Să ne achităm cu conștiinciozitate de însărcinările primite!

CE SIMȚI când primești o scrisoare încurajatoare de la un prieten drag? Discipolul creștin Timotei a primit o astfel de scrisoare de la apostolul Pavel, scrisoare cunoscută în prezent drept cartea biblică 2 Timotei. Suntem convinși că, imediat ce a primit scrisoarea, Timotei s-a retras într-un loc liniștit și a citit pe nerăsuflate cuvintele așternute de îndrăgitul său prieten. Probabil că Timotei s-a întrebat: „Oare ce face Pavel? Vrea cumva să-mi dea vreun sfat cu privire la modul în care ar trebui să mă achit de responsabilități? Mă ajută această scrisoare să predic și să predau adevărul mai bine, precum și să le fiu mai util altora?”. După cum vom vedea, Timotei a găsit răspuns la aceste întrebări și a învățat multe alte lucruri valoroase. În articolul de față, vom analiza câteva sfaturi utile pe care i le-a dat Pavel.

„CONTINUI SĂ SUPORT TOATE LUCRURILE”

Încă de la primele cuvinte ale scrisorii, Timotei a simțit grija pe care i-o purta Pavel. Acesta îl numește cu afecțiune „fiul meu iubit”. (2 Tim. 1:2) În jurul anului 65 e.n., când a primit scrisoarea, Timotei avea, probabil, peste 30 de ani și era deja un bătrân creștin cu experiență. Colaborase cu Pavel mai bine de 10 ani și învățase multe lucruri de la el.

Aflând că Pavel persevera cu fidelitate în pofida încercărilor, Timotei s-a simțit foarte încurajat. Pavel se afla în lanțuri la Roma și, în scurtă vreme, avea să fie omorât. (2 Tim. 1:15, 16; 4:6-8) Timotei a remarcat atitudinea curajoasă a lui Pavel din cuvintele acestuia: „Continui să suport toate lucrurile”. (2 Tim. 2:8-13) Și noi, la fel ca Timotei, suntem întăriți de exemplul de perseverență al lui Pavel.

„SĂ AȚÂȚI CA PE UN FOC DARUL LUI DUMNEZEU”

Pavel l-a îndemnat pe Timotei să-și prețuiască responsabilitățile teocratice. El voia ca Timotei ‘să ațâțe ca pe un foc darul lui Dumnezeu pe care îl primise’. (2 Tim. 1:6) Termenul grecesc folosit de Pavel pentru „dar” este khárisma. Acesta se referă, în principal, la un dar nemeritat, care nu este câștigat prin eforturi proprii. Timotei primise acest dar când a fost ales să slujească într-un mod special în congregație. (1 Tim. 4:14)

Ce trebuia să facă Timotei cu darul primit? Când a citit cuvintele „să ațâți ca pe un foc darul lui Dumnezeu”, probabil că lui Timotei i-a venit în minte imaginea unui foc de lemne din care, uneori, rămânea doar jăratic. Acesta trebuia răscolit pentru a se reaprinde și a produce mai multă căldură. Potrivit unui lexicon, termenul grecesc (anazopyréo) folosit de Pavel înseamnă „a reaprinde, a reînvia, a sufla într-un foc”, iar, în sens figurat, poate însemna „a reînsufleți zelul pentru o activitate”. Cu alte cuvinte, Pavel îl sfătuia pe Timotei să se achite cu conștiinciozitate de însărcinările primite. Și noi trebuie să procedăm la fel, adică să fim zeloși în serviciul pe care i-l aducem lui Iehova.

„PĂZEȘTE . . . ACEASTĂ COMOARĂ MINUNATĂ”

În timp ce continua să citească scrisoarea dragului său prieten, Timotei a întâlnit alte cuvinte care aveau să-l ajute în serviciul creștin. Pavel i-a scris: „Păzește cu ajutorul spiritului sfânt, care locuiește în noi, această comoară minunată pe care ai primit-o”. (2 Tim. 1:14) La ce comoară făcea referire Pavel? Ce comoară primise Timotei? În versetul anterior, Pavel a vorbit despre ‘cuvintele sănătoase’, adică adevărul din Scripturi. (2 Tim. 1:13) În calitate de slujitor creștin, Timotei trebuia să le predice adevărul atât celor din congregație, cât și celor din afara ei. (2 Tim. 4:1-5) De asemenea, fiind bătrân de congregație, Timotei trebuia să păstorească turma lui Dumnezeu. (1 Pet. 5:2) El putea să păzească această comoară, adică adevărul pe care trebuia să-l predea, bizuindu-se pe spiritul sfânt al lui Iehova și pe Cuvântul Său. (2 Tim. 3:14-17)

Și nouă ni s-a încredințat adevărul, pe care li-l împărtășim altora în lucrarea de predicare. (Mat. 28:19, 20) Nu trebuie să uităm niciodată cât de prețioasă este comoara ce ne-a fost încredințată! De aceea, este important să ne rugăm cu regularitate și să cultivăm obiceiul sănătos de a studia Cuvântul lui Dumnezeu. (Rom. 12:11, 12; 1 Tim. 4:13, 15, 16) Probabil că avem și privilegiul de a sluji ca bătrâni de congregație sau de a fi în serviciul cu timp integral. Aceste însărcinări prețioase ar trebui să ne determine să fim umili și să ne bizuim pe ajutorul lui Dumnezeu. Păzim comoara primită dacă o apreciem la justa ei valoare, convinși fiind că Iehova ne va ajuta în acest sens.

‘LUCRURILE PE CARE LE-AI AUZIT DE LA MINE SĂ LE ÎNCREDINȚEZI UNOR OAMENI FIDELI’

Însărcinările primite de Timotei presupuneau și faptul de a-i învăța pe alții lucrarea pe care o făcea el. În acest sens, Pavel l-a îndemnat pe Timotei: „Lucrurile pe care le-ai auzit de la mine . . . să le încredințezi unor oameni fideli, care, la rândul lor, vor fi calificați să-i învețe pe alții”. (2 Tim. 2:2) Pavel i-a amintit lui Timotei că trebuia să-i învețe pe alții tot ce învățase și el de la alți frați de credință. Și în prezent este important ca fiecare supraveghetor din congregația creștină să procedeze la fel. Un bun supraveghetor nu este egoist și nu păstrează pentru el cunoștințele pe care le are cu privire la o anumită însărcinare. Dimpotrivă, îi instruiește și pe alții, pentru ca și ei să poată îndeplini acea responsabilitate. El nu se teme că va fi eclipsat, în sensul că alții vor ști mai multe lucruri decât el sau că se vor dovedi mai capabili. Prin urmare, un supraveghetor nu îi învață pe alții doar strictul necesar. El vrea să-i ajute să cultive judecată sănătoasă și perspicacitate, adică să se maturizeze din punct de vedere spiritual. Astfel, ‘oamenii fideli’ pe care el îi învață vor fi și mai utili congregației.

Nu încape nicio îndoială că Timotei a prețuit scrisoarea plină de căldură pe care a primit-o de la Pavel. Ni-l putem imagina revăzând de nenumărate ori aceste sfaturi prețioase și meditând la modul în care putea să le aplice cât mai bine în timp ce se achita de însărcinările sale.

Și noi vrem să punem în practică sfaturile lui Pavel. În ce fel? Străduindu-ne să ațâțăm ca pe un foc darul pe care l-am primit, să ne păzim comoara și să le împărtășim altora experiența și cunoștințele pe care le avem. Astfel, putem ‘să ne înfăptuim pe deplin serviciul’, așa cum l-a îndemnat Pavel pe Timotei. (2 Tim. 4:5)