Supraveghetorilor fiţi modele pentru „turmă“

„Fii pentru cei fideli un model în vorbire, în conduită, în iubire, în credinţă şi în puritate.“ — 1 Tim. 4:12.

1. De ce trebuie să ne aşteptăm ca supraveghetorii creştini să dea un bun exemplu?

FAPTUL de a fi supraveghetor în adunarea creştină nu este un lucru mic. Faptul acesta este recunoscut de mii de bărbaţi consacraţi şi spirituali cărora li s-a încredinţat astăzi acest privilegiu. Întrucît toţi membrii adunării sînt fraţi şi surori, bătrînii ştiu că răspunderea pe care o exercită nu-i face mai buni decît alţi închinători ai lui Iehova (Mat. 23:8–12). Dar avînd în vedere răspunderile şi exigenţele scripturale pe care trebuie să le satisfacă, este normal ca din partea lor să se aştepte mai mult decît de la alţi creştini. Însuşi Isus a declarat: „Da, celui căruia i s-a dat mult i se va cere mult; iar de la cel căruia i-a fost încredinţat mult, se va cere mai mult decît de obicei“ (Luca 12:48). Ceea ce spun şi fac aceşti subpăstori are o mare influenţă asupra „turmei“ şi de aceea este de aşteptat ca aceşti bărbaţi să fie modele pentru alţii.

2. În ce domenii precise l-a îndemnat Pavel pe Timotei să devină un model?

² Nu se poate accentua îndeajuns necesitatea de a da un bun exemplu. Acesta este unul dintre sfaturile pe care l-a adresat cu claritate Pavel supraveghetorului Timotei în prima scrisoare pe care i-a scris-o acestuia. Pavel nu considera nimic ca fiind de la sine înţeles şi dorea ca şi Timotei să gîndească la fel. Pentru că Timotei, era încă tînăr, unii puteau avea tendinţa de a-l dispreţui. Fără îndoială că tocmai lucrul acesta îl avea Pavel în minte atunci cînd a scris: „Să nu–ţi dispreţuiască nimeni tinereţea. Dimpotrivă, fii pentru cei fideli un model în vorbire, în conduită, în iubire, în credinţă, şi în puritate. Pînă voi veni, continuă să te dedeci lecturii publice, îndemnului, învăţăturii. Nu neglija darul care este în tine, care ţi-a fost dat printr-o previziune şi atunci cînd corpul de bătrîni şi-a pus mîinile peste tine“ (1 Tim. 4:12–14). Ceilalţi creştini n-aveau nici un motiv legitim de a-l dispreţui pe Timotei dacă acesta continua să ducă o viaţă creştină exemplară.

3. Ce trebuie să examineze supraveghetorii şi de ce?

³ Ca şi Timotei şi supraveghetorii din rîndurile poporului de astăzi al lui Iehova trebuie să–şi examineze modelul lor de viaţă. Aceste cuvinte li se adresează în special supraveghetorilor, servilor auxiliari şi bărbaţilor care aspiră la o răspundere mai mare în adunare, însă toţi creştinii trebuie să examineze cu atenţie ce înseamnă să fii un model pentru „turmă“ (2 Cor. 13:5). Noi punem acum însă întrebarea: „Bătrînilor, daţi voi într-adevăr un bun exemplu? Tovarăşii voştri de credinţă vă observă avînd în minte aceste cuvinte consemnate la Evrei 13:7: „Aduceţi-vă aminte de cei care sînt în fruntea voastră, care v-au vorbit cuvîntul lui Dumnezeu şi în timp ce luaţi seama la conduita lor, imitaţi-le credinţa.“ Da, bătrînilor, fraţii voştri creştini doresc să rămînă fideli lui Iehova. În acest scop ei au nevoie nu numai de sfaturile şi de cuvintele voastre de mîngîiere spuse cu ajutorul Bibliei, ci şi de exemplul vostru încurajator. Observînd conduita voastră corectă şi rezultatul la care duce ea, ei vor imita credinţa voastră.

4. (a) Ce implică faptul de a fi un supraveghetor creştin, după cum este subliniat în 1 Tim. 3:1 şi Mat. 20:26, 27? (b) Ce trebuie să facă un bătrîn pentru a se achita în mod corespunzător de responsabilităţile sale? (c) Potrivit cu 1 Tes. 3:12, 13, faţă de cine trebuie să aibă fraţii consideraţie? Cum trebuie să le-o arate?

⁴ Lucrul acesta nu înseamnă că voi, ca bătrîni, sînteţi indispensabili. Nu e absolut deloc aşa. Însă voi aveţi „o lucrare excelentă“ de efectuat, servindu-le fraţilor şi surorilor voastre după spirit (1 Tim. 3:1). Să nu vă închipuiţi că eforturile voastre vă conferă o poziţie de „mărire“ (Mat. 20:26, 27). Este drept că voi aveţi privilegii şi responsabilităţi suplimentare, dar ca să vă achitaţi în mod corespunzător de ele, se cere să–i serviţi lui Iehova, lui Isus Cristos, şi tovarăşilor creştini ca sclavi smeriţi (Rom. 12:11; Gal. 5:13; Col. 3:23, 24). Voi trebuie într-adevăr să depuneţi o muncă aspră, să prezidaţi, să avertizaţi pe fraţii şi pe surorile de credinţă şi să faceţi şi alte lucruri în folosul lor. Ei vă recunosc numirea; dar ceea ce îi determină să reacţioneze sprijinindu-vă eforturile, este munca grea pe care o depuneţi şi exemplul vostru. O asemenea consideraţie din partea lor este potrivită şi în conformitate cu următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Vă cerem, fraţilor, să aveţi consideraţie faţă de aceia care lucrează din greu printre voi şi vă prezidează în Domnul şi vă avertizează; şi să daţi dovadă de o consideraţie mai mult decît obişnuită în iubire, din pricina muncii lor.“ — 1 Tes. 5:12, 13.

Modele „în vorbire“

5. În ce împrejurări trebuie să dea supraveghetorii un exemplu „în vorbire“? De ce este necesar lucrul acesta?

⁵ Nu poate fi contestată necesitatea ca supraveghetorii să fie modele „în vorbire.“ Fireşte că lucrul acesta trebuie să se confirme chiar şi în propriul lor cămin. El trebuie să fie evident şi atunci cînd supraveghetorii stau de vorbă cu membrii adunării, cînd vorbesc de pe podium şi cînd pun mărturie din casă în casă. Cuvintele unui supraveghetor pot avea asupra celor care-l ascultă un efect mai mare decît îşi închipuie el. În consecinţă, ceea ce spune el trebuie să se bazeze întotdeauna pe principiile biblice sau să fie dominat de ele.

6. De ce trebuie să se pună bătrînii în gardă împotriva gîndurilor rele şi să ‘vorbească lucruri bune’?

⁶ Pentru ca vorbirea să fie ziditoare, inima trebuie să fie plină de lucruri din Cuvîntul lui Dumnezeu. Atunci gura va pronunţa şi ea „lucruri bune,“ adică declaraţii spirituale potrivite şi ziditoare (Mat. 12:34). Un supraveghetor trebuie să fie atent să nu permită să prindă rădăcini în spiritul sau în inima sa gînduri rele, pentru că în cele din urmă lucrul acesta se va reflecta în cuvintele sale şi va avea un efect dăunător asupra altora. Arătînd ce trebuie evitat precum şi ceea ce se cuvine să ascultăm, Biblia ne dă sfatul: „Buzele voastre să nu pronunţe nici un cuvînt rău, ci numai ceea ce este bun şi folositor în acea ocazie, aşa încît să aducă o binecuvîntare celor care ascultă. — Efes. 4:29; The New English Bible.

7. De ce trebuie să se reţină supraveghetorii creştini să–şi propage opiniile sau ideile personale?

⁷ Ca să fie un model în vorbire, supraveghetorii creştini nu trebuie să treacă „dincolo de ceea ce este scris“ (1 Cor. 4:6). Un supraveghetor trebuie „să predice Cuvîntul,“ fie în materie de doctrină fie de principii morale, fie în ce priveşte organizaţia creştină (2 Tim. 4:2). Dacă emitem păreri pur personale, sau dacă răspîndim idei contrare învăţăturii primite prin „sclavul fidel şi judicios,“ atunci vom produce confuzii. În loc să dorim să o luăm cu îngîmfare înainte pe o cale care ar duce la dezonoare, de ce oare nu l-am aştepta pe Iehova şi organizaţia sa? (Prov. 11:2). Poate că vom primi mei tîrziu alte explicaţii sau clarificări asupra subiectului în cauză. Sau poate că prin rugăciune şi studiu sîrguincios al Cuvîntul lui Dumnezeu, cu ajutorul publicaţiilor Societăţii Watch Tower, bătrînul poate va constata că a greşit şi va fi bucuros că nu şi-a răspîndit opiniile sale greşite.

8. (a) De ce trebuie evitate certurile asupra cuvintelor şi amestecul în dispute? (2 Tim. 2:14–19) (b) Dacă o persoană ridică o întrebare sau are nevoie de ajutor spiritual, ce ajutor i se poate da?

⁸ Pavel i-a spus lui Timotei să le ordone altor creştini să „nu aibă certuri asupra cuvîntelor, lucru care nu este de folos nimănui, pentrucă îi ruinează pe cei care ascultă.“ Apostolul s-a referit apoi la efectele nesănătoase ale declaraţii lor făcute de oameni care au deviat de la adevăr. Nu este nimic de cîştigat, ci fără îndoială este mult de pierdut pe plan spiritual prin certurile asupra cuvintelor sau prin implicarea în dispute cu cei care resping învăţătura sănătoasă (2 Tim. 2:14–19; Tit. 1:7–9). Aceasta nu înseamnă că o persoană nu poate să ridice în mod sincer o întrebare cu privire la o problemă pe care nu o înţelege. Însă faptul de a insista asupra unui punct de vedere poate risca să cauzeze tulburări inutile. Bineînţeles că unii pot avea nevoie de ajutor spiritual. În acest caz trebuie să li se dea învăţătura potrivită, iar lucrul acesta trebuie făcut „cu blîndeţe.“ — 2 Tim. 2:23–26.

9. Ce trebuie să facă supraveghetorii pentru a-i învăţa cu efect pe alţii?

⁹ Supraveghetorii trebuie ‘să lucreze din greu în vorbire şi învăţătură’ nu numai pentru a le comunica adevărul oamenilor de afară, ci şi pentru edificarea spirituală a adunării (1 Tim. 5:17). Se pretinde timp şi efort pentru pregătirea cuvîntărilor biblice şi a punctelor din programul întrunirii care sînt înviorătoare spiritual, instructive şi practice. Printr-un studiu al Scripturilor făcut cu regularitatea şi cu utilizarea publicaţiilor Societăţii Watch Tower, al planurilor de cuvîntări şi al altor materiale furnizate de „sclavul fidel şi judicios,“ vorbitorii şi învăţătorii pot dezvolta numeroase idei excelente care îi vor ajuta să dea învăţătură sănătoasă. Devenind modele în vorbire, supraveghetorii arată că ei urmează calea cea bună cu sîrguinţă.

Menţineţi-vă întotdeauna o „conduită excelentă“

10, 11. (a) Ce relaţie există între conduita şi înţelepciunea cerească? (b) Ce se întîmplă cînd bătrînii manifestă înţelepciune de sus, în contrast cu situaţiile în care predomină trăsături străine de respectul faţă de Dumnezeu?

¹⁰ Supraveghetorii adunării trebuie să fie modele şi „în conduită.“ Pentru a reuşi să menţină o conduită excelentă, ei au nevoie de înţelepciune cerească şi de pricepere. Discipolul Iacob subliniază lucrul acesta prin cuvintele: „Cine este înţelept şi priceput printre voi? Să–şi arate din conduita lui excelentă lucrările sale, cu o blîndeţe care ţine de înţelepciune. Dar dacă aveţi în inimă gelozie amară şi spirit de rivalitate, nu vă lăudaţi şi nu minţiţi împotriva adevărului. Aceasta nu e înţelepciunea care vine de sus, ci este înţelepciunea pămîntească, animalică, demonică. Căci unde este gelozie şi un spirit de rivalitate, este dezordine şi tot felul de lucruri rele.“ — Iac. 3:13–16; 1 Pet. 2:12.

¹¹ Prin conduita excelentă care reflectă înţelepciune cerească se întăresc relaţiile cu ceilalţi colegi din corpul de bătrîni precum şi cu membrii adunării (Iac. 3:17, 18). În schimb, atunci cînd domină spiritul de rivalitate, de gelozie, de lăudăroşenie şi alte trăsături şi acţiuni ce caracterizează înţelepciunea lumii, înţelepciune care este animalică şi demonică, aceste relaţii se destramă. De aceea asemenea trăsături nu–şi au locul în sînul poporului lui Dumnezeu. Un mod egoist de procedare dezminte sau contrazice orice pretenţie de iubire creştină. O conduită excelentă ne pretinde să nu facem ‘nimic din spirit de rivalitate sau din egotisma, ci cu umilinţă de spirit să considerăm că alţii ne sînt superiori’ (Filip. 2:3). O asemenea conduită este cu adevărat exemplară prin faptul că ea reflectă o atitudine spirituală asemănătoare aceleia pe care a manifestat-o Isus Cristos. — Filip. 2:5–8.

12. (a) Cum trebuie priviţi şi trataţi de către supraveghetori membrii de sex feminin ai adunării? (b) Ce trebuie să facă supraveghetorii cînd un creştin violează principiile morale ale lui Dumnezeu? Ce răspundere le revine bătrînilor din cauza caracterului confindenţial al problemelor juridice?

¹² Pentru a da un bun exemplu, supraveghetorii şi ceilalţi fraţi de răspundere trebuie să se comporte întotdeauna cu circumspecţie sau prudenţă faţă de sexul opus. Ei trebuie să le implore „pe femeile bătrîne ca pe nişte mame, pe femeile tinere ca pe nişte surori, cu toată puritatea“ (1 Tim. 5:1, 2). E nevoie ca ei să fie în permanenţă vigilenţi dacă vor să evite orice ‘destindere’ în ataşamentul lor faţă de principiile morale ale lui Dumnezeu. Dacă există dovezi evidente că unii caută să–i corupă pe alţii în privinţă morală, supraveghetorii vor lua cu promptitudine măsuri de păstrare a curăţeniei organizaţiei, conştienţi de faptul că Iehova cere pedeapsă pentru toate acestea“ (1 Tes. 4:3–8). Totodată, subpăstorii numiţi trebuie să se obţină a discuta deschis probleme juridice privitoare la anumiţi creştini care au violat principiile drepte ale lui Dumnezeu. Trebuie ca aceste probleme să rămînă confidenţiale. Adunarea nu poate avea o încredere totală decît în bătrîni care se achită în mod corespunzător de sarcina lor de supraveghere şi a căror conduită este întotdeauna mai presus de orice reproş.

Modele „în iubire“

13. Ce spirit trebuie să aibă supraveghetorii dacă doresc să reuşească să dea un bun exemplu? De ce?

¹³ Supraveghetorii nu vor reuşi să devină cu adevărat „modele pentru cei fideli“ dacă nu manifestă spiritul iubirii. După ce i-a amintit lui Timotei ‘să însufleţească darul lui Dumnezeu care era în el,’ Pavel a adăugat: „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de laşitate, ci un spirit de putere, de iubire şi de minte sănătoasă“ (2 Tim. 1:6, 7). Noi am văzut efectele îmbucurătoare pe care le-a produs în viaţa noastră această însuşire a iubirii pe care a manifestat-o Dumnezeu faţă de noi. Cînd supraveghetorii dau un exemplu excelent în manifestarea acestui fruct al spiritului care este iubirea, faptul acesta va arăta mai mult decît orice altceva ce sentimente au ei faţă de ceilalţi închinători ai lui Iehova. Iubirea exercită o putere de atracţie îndemnîndu-ne să căutăm ajutorul şi sfatul subpăstorilor iubitori. Noi apreciem căldurosul interesul pe care ni-l poartă, precum şi dorinţa lor sinceră de-a ne ajuta să facem progrese pe plan spiritual.

14. Ce ocazii au supraveghetorii de a arăta că–şi iubesc soţiile „ca pe propriile lor corpuri“? Ce pot să facă în felul acesta soţiile lor?

¹⁴ Pentru a se comporta ca nişte bărbaţi spirituali, supraveghetorii se străduiesc ‘ca toate acţiunile lor să fie făcute cu iubire’ (1 Cor. 16:13, 14). Dacă sînt căsătoriţi, ei „trebuie să–şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri,“ pe care le hrănesc şi le îngrijesc cu drag (Ef. 5:28, 29). Prin urmare aceşti bărbaţi ştiu cît de multă atenţie le pretind zilnic corpurile lor. Ei bine, şi soţiile lor au la fel nevoie de atenţie şi de permanentă grijă spirituală din partea lor. Această grijă şi atenţie le va face în măsură să–şi îndeplinească rolul lor de soţii, care constă în faptul de a-i sprijini pe soţii lor „aşa cum se cuvine în Domnul“ (Col. 3:18, 19). Discutarea împreună a textului zilnic din Anuarul martorilor lui Iehova, trecerea în revistă a materialului din publicaţiile Societăţii, pregătirea pentru întrunirile creştine şi sesizarea ocaziilor de rugăciune împreună, — toate acestea sînt expresii ale unui asemenea iubiri, fără să mai vorbim de ocaziile pe care le au bătrînii de a–şi ajuta şi în alte domenii soţiile. Această colaborare brecum şi educaţia corectă a copiilor constituie dovezi că bărbatul respectiv îşi prezidează bine casa şi astfel satisface una dintre cerinţele biblice pentru supraveghetori. — 1 Tim. 3:4, 5; 5:8.

15. Cum poate arăta un supraveghetor că este capabil „să poarte de grijă adunării lui Dumnezeu“ şi că are iubire?

¹⁵ Un supraveghetor care se preocupă în mod corect de propria sa familie arată că este capabil „să poarte de grijă adunării lui Dumnezeu“ (1 Tim. 3:5). Bătrînul care se achită de responsabilităţile sale în cadrul adunării, manifestă un viu interes faţă de toţi cei care sînt înrudiţi în credinţă (Gal. 6:9, 10). Supraveghetorii pregătesc şi conduc întrunirile adunării, îi vizitează pe cei bolnavi şi pe cei care sînt în nevoie şi participă cu regularitate la predicarea „veştii bune.“ Ei îşi arată astfel iubirea faţă de Dumnezeu, iubirea faţă de „oile“ care sînt în paza lor şi faţă de oamenii cărora ei le predică mesajul Regatului.

16. Ce l-a îndemnat pe Pavel să acţioneze în interesul adunării din Corint? Se poate observa oare aceeaşi atitudine şi la supraveghetorii din zilele noastre?

¹⁶ Uneori supraveghetorii văd necesitatea de a da sfaturi directe sau de a lua măsuri disciplinare. Dorinţa lor este de a le ajuta celor în cauză şi de a ocroti adunarea. În această privinţă bătrînii îl imită pe apostolul Pavel care, împins de iubire, a acţionat în interesul adunării din Corint, cu toate că lucrul acesta a reprezentat pentru el o considerabilă tensiune. El a scris: „V-am scris cu multe lacrimi şi cu mult necaz şi durere sufletească, nu ca să vă întristez, ci ca să cunoaşteţi iubirea pe care v-am arătat-o îndeosebi vouă“ (2 Cor. 2:4). În timp ce unele persoane din acea adunare nu apreciau pe deplin eforturile lui neobosite şi dezinteresate, Pavel era dispus totuşi să se cheltuie şi pe mai departe în folosul lor. În consecinţă, el le-a spus: „Cît despre mine, eu mă voi cheltui bucuros şi voi fi în întregime cheltuit pentru sufletele voastre. Dacă eu vă iubesc cu atît mai mult, trebuie să fiu iubit cu atît mai puţin?“ (2 Cor. 12:15). Ca şi Pavel numeroşi supraveghetori fac eforturi din răsputeri şi din toată inima. Ei procedează astfel din iubire faţă de fraţii lor, dînd în felul acesta un exemplu lăudabil.

17. Ce efect are asupra organizaţiei poporului lui Dumnezeu exemplul excelent al multor supraveghetori? Ce dorinţă au în acest sens subpăstorii fideli?

¹⁷ S-ar putea cita numeroşi supraveghetori care în cursul multor ani s-au cheltuit cu adevărat pentru a-l servi pe Iehova, pentru a satisface nevoile fraţilor şi surorilor lor după spirit. Exemplul oferit de către aceşti bărbaţi a promovat în întreaga organizaţie a poporului lui Dumnezeu spiritul iubirii. Prin exemplul lor, aceşti păstori care păstoresc „turma“ în această perioadă de încercări grele ne întăresc încrederea. Iubirea lor autentică şi interesul lor faţă de turmă le permite să spună ca şi Pavel: „Domnul să facă să creşteţi, da, să facă să abundaţi în iubirea pe care o aveţi unii faţă de alţii şi faţă de toţi, precum şi a noastră faţă de voi; în scopul de a vă fi întărite inimile, ca să fiţi ireproşabili în sfinţenie în faţa Dumnezeului şi Tatălui nostru, la prezenţa Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii îngeri.“ — 1 Tes. 3:12, 13.

Prin manifestarea iubirii lor, el îşi întăresc fraţii

18. Ce fapte trebuie să arate supraveghetorii pentru a dovedi autenticitatea credinţei lor?

¹⁸ În ciuda faptului că mulţi oameni îşi strigă în gura mare astăzi pretenţiilor lor religioase, totuşi „credinţa nu este o posesiune a tuturor oamenilor“ (2 Tes. 3:2). Nouă însă ne este indispensabilă, dacă vrem să–i fim plăcuţi lui Dumnezeu (Evr. 11:6). Şi aici supraveghetorii creştini trebuie să fie pentru toţi adevărate modele „în credinţă.“ În plus, ei trebuie să aibă fapte sau lucrări care să dovedească existenţa unei credinţe autentice (Iac. 2:14–26). Aceasta înseamnă, printre altele, că trebuie să–i mîngîie pe fraţii de credinţă bolnavi, să satisfacă necesităţile fraţilor care se află în nevoie şi să participe cu regularitate la proclamarea „veştii bune a Regatului.“ — Mat. 24:14; vezi şi Matei 25:34 pînă la 40.

19. De ce credinţa este primordială? Ce ne permite ea să facem?

¹⁹ Este semnificativ faptul că Pavel a insistat de repetate ori asupra faptului că ‘cei drepţi vor trăi prin credinţă’ (Rom. 1:17; Gal. 3:11; Evr. 10:38). Credinţa ne permite nu numai să vedem ce ne rezervă viitorul, ci ea ne şi îndemnă la acţiune. Astfel, de pildă, este nevoie de credinţă pentru a ne înrola în serviciul de pionier auxiliar sau de pionier general şi de a predica „vestea bună“ cu timp integral (Marcu 13:10). Deşi au răspunderi de natură familială precum şi alte obligaţii, mulţi supraveghetori şi servi auxiliari îşi aranjează în aşa fel lucrurile încît să poată participa la această activitate. Mulţi dintre ei îşi organizează munca laică şi celelalte afaceri ale lor aşa încît să poată da mai multă atenţie răspunderilor lor în adunare. E nevoie de o credinţă autentică pentru a lua parte activă la predicarea „veştii bune,“ pentru a ne achita de răspunderile care ne-au fost încredinţate la congresele creştine, pentru a construi Săli ale Regatului sau pentru a ne îndeplini zi de zi diferitele noastre sarcini teocratice. Da, supraveghetorii, ca toţi ceilalţi servi ai lui Iehova, au nevoie de credinţă pentru a–şi menţine convingerile, pentru a trăi, pentru a lucra şi pentru a se închina în armonie cu Cuvîntul lui Dumnezeu.

20. (a) Ce rol joacă credinţa în împotrivirea faţă de Diavol? (b) Cum îi pot ajuta bătrînii pe fraţii lor de credinţă să învingă încercările ce vizează credinţa?

²⁰ Credinţa mai este necesară şi pentru a învinge dificultăţile şi încercările. Petru i-a îndemnat pe bătrîni să devină exemple pentru „turmă“ şi apoi le-a dat acest avertisment: „Păstraţi-vă echilibrul, fiţi vigilenţi. Adversarul vostru Diavolul umblă ca un leu răcnind, căutînd să devoreze pe cineva. Dar opuneţi-vă lui, tari în credinţă, ştiind că suferirea aceloraşi lucruri are loc în întreaga asociaţie a fraţilor din lume“ (1 Petr. 5:8, 9). Supraveghetorii trebuie să fie întotdeauna prompţi în demascarea tacticilor şi tertipurilor pe care le utilizează Diavolul pentru a-i acoate „pe linie moartă,“ pentru a-i prinde în cursă sau pentru a-i devora pe servii lui Dumnezeu. Creştinii nu trebuie să se lase niciodată furaţi de un sentiment de mulţumire şi de lipsă de grijă sau nepăsare, iar subpăstorii „turmei“ trebuie să fie deosebit de vigilenţi. În multe ţări faptele au demonstrat că atunci cînd s-au abătut asupra martorilor lui Iehova dificultăţi şi încercări, supraveghetorii au fost în linia întîi a frontului. Increzători în Dumnezeu, aceşti bătrîni continuă să–i ajute pe tovarăşii lor în diferite moduri să se opună Adversarului, să se roage cu ardoare şi să utilizeze marele scut al credinţei ca şi celelalte elemente ale armurii spirituale. — Efes. 6:10–18.

21. Ce fapte referitoare la credinţă şi la speranţă pot fi recunoscute de către „turmă“ cu ajutorul supraveghetorilor, fiind ei înşişi un model de credinţă?

²¹ Supraveghetorii trebuie să ajute „turma“ să umble în credinţă şi să se bucure în speranţă. Bineînţeles că Iehova Dumnezeu şi Fiul său sînt nevăzuţi. Dar relaţiile pe care le întreţin ei cu noi sînt, cu toate acestea, reale (Evr. 11:27). Tot ce rezultă din conducerea sau îndrumarea pe care o exercită ei împlineşte profeţiile biblice. Supraveghetorii trebuie să le ajute fraţilor şi surorilor lor după spirit să înţeleagă bine acest fapt şi să recunoască faptul că membrii „mulţimii mari“ sînt adunaţi în mare număr. Iehova binecuvîntează această lucrare de adunare (Is. 60:22; Apoc. 7:9). De altfel ne şi bucurăm de siguranţa spirituală pe care a promis-o el (Ps. 91:1, 2). În mijlocul poporului de astăzi al lui Dumnezeu se manifestă din abundenţă roadele spiritului sfînt al lui Iehova (Gal. 5:22, 23; vezi şi Romani 1:8). Noi vedem deja, cu ochii credinţei, apropierea executării judecăţilor lui Iehova (Apoc. 11:16–18; 16:14, 16). După „marele necaz“ va începe o nouă ordine iar pămîntul va fi adus la starea de paradis (Mat. 24:21; Luca 23:43; 2 Petr. 3:11–13). Va avea loc învierea (Ioan 5:28, 29; Fapte 24:15). Familia umană îşi va reface relaţiile paşnice cu Dumnezeu şi toţi cei care se vor dovedi ascultători în cursul încercării finale vor primi viaţă eternă (Apoc. 20:7–10). Dar, în timp ce privim spre viitor, noi apreciem zecile de mii de supraveghetori care ne servesc drept exemple de credinţă, pe aceşti subpăstori loiali, care fac atît de mult pentru a ajuta turma să se bucure în speranţă. - Rom. 12:12.

Modele de puritate — demne de urmat

22. (a) Cum îi ajută pe bătrîni cuvintele din Filipeni 4:8 şi Iacob 3:17, să fie exemple de puritate? (b) Cum trebuie să se străduiască supraveghetorii să rămînă curaţi atunci cînd îi recomandă pe fraţi în vederea responsabilităţilor din adunare?

²² În sfîrşit, supraveghetorii sînt îndemnaţi să devină „un model . . . de puritate . . . pentru cei fideli.“ Această înseamnă mai mult decît doar a fi curat în minte şi în conduita morală. Este evident că bătrînii trebuie să vegheze ca lucrurile asupra cărora stăruie mintea lor să fie curate (Filip. 4:8; Iac. 3:17). Dar pentru a se menţine în stare de puritate, supraveghetorii trebuie să dea dovadă şi de o bună judecată atunci cînd îi examinează pe fraţi pentru a le încredinţa răspunderi în adunare. Capacităţile şi calităţile lor trebuie cumpănite cu grijă în lumina cerinţelor biblice. Nu se va manifesta niciodată favoritism faţă de prieteni sau rude. Dacă există îndoieli asupra conduitei a unui frate, lăsaţi ca timpul şi faptele să risipească aceste îndoieli. Faptul acesta va fi în armonie cu sfatul înţelept de la 1 Tim. 5:22: „Nu îţi pune niciodată mîinile în mod pripit asupra nimănui; să nu participi la păcatele altora; pe tine însuţi păstrează–te curat.“

23. Ce-i va ajuta pe supraveghetori să se păstreze curaţi în tratarea chestiunilor juridice?

²³ Pentru a evita participarea la păcatele altora, trebuie ca supraveghetorii să trateze în mod corespunzător problemele juridice. În dezbaterea cazurilor de încălcări ale principiilor, bătrînii vor trebui să fie îndurători atunci cînd circumstanţele permit să se arate îndurare, dar ei nu vor trebui să scuze sau să trateze cu uşurinţă păcatul (Prov. 28:13; Iac. 2:13; vezi şi Iuda 3–15, 22, 23). Bătrînii trebuie să vegheze să nu se lase înfluenţaţi de părtinire, de sentimente sau emoţii atunci cînd ascultă declaraţiile unui răufăcător sau al unui martor. Ei se păstrează curaţi prin faptul că permit ca toate deciziile lor să fie guvernate de principiile biblice.

24. Ce anume le va da supraveghetorilor posibilitatea de a se exprima ca şi Pavel în 1 Cor. 11:1?

²⁴ Dacă fiecare supraveghetor creştin devine un model în domeniile arătate mai sus, el va putea avea o conştiinţă bună şi va putea zice ca şi Pavel: „Deveniţi imitatorii mei, aşa cum şi eu însumi sînt imitator al lui Cristos“ (1 Cor. 11:1). Deşi era conştient de slăbiciunile sale, apostolul putea spune cu încredere că el îl urma pe Cristos. Acelaşi lucru este valabil şi cu privire la supraveghetorii de astăzi care se străduiesc să corespundă cerinţelor divine.

Adunarea este încurajată să vorbească cu îndrăzneală cuvîntul

25. Ce rezultate poate produce în adunare bunul exemplu al supraveghetorilor creştini, datorită binecuvîntărilor lui Dumnezeu?

²⁵ La ce se poate aştepta „turmă“ lui Dumnezeu dacă ea urmează exemplul subpăstorilor săi fideli? Toţi membrii adunării se vor simţi încurajaţi să continue a vorbi cu îndrăzneală Cuvîntul lui Dumnezeu, paralel cu menţinerea unei conduite excelente! (Fapte 4:29–31; 1 Petru 2:12). Fructul iubirii va arăta fără posibilitate de îndoială că adunarea este compusă din adevăraţi discipoli ai lui Isus Cristos, iar faptul acesta îi va atrage pe alţi oameni spre poporul lui Dumnezeu (Zah. 8:23; Ioan 13:34, 35). Adunarea va manifesta o credinţă activă şi va săvîrşi lucrări excelente cum sînt predicarea „vestea bună,“ formarea de discipoli şi vieţuirea într-un mod care reflectă respectul faţă de Dumnezeu (Mat. 24:14; 28:19, 20). Dacă viaţa tuturor acelora care caută aprobarea lui Dumnezeu va fi dominată de puritate, întreaga adunare va rămîne curată. De aceea să-l servim pe Iehova cu toţii împreună în mod fidel şi să ne arătăm recunoscători fată de binecuvîntările pe care le revarsă asupra poporului său! Iar iubitorul nostru Tată ceresc să continue să binecuvînteze eforturile noastre unite pe care le depunem în colaborare cu supraveghetorii creştini, cu aceste modele excelente pentru „turmă“!

[Notă de subsol]