În jurul anului 65 e.n, când era întemniţat pentru a doua oară la Roma, Pavel i-a scris lui Timotei, care se afla în Efes. Rugându-l să vină la Roma, Pavel i-a spus: „Ia-l pe Marcu şi adu-l cu tine“ (2 Tim. 4:11). Deci Marcu se afla în acel moment în Efes. Nu avem nicio îndoială că, la cererea lui Pavel, Marcu a mers împreună cu Timotei la Roma. Deşi pe atunci nu era deloc uşor să călătoreşti, Marcu a fost dispus să facă aceste călătorii.

„De folos pentru slujire“

Cât timp a fost la Roma, Marcu nu s-a ocupat doar de redactarea evangheliei care îi poartă numele. Să ne amintim ce îi scrisese Pavel lui Timotei: „Ia-l pe Marcu şi adu-l cu tine“. Motivul? „Îmi este de folos pentru slujire.“ (2 Tim. 4:11)

Din punct de vedere cronologic, aceasta este ultima dată când numele lui Marcu este menţionat în Scripturi. Însă de aici aflăm multe despre el. În descrierea serviciului său, Marcu nu este prezentat niciodată ca apostol, conducător sau profet. El a fost un slujitor, adică un om mereu gata să ajute şi să le slujească altora. Şi, cu siguranţă, în perioada dinaintea execuţiei lui Pavel, Marcu i-a fost de mare ajutor acestuia.