Potopul — un avertisment din trecut

LUNGA istorie a omenirii este plină de catastrofe naturale la fel de cumplite, dacă nu chiar mai cumplite, decît erupţia muntelui Saint Helens. Totuşi, nici una dintre ele nu a atins amploarea potopului din zilele lui Noe. Acest potop a fost atît de considerabil şi atît de devastator, încît el a lăsat asupra omenirii urme de neşters, la scară mondială.

Există 150 de legende referitoare la potop, legende care au apărut în regiuni depărtate şi deosebite unele de altele, ca Babilonul, Imperiul Roman, India, Australia şi cele două Americi. Deşi prezintă deosebiri în privinţa detaliilor, aceste legende concordă toate prin aceea că atribuie potopului o cauză de ordin moral, descriindu-l ca fiind o distrugere mondială a omenirii şi evocînd supravieţuirea unei familii într-o arcă sau corabie. Numai o catastrofă la scară globală a putut să lase urmări atît de vaste şi durabile.

Iată ce a scris un biblist: „Concordanţa care există între toate aceste relatări este o garanţie indiscutabilă că tradiţia nu este pură invenţie; o ficţiune este individuală, nu universală, această tradiţie este deci un fundament istoric, ea este consecinţa unui eveniment care a avut efectiv loc în zilele de început ale omenirii.“ Dar de ce această catastrofă care a survenit într-un trecut îndepărtat constituie un eveniment pentru generaţia care trăieşte în prezent?

Este foarte important să ne îndreptăm puţin atenţia asupra situaţiei care a cauzat potopul. Asemănarea ei cu condiţiile mondiale actuale conferă potopului o deosebită însemnătate pentru noi. Iată în cîteva cuvinte relatarea istorică pe care o găsim consemnată în cartea biblică Geneza şi care descrie această situaţie: „Iehova a văzut că răutatea omului era copleşitoare pe pămînt şi că orice înclinaţie a gîndurilor inimii sale era numai rea tot timpul (. . .) Astfel Dumnezeu a văzut pămîntul şi iată că el era ruinat, căci toată carnea îşi ruinase calea pe pămînt.“ — Geneza 6:5, 12.

În ansamblu, lumea oamenilor decăzuse pe plan moral: toate înclinaţiile gîndurilor lor nu erau decît rele. Urmarea a fost că „pămîntul s-a umplut de violenţă“ (Geneza 6:11). Oamenii îşi consacrau întreaga viaţă pentru a-şi satisface dorinţele materiale şi sexuale. Tocmai acest lucru l-a arătat Isus cînd a declarat: „Aşa cum a fost în acele zile dinainte de potop, cînd oamenii mîncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, pînă în ziua cînd Noe a intrat în corabie şi nu au luat nimic în seamă pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi, aşa va fi prezenţa Fiului omului“ (Matei 24:38, 39). Satisfacerea dorinţelor cărnii era singura lor preocupare.

Noe a avertizat generaţia respectivă timp de mulţi ani, dar ea a refuzat să-l creadă. Desigur, oamenii nu văzuseră niciodată un asemenea potop. Întrucît viaţa continua ca pînă atunci, avertismentul nu a găsit urechi care să asculte. Ei „nu au luat nimic în seamă“. Prea puţin le păsa că acest avertisment transmis de Noe provenea de la Creatorul lor.

Însă Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfîrşitul a toată carnea a venit înaintea mea, căci pămîntul este plin de violenţă din pricina lor; şi iată că le provoc ruinarea împreună cu pămîntul“ (Geneza 6:13). Cînd a venit potopul, Noe şi familia sa au fost ocrotiţi deoarece nu nesocotiseră avertismentul dat de Dumnezeu, ci îi urmaseră instrucţiunile. Dar de ce trebuie să acordăm un deosebit interes acestui avertisment?

Situaţii paralele

La fel ca în zilele dinaintea potopului, violenţa a devenit un mod de viaţă îndeosebi de la primul război mondial încoace. Violenţa politică ce domneşte în mijlocul naţiunilor a generat cele mai dezgustătoare şi mai oribile războaie din istoria omenirii. Violenţa a năpădit oraşele, străzile şi locuinţele; ea îi ameninţă chiar şi pe călători. Pe de altă parte, la televiziune, în filme şi în romane, majoritatea temelor gravitează în jurul violenţei.

Modul de viaţă modern constituie o altă paralelă. Preocuparea care devorează generaţia actuală este de a-şi satisface dorinţa sexuală şi materialistă. Pe întregul pămînt se manifestă decadenţa morală: ea a dus la răspîndirea bolilor sexual transmisibile, răspîndire care a atins proporţii epidemice. Adulterul, fornicaţia şi homosexualitatea sînt la ordinea zilei. Asemenea generaţiei dinainte de potop, actuala generaţie manifestă, mai degrabă dragoste faţă de plăcerile carnale şi bunurile materiale, decît dragoste faţă de Dumnezeu.

Întrucît Dumnezeu a fost „mîhnit“ de conduita foarte rea a oamenilor dinainte de potop, nu este oare logic să deducem că în zilele noastre el simte acelaşi lucru faţă de conduita rea care este răspîndită în lumea întreagă? N-ar trebui oare ca soarta pe care el a rezervat-o lumii din zilele lui Noe să servească drept avertisment generaţiei actuale? Nu este oare logic să credem că el va trage din nou concluzia consemnată în Geneza 6:5–7? Cînd a văzut răutatea oamenilor, Dumnezeu „s-a mîhnit în inima sa. Prin urmare, Iehova a zis: «Voi şterge de pe suprafaţa pămîntului pe oamenii care i-am creat.»“ Prin intermediul redactorilor Bibliei, Dumnezeu a anunţat că va aplica o sentinţă judecătorească asemănătoare asupra generaţiei egoiste care trăieşte în prezent. Această generaţie se îndreaptă spre cea mai mare catastrofă din istoria omenirii.

Zilele din urmă

Îndreptîndu-şi privirile spre epoca noastră, redactorul biblic al celei de-a doua scrisori către Timotei descrie sub inspiraţie divină declaraţia pe care o vedem astăzi pe întregul pămînt. În capitolul 3, versetele 1–4, el spune: „Dar să ştii că în zilele din urmă vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, prezumţioşi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpînire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţînaţi, umflaţi de mîndrie, iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu.“

Şi Isus Cristos a profeţit cu privire la zilele din urmă ale actualului sistem de lucruri. În profeţia sa, el a făcut aluzie la violenţa extremă pe care o vedem manifestîndu-se de la primul război mondial încoace şi a spus: „Căci se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat“ (Matei 24:7). El a vorbit, de asemenea, despre nelegiuirea care bîntuie astăzi şi despre frica pe care o vor simţi oamenii în faţa viitorului. „Şi din cauza creşterii nelegiuirii“, a zis Isus, „iubirea celor mai mulţi se va răci“ (Matei 24:12). El a mai anunţat că „oamenii vor leşina de teamă şi din cauza aşteptării lucrurilor care vor veni peste pămîntul locuit.“ — Luca 21:26.

Expresia „zilele din urmă“ prevesteşte pentru generaţia actuală aceeaşi soartă care a fost prezisă pentru generaţia dinainte de potop: un sfîrşit pentru cea mai mare parte a sistemului de lucruri uman. În 2 Tesaloniceni 1:8, 9, Pavel, redactorul biblic inspirat de Dumnezeu, spune că, prin intermediul lui Isus Cristos, Dumnezeu va face să vină „răzbunarea asupra celor care nu îl cunosc pe Dumnezeu şi asupra celor care nu ascultă vestea bună despre Domnul Isus Cristos. Aceştia vor suferi pedeapsa judecătorească a distrugerii eterne din faţa Domnului şi din faţa gloriei forţei sale.“

Supravieţuitorii potopului au constatat că generaţia dinainte de potop fusese nimicită de pe pămînt. Oamenii şi toate lucrurile pentru care au trăit aceştia, dispăruseră. Tot aşa se va întîmpla cînd răzbunarea divină va pune capăt actualei generaţii violente. „Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; şi în mod sigur vei da atenţie locului său, şi el nu va mai fi.“ — Psalm 37:10.

Supravieţuirea este posibilă

Paralela dintre generaţia dinainte de potop şi epoca noastră nu se limitează la răutatea oamenilor şi la nimicirea lor. Aşa cum anumiţi oameni au supravieţuit potopului, tot aşa vor fi oameni care vor supravieţui sfîrşitului sistemului de lucruri actual. Supravieţuitorii potopului erau persoane umile care nu trăiau conform modului de viaţă al majorităţii. Ei iubeau dreptatea, ascultau de Dumnezeu şi nu nesocoteau avertismentele sale. De fapt, Geneza 6:8, 9 ne învaţă următoarele: „Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova. (. . .) Noe era un om drept.“ El s-a dovedit fără defect printre contemporanii săi. Cu privire la acest patriarh şi la cei care au supravieţuit împreună cu el, apostolul Petru a scris că Dumnezeu „nu s-a reţinut să pedepsească o lume veche, ci l-a păstrat în siguranţă pe Noe, un predicator al dreptăţii împreună cu alţi şapte, cînd a adus un potop peste o lume de oameni lipsiţi de devoţiune sfîntă“. — 2 Petru 2:5.

Profeţii lui Dumnezeu ne asigură că o mare mulţime de oameni vor supravieţui iminentei distrugeri divine a actualului sistem de lucruri. Şi ei vor fi persoane umile care iubesc dreptatea şi ascultă, la fel ca şi Noe, de îndrumările lui Dumnezeu. După ce anunţă distrugerea celor răi, psalmistul adaugă: „Dar cei blînzi vor stăpîni pămîntul şi îşi vor găsi bucuria desăvîrşită în abundenţa păcii.“ — Psalm 37:11; Apocalips 7:9, 13, 14.

Isus a prezis că vestea bună a Regatului lui Dumnezeu va fi proclamată în zilele din urmă pe toată planeta. Prin intermediul acestei lucrări, locuitorii înclinaţi spre dreptate ai acestui pămînt sînt în curs de a fi adunaţi în vederea supravieţuirii. Isus a ilustrat această lucrare în parabola sa despre separarea oilor de capre, parabolă pe care o încheie, declarînd că cei nedrepţi (asemănători caprelor) ‘vor merge la tăiere veşnică, dar cei drepţi [asemănători oilor] la viaţă veşnică’. — Matei 25:31–46.

Chiar dacă potopul s-a petrecut cu mult timp în urmă, el constituie pentru noi, în mod incontestabil, un avertisment pe care nu trebuie să-l nesocotim. Relatarea acestui eveniment a fost scrisă, după cum spune Biblia „pentru instruirea noastră“ (Romani 15:4). Acesta este un avertisment împotriva modului de viaţă violent, senzual şi materialist al lumii care nu ţine cîtuşi de puţin seama de Creatorul nostru. Dumnezeu nu se schimbă. El a şters din existenţă generaţia dinainte de potop din cauza răutăţii ei. Din acelaşi motiv el va şterge din existenţă generaţia actuală şi tot sistemul ei, guvernele ei politice, comerţul ei materialist şi religia falsă.

Pentru a supravieţui sfîrşitului sistemului de lucruri actual trebuie să ţinem seama de avertismentul din trecut. Trebuie să demonstrăm că iubim dreptatea, aşa cum au făcut cei opt supravieţuitori ai potopului. De asemenea, trebuie să urmăm sfatul consemnat în Ţefania 2:3: „Căutaţi dreptatea, căutaţi umilinţa. Probabil că veţi fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova.“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Aşa cum Noe şi familia sa au supravieţuit potopului, puteţi face de asemenea parte dintre supravieţuitorii fericiţi ai sfîrşitului acestui sistem de lucruri