Nu vă lăsaţi atraşi în cursele Diavolului!

„Şi ei să-şi vină în fire, ieşind din cursa Diavolului.“ (2 TIM. 2:26)

CUM AŢI RĂSPUNDE?

Ce trebuie să faci dacă observi că ai un spirit critic?

Ce înveţi din acţiunile lui Pilat şi ale lui Petru?

Ce poţi face pentru a nu fi copleşit de sentimente de vinovăţie?

1, 2. Despre ce curse ale Diavolului vom vorbi în acest articol?

DIAVOLUL încearcă să-i atragă în cursă pe slujitorii lui Iehova. Spre deosebire de un vânător care îşi ucide prada, Satan nu vrea neapărat să-i distrugă. El urmăreşte să-i prindă de vii şi să-i determine apoi să facă ce vrea el. (Citeşte 2 Timotei 2:24–26.)

² Cei care capturează animale sălbatice folosesc diverse tipuri de capcane. De exemplu, uneori atrag animalul într-un spaţiu deschis şi-l prind cu un laţ. Alteori camuflează o capcană, în care animalul intră fără să-şi dea seama. Diavolul foloseşte curse asemănătoare ca să-i prindă pe slujitorii lui Dumnezeu. Pentru a nu cădea în capcanele lui Satan, trebuie să ţinem cont de „indicatoarele“ care ne atrag atenţia asupra lor. În acest articol, vom vedea cum putem evita trei dintre capcanele folosite de Diavol: vorbirea necugetată, frica de oameni şi sentimentul exagerat de vinovăţie. În următorul articol vom discuta despre alte două curse ale lui Satan.

SĂ STINGEM FOCUL VORBIRII NECUGETATE

3, 4. Ce se poate întâmpla dacă nu ne ţinem în frâu limba? Daţi un exemplu.

³ Pentru a scoate animalele din ascunzătoare, unii vânători dau foc vegetaţiei din apropiere şi le prind pe cele care încearcă să scape. În sens figurat, Diavolul vrea să aprindă un foc în congregaţie. Dacă ar reuşi, i-ar scoate pe membrii ei din acest adăpost, făcându-i victimele sale. Cum am putea, fără să ne dăm seama, să-l ajutăm să-şi atingă scopul?

⁴ Discipolul Iacov a asemănat limba cu un foc. (Citeşte Iacov 3:6–8.) Dacă nu reuşim să ne ţinem în frâu limba, am putea provoca „un incendiu“ în congregaţie. Să ne imaginăm următoarea situaţie: La o întrunire se anunţă că o soră a fost numită pionieră regulară. După încheierea programului, două vestitoare vorbesc despre acest anunţ. Una dintre ele se bucură pentru sora respectivă şi speră că va avea succes. Cealaltă pune la îndoială motivaţia pionierei, insinuând că aceasta nu vrea decât să fie bine văzută în congregaţie. Care dintre cele două surori ai dori să-ţi fie prietenă? E lesne de înţeles cine ar putea aprinde un foc în congregaţie prin vorbirea ei.

5. Ce autoanaliză ar fi bine să ne facem ca să stingem focul vorbirii necugetate?

⁵ Cum putem stinge focul vorbirii necugetate? Isus a spus: „Din plinătatea inimii vorbeşte gura“ (Mat. 12:34). Deci primul pas este să ne examinăm inima. Iată câteva întrebări de autoanaliză: Alungăm orice sentiment negativ care ne-ar putea face să spunem cuvinte necugetate? De pildă, când aflăm că un frate se străduieşte să se califice pentru un privilegiu de serviciu, credem că e sincer sau considerăm că are motive egoiste? Dacă avem tendinţa de a pune la îndoială motivaţiile altora, să ne amintim că la fel a făcut şi Satan când l-a acuzat în mod nedrept pe Iov (Iov 1:9–11). De asemenea, ar fi bine să ne întrebăm de ce avem o atitudine critică faţă de fratele respectiv. Oare chiar este justificată o astfel de atitudine? Sau a fost inima noastră otrăvită de spiritul lipsit de iubire, caracteristic zilelor din urmă? (2 Tim. 3:1–4)

6, 7. a) Din ce motive am putea avea un spirit critic? b) Cum ar trebui să reacţionăm când suntem insultaţi?

⁶ Să vedem şi alte motive pentru care am putea deveni critici. Poate că vrem să ne scoatem în evidenţă propriile realizări. Vorbind negativ despre alţii, încercăm, de fapt, să ne punem pe noi înşine într-o lumină favorabilă. Sau, poate, căutăm să ne scuzăm pentru că nu am făcut ceva ce ar fi trebuit să facem. Oricare ar fi motivele — mândria, invidia, lipsa respectului de sine —, atitudinea noastră critică va face mult rău.

⁷ Sau, poate, considerăm că suntem pe bună dreptate critici la adresa unei persoane. Probabil că vorbirea ei necugetată ne-a rănit. Ar fi oare potrivit să-i răspundem cu aceeaşi monedă? Nicidecum. N-am face decât să punem paie pe foc şi să ne supunem voinţei lui Satan, nu a lui Dumnezeu (2 Tim. 2:26). Modelul nostru trebuie să fie Isus Cristos. Când era insultat, el „nu răspundea cu insulte . . ., ci întotdeauna se lăsa în grija celui care judecă drept“ (1 Pet. 2:21–23). Isus era convins că Iehova avea să rezolve lucrurile la momentul şi în modul stabilite de El. Aceeaşi convingere trebuie s-o avem şi noi. Dacă vorbirea noastră este încurajatoare, ‘păstrăm unitatea spiritului în legătura păcii’. (Citeşte Efeseni 4:1–3.)

SĂ NU CĂDEM ÎN CURSA FRICII DE OAMENI

8, 9. De ce l-a condamnat Pilat la moarte pe Isus?

⁸ Un animal prins în capcană nu se mai poate mişca liber. În mod asemănător, o persoană care cedează la presiunile anturajului din cauza fricii nu mai este stăpână pe viaţa sa. (Citeşte Proverbele 29:25.) În continuare, vom vorbi despre doi bărbaţi foarte diferiţi, care s-au lăsat stăpâniţi de frica de oameni şi au cedat în faţa presiunilor.

⁹ Guvernatorul roman Ponţiu Pilat a ştiut că Isus era nevinovat şi nu a vrut să-i facă niciun rău. De fapt, Pilat a recunoscut că Isus nu făcuse „nimic care să merite moartea“. Cu toate acestea, l-a condamnat la moarte. Care a fost motivul? El a cedat la presiunile mulţimii (Luca 23:15, 21–25). „Dacă-l eliberezi pe omul acesta, nu eşti prieten al Cezarului“, au strigat iudeii, forţând mâna lui Pilat (Ioan 19:12). Probabil, el s-a temut că şi-ar fi putut pierde funcţia sau chiar viaţa dacă i-ar fi luat apărarea lui Cristos. Cedând presiunilor, Pilat a ajuns să facă voia Diavolului.

10. De ce l-a renegat Petru pe Isus?

¹⁰ Apostolul Petru a fost unul dintre prietenii apropiaţi ai lui Isus. El a declarat în mod public că acesta era Mesia (Mat. 16:16). Petru i-a rămas loial lui Isus când alţi discipoli l-au părăsit fiindcă nu i-au înţeles cuvintele (Ioan 6:66–69). Iar, când duşmanii lui Isus au venit să-l aresteze, Petru a scos sabia ca să-şi apere Stăpânul (Ioan 18:10, 11). Mai târziu însă, i s-a făcut teamă şi chiar a negat că-l cunoştea pe Isus. Pentru puţin timp, apostolul a fost prins în cursa fricii de oameni, pierzându-şi curajul de a face ce este drept (Mat. 26:74, 75).

11. Căror presiuni trebuie să ne împotrivim?

¹¹ Creştinii nu trebuie să le permită altora să-i determine să facă lucruri greşite în ochii lui Dumnezeu. La locul de muncă, ei ar putea fi supuşi presiunilor de-a se comporta în mod necinstit sau de-a avea relaţii sexuale imorale. Tinerii noştri au de luptat împotriva influenţei colegilor de şcoală, care îi îndeamnă să copieze la examene, să vizioneze materiale pornografice, să fumeze, să se drogheze, să bea alcool în exces sau să comită imoralitate sexuală. Aşadar, frica de oameni şi presiunile de a face lucruri care îi displac lui Iehova sunt o cursă. Ce ne poate ajuta să nu cădem în ea?

12. Ce lecţii desprindem din acţiunile lui Pilat şi ale lui Petru?

¹² Ce învăţăm din atitudinea şi din faptele lui Pilat şi ale lui Petru? Pilat cunoştea foarte puţine despre Cristos. Totuşi, ştia că Isus nu se făcea vinovat de nimic şi că nu era un om obişnuit. Lui Pilat însă îi lipseau umilinţa şi iubirea pentru adevăratul Dumnezeu. De aceea, Diavolul l-a prins foarte uşor în capcană. Petru, în schimb, îl cunoştea şi îl iubea pe Dumnezeu. Cu toate acestea, uneori el nu a dat dovadă de modestie, a fost copleşit de teamă şi a cedat în faţa presiunilor. Înainte de arestarea lui Isus, Petru s-a lăudat: „Chiar dacă toţi ceilalţi se vor poticni, eu nu mă voi poticni!“ (Mar. 14:29). El ar fi fost mult mai pregătit pentru încercări dacă ar fi avut aceeaşi atitudine ca psalmistul, care şi-a pus încrederea în Dumnezeu: „Iehova este de partea mea, nu mă voi teme. Ce poate să-mi facă omul pământean?“ (Ps. 118:6). În noaptea dinaintea morţii sale, Isus a mers împreună cu Petru şi cu alţi doi apostoli într-un loc mai retras din grădina Ghetsimani. El i-a rugat să rămână treji, dar ei au adormit. Isus i-a trezit şi le-a spus: „Vegheaţi şi rugaţi-vă neîncetat, ca să nu cădeţi în ispită!“ (Mar. 14:38). Totuşi, Petru a adormit din nou, iar mai târziu a cedat fricii şi presiunilor.

13. Cum ne putem împotrivi presiunilor de a face un lucru greşit?

¹³ Din relatările despre Pilat şi despre Petru învăţăm că, pentru a rezista presiunilor, trebuie să avem cunoştinţă, umilinţă, modestie, iubire faţă de Dumnezeu şi teamă de el, nu de oameni. Dacă la baza credinţei stă cunoştinţa exactă din Biblie, vom vorbi cu mult curaj despre convingerile noastre. Aceasta ne va ajuta să nu cădem în cursa fricii de oameni. Desigur, nu trebuie să ne credem mai puternici decât suntem, ci trebuie să recunoaştem cu umilinţă că avem nevoie de putere de la Dumnezeu pentru a ne împotrivi presiunilor. În acest sens, este necesar să-i cerem lui Iehova spiritul său. Întrucât îl iubim pe Dumnezeu, ne vom simţi motivaţi să respectăm normele sale şi să nu facem nimic ce i-ar putea păta numele sfânt. De asemenea, trebuie să ne pregătim pentru presiuni înainte să ne confruntăm cu ele. Părinţii, de exemplu, se pot ruga cu copiii lor şi îi pot pregăti pentru situaţiile în care colegii i-ar îndemna să facă ceva greşit (2 Cor. 13:7).a

SĂ EVITĂM CAPCANA CARE ZDROBEŞTE

14. Ce ar vrea Satan să credem referitor la greşelile pe care le-am comis în trecut?

¹⁴ Unii vânători atârnă o piatră grea sau un buştean deasupra unei cărări pe care trece de obicei animalul. Din neatenţie, acesta atinge firul care declanşează capcana şi este zdrobit de piatra sau de buşteanul respectiv. În mod asemănător, sentimentele exagerate de vinovăţie sunt „o povară grea“. Ne-am putea simţi pur şi simplu ‘zdrobiţi’ când ne gândim la o greşeală comisă în trecut. (Citeşte Psalmul 38:3–5, 8.) Satan ar vrea să ne facă să credem că nu merităm îndurarea lui Iehova şi că nu putem trăi la înălţimea normelor divine.

15, 16. Cum poţi evita capcana sentimentului exagerat de vinovăţie?

¹⁵ Ce poţi face pentru a nu cădea în această capcană care zdrobeşte? Dacă ai comis un păcat grav, ia imediat măsuri ca să-ţi restabileşti prietenia cu Iehova. Abordează-i pe bătrânii de congregaţie şi cere-le ajutor (Iac. 5:14–16). Fă tot ce-ţi stă în putinţă pentru a îndrepta răul (2 Cor. 7:11). În cazul în care eşti disciplinat, nu te descuraja. Adu-ţi aminte că disciplinarea este o dovadă a iubirii lui Iehova (Evr. 12:6). Fii hotărât să nu mai repeţi greşelile care te-au adus în situaţia de a comite păcatul respectiv. După ce te-ai căit şi ţi-ai schimbat conduita, fii convins că jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos îţi poate şterge păcatele (1 Ioan 4:9, 14).

¹⁶ Unii sunt chinuiţi de sentimente de vinovăţie chiar şi după ce păcatele respective le-au fost iertate. Dacă te afli şi tu în această situaţie, aminteşte-ţi că Iehova i-a iertat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli, deşi l-au părăsit pe Fiul Său iubit în cele mai grele momente. Iehova l-a iertat şi pe acel creştin din Corint care a fost exclus pentru fapte şocante de imoralitate, dar care s-a căit mai târziu (1 Cor. 5:1–5; 2 Cor. 2:6–8). În Biblie sunt menţionate mai multe persoane ale căror păcate grave au fost iertate datorită căinţei lor sincere (2 Cron. 33:2, 10–13; 1 Cor. 6:9–11).

17. Ce foloase avem datorită jertfei de răscumpărare?

¹⁷ Iehova îţi va ierta şi ţie păcatele şi nu-şi va aduce aminte de ele dacă te căieşti şi accepţi îndurarea sa. Nu considera niciodată că jertfa de răscumpărare nu-ţi poate acoperi păcatele. Dacă ai gândi aşa, ai cădea într-o cursă a lui Satan. Indiferent de ceea ce vrea el să credem, fii sigur că jertfa de răscumpărare poate să acopere păcatele tuturor celor care se căiesc (Prov. 24:16). Credinţa în răscumpărare îţi va lua de pe umeri povara vinovăţiei şi îţi va da puterea de a-i sluji lui Dumnezeu cu toată inima, cu toată mintea şi cu tot sufletul (Mat. 22:37).

‘NU SUNTEM ÎN NEŞTIINŢĂ DESPRE PLANURILE LUI SATAN’

18. Cum ne putem feri de cursele Diavolului?

¹⁸ Satan vrea cu tot dinadinsul să ne prindă în una dintre cursele lui, oricare ar fi ea. Totuşi, ne putem împotrivi Diavolului, întrucât „nu suntem în neştiinţă despre planurile lui“ (2 Cor. 2:10, 11). Rugându-l pe Iehova să ne dea înţelepciune când trecem prin încercări, nu vom cădea în capcanele lui Satan. Iacov ne-a îndemnat: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să i-o ceară neîncetat lui Dumnezeu, căci el le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze şi ea îi va fi dată“ (Iac. 1:5). Apoi trebuie să acţionăm în armonie cu rugăciunile noastre studiind cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu şi aplicându-l. Publicaţiile sclavului fidel şi prevăzător ne avertizează cu privire la capcanele Diavolului şi ne arată cum să le evităm.

19, 20. De ce trebuie să urâm răul?

¹⁹ Rugăciunea şi studierea Bibliei ne ajută să cultivăm iubire pentru ceea ce este bine. Dar la fel de important este să învăţăm să urâm răul (Ps. 97:10). Când medităm la consecinţe, vom evita să ne satisfacem dorinţele egoiste (Iac. 1:14, 15). Dacă urâm răul şi iubim binele, vom privi cu dezgust momelile lui Satan şi nu ne vom lăsa atraşi de ele.

²⁰ Cât de recunoscători îi suntem lui Iehova pentru că ne ajută să ne ferim de capcanele lui Satan! Prin intermediul spiritului sfânt, al Cuvântului său şi al organizaţiei sale, Iehova ne ‘eliberează de cel rău’ (Mat. 6:13). În următorul articol, vom vedea cum putem evita alte două capcane în care Diavolul a reuşit să-i prindă pe unii slujitori ai lui Dumnezeu.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Vorbirea necugetată poate aprinde, în sens figurat, un foc în congregaţie

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

Dă jos povara sentimentelor exagerate de vinovăţie