Lois şi Eunice — învăţătoare exemplare

Ca slujitori ai lui Iehova, ştim că faptul de a le da copiilor noştri o educaţie religioasă eficientă este o responsabilitate serioasă. Chiar şi în cele mai favorabile împrejurări, această responsabilitate poate fi îngreunată de tot felul de obstacole şi dificultăţi. Ea este şi mai dificilă pentru un părinte creştin care trebuie să-şi asume această răspundere într-o familie divizată pe plan religios. Această situaţie nu este nouă. Scripturile ne vorbesc despre o mamă din secolul I. care s-a aflat într-o situaţie asemănătoare.

Familia unei femei numite Eunice locuia în Listra, un oraş din regiunea Licaonia, situată în partea central-sudică a Asiei Mici. Listra era un orăşel de provincie, lipsit de importanţă. Oraşul era o colonie romană, numită Iulia Felix Gemina Lustra, întemeiată de Augustus Caesar pentru a opune rezistenţă incursiunilor tâlharilor din împrejurimi. Eunice era o evreică creştină, care trăia într-o familie divizată pe plan religios, împreună cu soţul ei grec, cu fiul ei, Timotei, şi cu mama ei, Lois. — Faptele 16:1–3.

Se pare că în Listra trăiau puţini evrei, deoarece Biblia nu menţionează că ar fi existat vreo sinagogă acolo, deşi în Iconia, oraş situat la o distanţă de 30 de kilometri de Listra, exista o comunitate evreiască (Faptele 14:19). De aceea, trebuie să nu-i fi fost prea uşor lui Eunice să-şi practice credinţa. Faptul că Timotei nu a fost circumcis după ce s-a născut i-a determinat pe unii biblişti să presupună că soţul lui Eunice se împotrivise acestui lucru.

Totuşi, Eunice nu era singura din familie care avea aceste convingeri. Se pare că Timotei a fost instruit în „Sfintele Scripturi“ atât de mama lui, cât şi de Loisa, bunica lui din partea mamei. Apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei: „Rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciune spre mântuire, prin credinţa în Hristos Isus“. — 2 Timotei 3:14, 15.

Educaţie dată „din pruncie“

Când a spus că Timotei fusese educat în „Sfintele Scripturi“ „din pruncie“, Pavel a vrut să spună, după toate probabilităţile, de când era bebeluş. Acest fapt este în conformitate cu modul în care foloseşte el un cuvânt grecesc (bréphos) care se referă în general la un nou-născut (compară cu Luca 2:12, 16). Astfel, Eunice şi-a luat în serios responsabilitatea primită de la Dumnezeu, începând de timpuriu să-i dea lui Timotei o instruire care l-a ajutat să devină un slujitor devotat al lui Dumnezeu. — Deuteronomul 6:6–9; Proverbele 1:8.

Timotei era „deplin încredinţat“ de adevărurile scripturale. Potrivit unui lexicon grecesc, cuvântul folosit de Pavel aici înseamnă „a fi ferm convins, a fi sigur“ de ceva. Fără îndoială, pentru a întipări această credinţă fermă în inima lui Timotei a fost nevoie de timp şi de eforturi considerabile, care l-au ajutat să se convingă de Cuvântul lui Dumnezeu şi să exercite credinţă în el. Deci, după cât se pare, atât Eunice, cât şi Lois şi-au dat toată osteneala pentru a-l învăţa pe Timotei din Scripturi. Şi ce recompensă au avut aceste femei temătoare de Dumnezeu! Pavel a putut scrie despre Timotei: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care era întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine“. — 2 Timotei 1:5.

Ce rol vital au avut Eunice şi Lois în viaţa lui Timotei! În această privinţă, scriitorul David Read afirmă: „Dacă apostolul ar fi crezut că nimic altceva nu conta decât convertirea lui Timotei, i-ar fi amintit de lucrul acesta imediat. Însă primul lucru pe care îl are de spus despre credinţa lui Timotei este că aceasta era deja «vie în Lois . . . şi în Eunice»“. Afirmaţia lui Pavel referitoare la credinţa lui Lois, a lui Eunice şi a lui Timotei arată că, deseori, educaţia scripturală dată acasă de timpuriu de către părinţi şi chiar de către bunici este esenţială pentru stabilirea perspectivelor spirituale ale unui tânăr. Nu ar trebui oare ca lucrul acesta să-i determine pe părinţi să se gândească cu seriozitate la ceea ce fac pentru a îndeplini această responsabilitate pe care o au atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de copiii lor?

Probabil că Pavel avea în vedere şi atmosfera pe care Lois şi Eunice o creaseră în căminul lor. Este posibil ca apostolul să le fi făcut o vizită acasă în timpul primei sale şederi în Listra, în jurul anilor 47–48 e.n. Probabil că cele două femei s-au convertit atunci la creştinism (Faptele 14:8–20). Probabil că relaţiile fericite şi călduroase din acea familie au avut o mare înrâurire asupra cuvintelor pe care Pavel le-a ales când a spus despre Lois că era „bunica“ lui Timotei. Potrivit biblistului Ceslas Spicq, termenul grecesc folosit de Pavel (mámme, în contrast cu termenul clasic, de politeţe téthe) este „cuvântul de alint folosit de un copil“ pentru bunica sa, cuvânt care, în acest context, transmite o „nuanţă de familiaritate şi afecţiune“.

Plecarea lui Timotei

Nu se ştie exact care era starea civilă a lui Eunice atunci când Pavel a vizitat a doua oară oraşul Listra (în jurul anului 50 e.n.). Mulţi biblişti sunt de părere că ea era văduvă. Oricare ar fi fost situaţia, sub îndrumarea mamei şi a bunicii sale, Timotei devenise un tânăr excelent, fiind probabil în vârstă de 20 de ani la data aceea. El „avea o bună mărturie de la fraţii din Listra şi din Iconia“ (Faptele 16:2). Este clar că dorinţa de a răspândi vestea bună a Regatului fusese întipărită în inima lui Timotei, deoarece el a acceptat invitaţia lui Pavel de a-l însoţi pe el şi pe Sila în călătoria lor misionară.

Imaginaţi-vă ce au simţit Eunice şi Lois când Timotei era gata de plecare! Ele ştiau că, atunci când Pavel le vizitase prima dată oraşul, apostolul fusese împroşcat cu pietre şi abandonat, crezându-se că murise (Faptele 14:19). De aceea, mai mult ca sigur că nu le-a fost uşor să-l lase pe tânărul Timotei să plece. Probabil că s-au întrebat cât timp va fi plecat şi dacă se va întoarce sănătos. În pofida acestor posibile nelinişti, mama şi bunica lui l-au încurajat fără îndoială să accepte acest privilegiu special care îi dădea posibilitatea să-i slujească lui Iehova într-o măsură mai mare.

Lecţii valoroase

Din analiza exemplului lui Eunice şi al lui Lois se pot învăţa multe lucruri. Credinţa le-a determinat să-i dea lui Timotei o educaţie spirituală sănătoasă. Exemplul matur, constant de devoţiune sfântă pe care bunicii îl dau nepoţilor lor şi altora poate fi cu siguranţă de folos pentru întreaga congregaţie creştină (Tit 2:3–5). De asemenea, exemplul lui Eunice le aminteşte mamelor care au soţi necredincioşi de responsabilitatea de a le da o educaţie spirituală copiilor lor, precum şi de recompensele care decurg de aici. Acest fapt ar putea pretinde uneori mult curaj, îndeosebi dacă tatăl nu este de acord cu convingerile religioase ale soţiei lui. De asemenea, lucrul acesta pretinde tact, deoarece o soţie creştină trebuie să respecte autoritatea soţului ei.

Credinţa, efortul şi sacrificiul de sine de care au dat dovadă Lois şi Eunice au fost recompensate de progresele spirituale ale lui Timotei, care a devenit un excelent misionar şi supraveghetor (Filipeni 2:19–22). La fel şi astăzi, faptul de a-i învăţa pe copiii noştri adevărurile scripturale pretinde timp, răbdare şi hotărâre, dar pentru a obţine rezultate frumoase merită depuse toate eforturile. Mulţi tineri creştini exemplari care au fost învăţaţi ‘din pruncie Sfintele Scripturi’ într-o familie divizată pe plan religios îi aduc multă bucurie părintelui lor temător de Dumnezeu. Şi cât de adevărat este proverbul care spune: „Cel ce dă naştere unui înţelept se bucură de el“. — Proverbele 23:23–25.

Apostolul Ioan a spus despre copiii săi spirituali: „Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr“ (3 Ioan 4). Cu siguranţă, sentimentele exprimate prin aceste cuvinte sunt împărtăşite de multe persoane care s-au dovedit a fi la fel ca Eunice şi Lois, două învăţătoare exemplare.

[Notă de subsol]