Ce s-a întîmplat cu recunoştinţa?
BÂIEŢELUL în vîrstă de doisprezece ani ştergea vasele fără nici o tragere de inimă. Deoadată o fărfurie mare îi alunecă din mînă, spărgîndu-se pe pardoseala din bucătărie. Liniştea ce a urmat părea că nu se mai sfîrşeşte. În cele din urmă, mama îi spune: „Ştii, Robert, este prima dată cînd spargi o fărfurie de cînd mă ajuţi la ştersul lor. Cred că ai stabilit un record în materie“.
Neliniştea a dispărut de pe faţa copilului şi el i-a zîmbit mamei cu duioşie. Cele cîteva cuvinte de apreciere, spuse la momentul oportun, i-au scos pe amîndoi din impas. Cît de adevărate sînt cuvintele înţeleptului Solomon: „Ca merele de aur în ornamente de argint, aşa sînt cuvintele rostite la momentul oportun!“ — Proverbe 25:1, 11.
„VOR FI LIPSIŢI TOTAL DE RECUNOŞTINŢĂ“
Este într-adevăr mîngîietor să primeşti cuvinte de laudă sau de recunoştinţă. Dar ce s-a întîmplat cu recunoştinţa? În lumea materialistă de astăzi, exprimările de sinceră apreciere sînt pe cale de dispariţie. Recunoştinţa este înlocuită printr-o atitudine egoistă: „Mai întîi eu!“ Simpla expresie: „Vă mulţumesc frumos!“ lipseşte din vocabularul multor persoane. Această stare de lucruri este o împlinire a cuvintelor apostolului Pavel: „Dar trebuie să ştiţi că în zilele din urmă timpurile vor fi pline de pericole. Oamenii vor deveni foarte egoişti (. . .) vor lipsiţi total de recunoştinţă.“ — 2 Timotei 3:1–5, Phillips.
Totodată aprecierea este deseori înlocuită prin linguşire. Exprimările de apreciere se fac din inimă, fără intenţia de a urmări un cîştig personal. Însă laudele aduse cuiva în mod nejustificat, de obicei lipsite de sinceritate şi exagerate, îşi au rădăcina în dorinţa personală de a parveni sau de a obţine anumite avantaje (Iuda 16). Ar dori cineva să fie lăudat într-un mod lipsit de sinceritate? O sinceră apreciere este, însă, cu totul altceva, nu-i aşa?
Scriitorul Mark Twain spunea odată: „Pot trăi două luni dintr-un compliment.“ Marea majoritate rămînem plăcut impresionaţi cînd ni se fac complimente sincere. De fapt, laudele sau cuvintele de sinceră apreciere la adresa noastră ne pot stimula să continuăm a face tot ce ne stă în putere, precum şi să-i lăudăm la rîndul nostru pe alţii sau să le mulţumim cînd ni se oferă prilejul.
Faptul că recunoştinţa sinceră este o virtute divină reiese din multe citate biblice. De pildă, mulţi psalmi conţin exprimări de mulţumire. Iată un caz: Psalmistul David s-a rugat să i se permită a locui în casa de închinare a lui Iehova Dumnezeu toată viaţa sa şi să poată privi „cu apreciere“ la templul lui Dumnezeu (Psalm 27:4). Asaf, un alt psalmist, declara: „Îţi mulţumim, o, Dumnezeule, îţi mulţumim“ (Psalm 75:1). Aşadar, este recomandabil să reflectăm asupra necesităţii de a ne manifeste aprecierea.
Dar, cum putem să arătăm apreciere faţă de alţii? Şi cum putem arăta recunoştinţă faţă de Acela care a creat toate lucrurile?