ca o ploaie împrejurul casei. Fraţii ne-au arătat lampadarele complet distruse şi locuinţele vecinilor ciuruite de schijele obuzelor; totuşi apartamentul în care ei fuseseră a adunaţi nu a fost atins de nici un proiectil!

Într-o zi, două familii ezitau la un moment dat să meargă la întrunire, datorită bombardamentelor. În cele din urmă s-au hotărît să plece. Această decizie le-a salvat viaţa, deoarece în timp ce erau la adunare, casa uneia dintre familii a fost bombardată şi complet distrusă iar cealaltă a fost atît de ciuruită de schijele obuzelor încît nu ar fi putut supravieţui nimeni.

Una dintre familiile de Martori locuia într-un cartier ocupat pînă atunci de cei din partidul de stînga. Cînd soldaţii din partidul de dreapta au pătruns în acest cartier, familia a fost arestată, urmînd să fie executată. Cînd una dintre rudele acestor fraţi, care nu era Martor al lui Iehova, ci un membru al partidului, a aflat cele întîmplate, s-au dus la fraţi înainte ca aceştia să fie duşi în faţa plutonului de execuţie. El a mers împreună cu acea familie la sediul partidului, unde martorii au explicat totul despre poziţia lor neutră. Ei au depus o excelentă mărturie şi au fost eliberaţi. Libanezii au fost martorii mai multor cazuri asemănătoare. — Relatare făcută de un vizitator.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Să răspund la violenţă prin violenţă, sau să-mi pun încrederea în Iehova?