Ştiri şi semnificaţia lor mai profundă

Mai multe ieşiri din biserică

De la o vreme încoace clericii vest-germani predică în biserici pe jumătate goale. Mulţi cetăţeni federali văd ca un lucru potrivit în ultimii ani să adere la armata crescîndă a celor fără confesiune declaraţi oficial. Motivul pare să fie taxa bisericească reţinută tuturor membrilor bisericeşti, oficial din salariu sau cîştig.

Din 1969 şi pînă în 1974 au ieşit din biserici peste un milion de protestanţi şi 360 000 de catolici, iar anul 1975 a constituit un nou an record. N-ar trebui nicidecum să ne mire această răscoală a oamenilor împotriva cotizaţiilor pentru apartenenţa de vreo biserică. Isus Cristos, întemeietorul creştinismului, a arătat că darurile de silă nu sînt în armonie cu modul de procedare al lui Dumnezeu. El a spus: „Fără bani aţi primit, fără bani să daţi” (Mat. 10:8). Iar apostolul Pavel a declarat: „Fiecare să facă cum a hotărît în inima lui, nu în silă sau din constrîngere” (2 Cor. 9:7). Deoarece clerul n-a dat atenţie Cuvîntului lui Dumnezeu, trebuie să sufere acum şi pedeapsa pentru aceasta.

„Epoca glaciară a sentimentelor”

În cartea „Free to Be Good or Bad” (Libertatea de a fi bun sau rău), dr. Herbert Holf scrie că hedonismul, căutarea de plăcere, „s-a răspîndit în omenire ca un incendiu de pădure.” „Noua educaţie” a oamenilor egoişti, aflată în curs de impunere „bagă frica în oase oricărui care preţuieşte omenia la oameni.” După cum spune Holf, aceşti oameni şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu şi în semenii lor. Deoarece nu se interesează de binele altora, pentru ei a început o „epocă glaciară a sentimentelor.”

Asemenea persoane se găsesc în toate grupele de vîrstă, remarcă Holf. Unii ar fi căsătoriţi, alţii ar avea copii, dar ei toţi n-ar cunoaşte nici o obligaţie „nici în ce priveşte căsătoria şi nici în ce priveşte copii sau prieteniile. Ei refuză toate acestea ca o amăgire a trecutului şi străbat fără rost marea libertăţii lor proaspăt găsite.” El spune mai departe: „Ei sînt rezultatul unei transformări revoluţionare a societăţii, transformare care s-a făcut în ultimele două decenii cu o iuţeală primejdioasă. . . . [sînt] oameni care nu–şi asumă nici o însărcinare în societate şi care nu se simt răspunzători faţă de nimeni şi pentru nimeni, ci se gîndesc numai la ei înşişi.”

În Biblie s-a prezis pentru aceste „zile din urmă” că mulţi oameni vor fi fără afecţiune firească, refractari oricărei înţelegeri, fără stăpînire de sine şi fără dragoste pentru bine şi că ei vor iubi mai mult distracţiile decît pe Dumnezeu (2 Tim. 3:1–4).

Amestec în politică

„Le Figaro,” un ziar parizian conservator, învinuieşte biserica catolică de amestec în politică. Foaia desemnează acest amestec al bisericii ca „o greşeală mare” şi remarcă: „spunînd deschis, ea este mai activă în amestecarea în politică ca oricînd. Alarmată de constatarea că s-a decis pentru latura greşită, acum se gîndeşte să se alieze la noroc cu cealaltă parte. Este pe de-a dreptul de mirare că nu–şi dă seama şi nu pricepe pe baza faptelor reale că n-ar trebui să se pună de partea vreunui partid.”

Cuvîntul lui Dumnezeu arată că religia care se lasă antrenată în politică va avea de suferit ca urmare a acestui amestec în politică. În Apocalipsa 17:16, religiile false ale lumii sînt reprezentate ca o curvă spirituală şi este că puterile politice sînt scîrbite de amestecul ei, şi că ei „o vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală, vor mînca carnea ei şi o vor arde de tot cu foc.” De aceea sînt invitaţi oamenii sinceri: „Ieşiţi afară din mijlocul ei, poporul meu, dacă nu voiţi să aveţi parte împreună cu ea de păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte a plăgilor ei” (Apoc. 18:4).