Purificaţi şi zeloşi pentru lucrări excelente

‘Isus Cristos s-a dat pe sine însuşi ca să-şi purifice pentru sine un popor care să fie al său propriu, zelos pentru lucrări excelente’. — TIT 2:13, 14.

1. De ce trebuie să fie purificaţi şi zeloşi martorii lui Iehova?

IEHOVA este sfînt, bun şi integru. Împreună cu Fiul său, el îndeplineşte cu zel o lucrare sublimă (Levitic 19:2; Psalm 25:8; Ioan 5:17). De aceea, toţi martorii lui Iehova trebuie să fie purificaţi şi zeloşi pentru lucrări excelente.

2. a) Ce legătură a stabilit apostolul Pavel între puritate şi zel? b) Ce întrebări urmează să examinăm?

² Apostolul Pavel a menţionat atît puritatea cît şi zelul atunci cînd a scris că, prin favoarea nemeritată a lui Dumnezeu, Isus „s-a dat pe sine însuşi pentru noi, ca să ne elibereze de orice formă de nelegiuire şi să-şi purifice pentru sine un popor care să fie al său propriu, zelos pentru lucrări excelente.“ (Tit 2:11–14). Ce se pretinde din partea acelora pe care Isus i-a purificat? Pentru care lucrări excelente trebuie să fim zeloşi? Şi de ce binecuvîntări se bucură martorii lui Iehova purificaţi şi zeloşi?

Puritatea spirituală este de importanţă vitală

3. a) Ce nivel de curăţenie trebuie să păstreze servitorii lui Iehova? b) Cum a fost subliniată necesitatea purităţii atunci cînd iudeii exilaţi au fost eliberaţi din Babilon?

³ Servitorii lui Iehova trebuie să se menţină la un înalt nivel de curăţenie fizică, morală şi spirituală (Exod 30:17–21; Deuteronom 23:12–14; Efeseni 5:25–27; 2 Corinteni 7:1). Această idee fundamentală a fost subliniată în secolul al şaselea î.e.n., atunci cînd iudeii exilaţi au fost eliberaţi din Babilon (Ezra 1:1–4). În scurtă vreme ei aveau să se îndrepte spre patria lor natală, ducînd bucuroşi cu ei ustensilele sfinte pe care le luase regele Nabucodonosor din templul lui Dumnezeu din Ierusalim. Era extrem de important ca acele obiecte ale sanctuarului să fie purtate numai de închinători curaţi ai lui Iehova. Lor li s-a spus deci într-un mod adecvat: „Îndepărtaţi-vă, îndepărtaţi-vă, ieşiţi de acolo, nu atingeţi nimic necurat; ieşiţi din mijlocul ei, păstraţi-vă curaţi, voi, care purtaţi ustensilele lui Iehova.“ (Isaia 52:11). Purtătorii acelor ustensile trebuia să fie purificaţi de orice urmă de necurăţenie morală şi religioasă a Babilonului.

4. În armonie cu 2 Corinteni 6:14–17, ce li se pretinde tuturor martorilor lui Iehova?

⁴ Apostolul Pavel a aplicat această invitaţie la curăţenie asupra creştinilor unşi care părăsesc Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false. El a scris: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi. Căci ce asociere există între dreptate şi nelegiuire? (. . .) «De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi-vă», zice Iehova, «şi încetaţi să atingeţi lucrul necurat»“ (2 Corinteni 6:14–17; Apocalips 18:4, 5; Ieremia 51:45). Într-adevăr, Iehova le pretinde puritate spirituală atît continuatorilor unşi ai lui Isus cît şi însoţitorilor lor — „marea mulţime“. — Apocalips 7:4–9.

„Să repudiem lipsa de devoţiune sfîntă şi dorinţele acestei lumi“

5. Potrivit cu 2 Corinteni 4:2 ce ar trebui să se dovedească adevărat cu privire la serviciul nostru divin?

⁵ Aceia care servesc ca martori curaţi spiritual ai lui Iehova, sînt chemaţi, printre altele, ‘să repudieze lipsa de devoţiune sfîntă şi dorinţele acestei lumi’ (Tit 2:11, 12). Aşa cum a spus Pavel în altă parte: „Noi am repudiat lucrurile care se fac în ascuns şi care sînt ruşinoase şi nu umblăm cu şiretenie, nici nu falsificăm cuvîntul lui Dumnezeu; dimpotrivă, scoţînd în evidenţă adevărul, ne recomandăm pe noi înşine oricărei conştiinţe omeneşti în faţa lui Dumnezeu.“ (2 Corinteni 4:2) Asemenea apostolului, creştinii din ziua de astăzi trebuie să se dovedească ireproşabili în serviciul lor divin, liberi de orice acuzaţie îndreptăţită că s-ar face vinovaţi de corupţie şi nesinceritate în afacerile lor (2 Corinteni 8:20, 21; Psalm 101:1–8). Ei nu trebuie să fie călăuziţi de înţelepciune a lumii şi de forţa motrice sau spiritul ei egoist şi păcătos. — 1 Corinteni 1:21; 2:12; 3:19; Efeseni 2:1, 2.

6. Ce se poate face dacă vrem să luptăm împotriva unor asemenea tendinţe ca nesinceritatea şi dorinţele carnale nepotrivite?

⁶ Pentru a-şi atinge obiectivele, oamenii care au un spirit lumesc recurg adeseori la metode necinstite. Dar omul care se consideră creştin şi totuşi procedează astfel, nu a ‘repudiat lipsa de devoţiune sfîntă’ şi nu se bucură de intimitate cu Iehova (Proverbe 3:31, 32). Iar dacă cineva este dominat de arzătoare dorinţe carnale impure, el nu a ‘repudiat dorintele acestei lumi’ (Galateni 5:19–21; 1 Ioan 2:15–17). Dar ce am putea face dacă vrem să luptăm împotriva unor asemenea tendinţe nespirituale ca nesinceritatea şi dorinţele carnale nepotrivite? Atunci ar fi foarte nimerit să ne rugăm ca David, care a zis: „Crează în mine o inimă curată, o, Dumnezeule, şi pune înăuntrul meu un spirit nou, statornic. Nu mă respinge dinaintea feţei tale; iar spiritul tău sfînt, o, nu-l îndepărta de la mine.“ (Psalm 51:10, 11; Ioan 15:19). Dacă ne rugăm în felul acesta şi profităm din plin de ajutorul care ne stă la dispoziţie prin Cuvîntul, spiritul şi organizaţia lui Dumnezeu, vom fi în măsură să ne corectăm modul de a gîndi şi vom putea să-i servim cu fidelitate lui Iehova ca închinători curăţi ai lui.

7. De ce trebuie excluşi răufăcătorii care nu se căiesc?

⁷ Dacă unii dintre noi urmează fără să se căiască o cale de acţiune de o impuritate crasă, ei trebuie să fie excluşi, pentru ca numele lui Iehova să nu fie profanat, organizaţia lui să fie păstrată curată, iar servitorii săi să fie ocrotiţi şi totodată făcuţi să înţeleagă gravitatea faptului de a comite o faptă de o evidentă nelegiuire (Levitic 22:31–33; Deuteronom 13:6–11). Cu ani în urmă, poporul lui Dumnezeu a înţeles că un răufăcător care nu se căieşte nu mai merită să se bucure de comunitate. Spre exemplu, în anul 1904 primul preşedinte al Societăţii Watch Tower, Charles Taze Russell, scria: „Biserica trebuie să îi refuze comunitatea şi orice semn de manifestare a fraternităţii.“ (The New Creation [Creaţia nouă], pag. 290). Astăzi, la fel, membrii poporului lui Iehova urmează sfatul scriptural de a-l ‘îndepărta pe omul acela rău’ din mijlocul lor. — 1 Corinteni 5:9–13.

8. Ce legătură au textele din Luca 3:8 şi Galateni 6:1 cu modul în care tratează bătrînii cu cei care au greşit?

⁸ Păstrarea curăţeniei organizaţiei lui Iehova este o problemă de mare interes pentru bătrînii numiţi. Fireşte că ei trebuie să fie îndurători în cazurile în care există „roade corespunzătoare căinţei“, aşa cum şi Iehova arată îndurare cînd este potrivit lucrul acesta (Luca 3:8; Psalm 86:15; 130:3, 4). Iar dacă un frate de credinţă face un pas greşit înainte de a-şi da seama de lucrul acesta, cei care au calităţile spirituale necesare trebuie să-l îndrepte „în spiritul blîndeţii.“ — Galateni 6:1.

Cum pot ajuta bătrînii

9. Arătaţi două posibilităţi de a fi ajutaţi spiritual creştinii de către bătrîni.

⁹ Cum îi pot ajuta supraveghetorii pe alţi creştini să se păstreze curaţi spiritual? O posibilitate este aceea de a rosti cuvîntări edificatoare. O altă posibilitate este aceea a discuţiilor personale şi a vizitelor de păstorire (1 Petru 5:1–4). În asemenea ocazii bătrînii se folosesc în mod adecvat de Biblie pentru a-i învăţa, pentru a le stimula memoria, pentru a-i îndemna şi chiar pentru a-i mustra pe fraţii lor de credinţă.

10. a) Ce atitudine trebuie să aibă bătrînii ca vorbitori publici? b) Din ce motiv trebuie sa fie păstorii spirituali nişte cercetători pasionaţi ai Bibliei?

¹⁰ Necesitatea de-a-i învăţa pe alţii a fost subliniată atunci cînd Pavel l-a îndemnat pe colaboratorul său Tit ‘să continue să spună ceea ce corespunde învăţăturii sănătoase’ (Tit 2:1). Bătrînii creştini smeriţi nu îşi caută propria glorie ca vorbitori publici, ci sînt animaţi de dorinţa de-a utiliza Biblia în mod potrivit pentru a-i învăţa pe alţii (Proverbe 25:27). Cîndva, fostul preşedinte al Statelor Unite — John Quincy Adams a făcut această interesantă mărturisire: „Deja de mult timp am făcut o practică din a citi Biblia în întregime în fiecare an.“ Fiecare rege al Israelului trebuia să-şi facă o copie a legii lui Dumnezeu şi „să citească în ea toate zilele vieţii sale“. Iosua a urmat instrucţiuni asemănătoare (Deuteronom 17:14–20; Iosua 1:7, 8). Cum ar fi putut bărbaţii din vechiul Israel să acţioneze în mod înţelept şi să-i ajute spiritual pe alţii, fără să fi dobîndit o asemenea cunoştinţă? Aşadar, dacă eşti un bătrîn numit, ai citit oare în întregime Biblia, eventual de mai multe ori? Lucrul acesta va mări, fără îndoială, priceperea ta de a-i sfătui pe alţii, chiar şi pe creştinii dedicaţi care probabil că au citit şi ei în întregime Scripturile, şi nu o dată. Aceia care servesc ca păstori spirituali trebuie să fie nişte cercetători pasionaţi ai Cuvîntului lui Dumnezeu, baza ‘învăţăturii sănătoase’.

11. a) Reamintirea căror indicaţii Scripturale era o necesitate pentru creştinii din Creta primului secol? b) Ce ar trebui să fie competenţi să facă bătrînii numiţi în privinţa reamintirii cu ajutorul Bibliei?

¹¹ Pavel i-a spus, de asemenea, lui Tit: „Continuă să le aminteşti să fie supuşi guvernelor şi autorităţilor şi să asculte de ele ca stăpînitori, să fie gata pentru orice lucrare bună, dă nu vorbească despre nimeni de rău, să nu fie bătăuşi, să fie raţionali, manifestînd toată blîndeţea faţă de toţi oamenii“ (Tit 3:1, 2). Reamintirea acestor lucruri precise era o necesitate pentru creştinii din insula Creta. Tot la fel şi astăzi, cînd se ridică o problemă, bătrînii ar trebui să fie în măsură să indice care sînt pasajele scripturale corespunzătoare pentru o asemenea reamintire. Noi trebuie să-i fim întotdeauna recunoscători lui Iehova cînd el supune atenţiei noastre asemenea posibilităţi de reamintire. — Psalm 119:99, 129.

12. a) Ce înseamnă a îndemna? b) Cu ce atitudine trebuie dat îndemnul?

¹² Lui Tit i s-a mai spus: „Continuă să-i îndemni pe tineri să fie cu judecată sănătoasă“ (Tit 2:6). A îndemna înseamnă „a îmboldi cu putere; a sfătui sau a avertiza în mod serios“ (The World Book Dictionary). Datorită iubirii şi interesului său sincer faţă de fraţii săi creştini, Pavel nu s-a reţinut să le dea îndemnuri. Da altfel, el le-a spus bătrînilor din Efes: „Rămîneţi treji şi aduceţi-vă aminte că timp de trei ani, zi şi noapte, nu am încetat să avertizez (să îndemn) pe fiecare cu lacrimi.“ (Fapte 20:31; vezi The Riverside New Testament). Bătrînii din zilele noastre, care manifestă aceeaşi atitudine şi care dau îndemnuri şi avertismente adecvate, sînt într-adevăr o binecuvîntare pentru adunare!

13. a) Ce acţiune constituie mustrarea? b) Cu ce atitudine trebuie să facă bătrînii mustrări?

¹³ Pavel a menţionat şi dojana sau mustrarea, îndemnîndu-l pe Tit: „Continuă să-i mustri cu severitate, ca să fie sănătoşi în credinţă, fără să mai acorde atenţie fabulelor evreieşti, nici poruncilor oamenilor care se îndepărtează de adevăr“ (Tit 1:13, 14). A mustra înseamnă „a atrage atenţia asupra neglijenţelor, de obicei cu intenţia binevoitoare de a corecta sau ajuta“, sau „a exprima dezaprobarea faţă de cuvintele unei persoane.“ (Webster’s New Collegiate Dictionary). Pavel a vorbit despre mustrare urmărind un scop generos: „ca să fie sănătoşi în credinţă.“ Tot la fel şi astăzi bătrînii trebuie să evite asprimea incompatibilă cu creştinismul. Spre deosebire de apostaţii tînguitori, adevăraţii bătrîni creştini nu încearcă să exercite „autoritate“ asupra credinţei şi vieţii altor credincioşi, ci servesc în administratori şi colaboratori spre bucuria lor, ajutîndu-i să stea fermi în credinţă. — 2 Corinteni 1:24; 1 Corinteni 4:1, 2.

14. Ce ne va ajuta să rămînem curaţi spiritual?

¹⁴ Faptul de-a acorda atenţie învăţăturii, reamintirii, îndemnului şi mustrărilor biblice ne va ajuta să rămînem curaţi spiritual. Lucrul acesta ne face potriviţi pentru serviciul sacru a-l lui Dumnezeu. Dar cu ce stare de spirit ar trebui să îndeplinim acest serviciu?

Să fim plini de ‘zel pentru lucrări excelente’

15. a) Cum poate fi definit zelul? b) Care este cea mai frumoasă lucrare pe care o poate face un creştin?

¹⁵ Ca un corp organizat de creştini dedicaţi, Martorii lui Iehova sînt ‘zeloşi pentru lucrări excelente’. Zelul este „înflăcărare şi interes pasionat în urmărirea unui lucru.“ (Webster’s New Collegiate Dictionary). Potrivit scrisorii lui Pavel către Tit, toţi creştinii trebuie să urmărească o gamă largă de „lucrări excelente“. Spre exemplu, femeile tinere trebuie să fie caste, să fie muncitoare în casă şi supuse soţilor lor. Tit trebuia să fie „un model de lucrări excelente“, dînd dovadă de integritate în învăţătura pe care o dădea altora, folosind o vorbire sănătoasă şi aşa mai departe (Tit 2:1–14). Fireşte, cea mai frumoasă lucrare pe care o poate face un creştin este aceea de-a le ajuta altora să înveţe despre Dumnezeu şi să Îi servească. Dacă eşti un martor al lui Iehova, eşti oare cu adevărat zelos în îndeplinirea acestei ‘lucrări excelente’? Creştinii din primul secol manifestau zel faţă de evanghelizare, chiar şi în faţa persecuţiilor. — Fapte 11:19–21.

16. a) Care este raţiunea fundamentală a existenţei adunării creştine? b) Ce afirmaţii s-au făcut despre lucrarea de evanghelizare a Martorilor lui Iehova?

¹⁶ În ciuda persecuţiilor cu care sînt confruntaţi Martorii lui Iehova de astăzi, spiritul lui Dumnezeu îi îndemnă să-şi îndeplinească misiunea de a predica Regatul, misiune care constituie raţiunea fundamentală a existenţei adunării creştine (Matei 24:14; 28:19, 20; Isaia 61:1, 2). Ca şi primii creştini, ei îndeplinesc în mod zelos excelenta lucrare de proclamare a „veştii bune“ din casă în casă, precum şi în alte feluri (Fapte 5:41, 42; 20:20, 21). În cartea sa Evangelism, Inc., G.W. Target discută despre metodele de mărturie, inclusiv despre „evanghelismul în pragul uşii“ şi observă că „unii oameni îl caracterizează drept cea mai obişnuită metodă — în special după ultima vizită din partea Martorilor lui Iehova (. . .) Moda prinde repede la unii dar Martorii lui Iehova sînt în frunte.“ Cu privire la folosirea literaturii biblice Target recunoaşte: „Din nou Martorii lui Iehova (sînt) în frunte. (. . .) Prin comparaţie, (. . .) foarte puţine confesiuni publică în prezent material de evanghelizare.“ Într-adevăr, literatura creştină produsă cu ajutorul spiritului sfînt al lui Dumnezeu şi care se poate obţine de la Martorii lui Iehova în schimbul unei contribuţii, îi ajută pe oamenii asemănători oilor de pe întregul pămînt să înveţe şi să îndeplinească voinţa divină.

17. Prin ce se poate dovedi că Dumnezeu a făcut să prospere lucrarea de predicare a Martorilor lui Iehova?

¹⁷ Iehova a făcut să prospere lucrarea de predicare a primilor creştini. Rezultatul a fost întermeierea adunării dintr-un loc într-altul: la Roma, în Corint, în Efes, în Filipi, în Colose, în Tesalonic şi în alte părţi. În mod asemănător, Iehova face să prospere activitatea de predicare a servitorilor săi din zilele noastre, şi aceasta într-o asemenea măsură încît astăzi există în întreaga lume peste 48 000 de adunări ale Martorilor lui Iehova. Meritul pentru o asemenea uluitoare creştere trebuie să-i fie atribuit lui Dumnezeu. — Isaia 60:22; 1 Corinteni 3:6, 7.

Multele noastre binecuvîntări

18–20. Care sînt unele dintre binecuvîntările de care ne bucurăm ca servitori ai lui Dumnezeu?

¹⁸ Multe sînt, într-adevăr, binecuvîntările şi foloasele care decurg din serviciul curat şi zelos de care se bucură poporul de astăzi al lui Iehova (Proverbe 10:22). De pildă, noi, ca servitori purificaţi ai lui Dumnezeu, avem satisfacţia de a-i fi plăcuţi lui (1 Petru 1:13–16). Adevărul divin ne-a eliberat din Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false (Apocalips 18:4, 5). Noi nu sîntem victime ale superstiţiei, ale fricii de moarte şi altele (Ecleziast 9:5, 10; Ioan 8:32). ‘Pacea lui Dumnezeu ne păzeşte inimile şi facultăţile mintale’ (Filipeni 4:6, 7, 13). Întrunirea cu regularitate cu închinătorii purificaţi ai lui Iehova ne dă un sentiment de siguranţă, ca al unei ‘turme în ţarc’ (Mica 2:12). Faptul că avem spiritul sfînt al lui Dumnezeu ne face în măsură să manifestăm rodul său al iubirii, al bucuriei, al păcii, al îndelungii răbdări, al amabilităţii, al bunătăţii, al credinţei, al blîndeţii şi al stăpînirii de sine (Galateni 5:22, 23). Cît de mult ne fac să ne bucurăm toate aceasta!

¹⁹ Ca proclamatori zeloşi ai Regatului, noi îi servim Suveranului Universal, fapt care constituie cel mai înalt privilegiu de care se poate bucura un om. Nouă ne aparţine „lucrarea sfîntă a veştii bune“. Nici o altă străduinţă de pe pămînt nu aduce o mai mare bucurie decît aceea pe care ne-o aduce nouă faptul de a declara mesajul „fericitului Dumnezeu“ şi de a-i ajuta pe alţii să înveţe despre el! — Romani 15:16; 1 Timotei 1:11.

²⁰ Strînsă noastră relaţie cu Dumnezeu este încă una dintre numeroasele noastre binecuvîntări. Noi ne putem ruga lui, cu încrederea că el ne aude (1 Ioan 5:14, 15). Ce lucru minunat este să fii atît de aproape de Iehova! După cum se exprimă psalmistul: „Apropierea de Dumnezeu este bună pentru mine. În Domnul Suveran Iehova mi-am aşezat refugiul, ca să vestesc toate lucrările sale.“ — Psalm 73:28.

21. Care trebuie să fie hotărîrea noastră, în calitate de popor purificat şi zelos al lui Iehova?

²¹ Avînd deci în vedere numeroasele noastre binecuvîntări, ca popor purificat şi zelos al lui Dumnezeu, să fim hotărîţi să rămînem curaţi spiritual şi să fim înflăcăraţi de un zel divin. Dacă rămînem astfel, putem fi siguri că Iehova ne va susţine şi ne va îndruma ca martori ai săi. Şi mai mult decît atîta, puritatea şi zelul în serviciul sacru al lui Dumnezeu în aceste zile din urmă ne vor deschide, datorită favorii sale nemeritate, calea spre posibilitatea de a ne petrece toată eternitatea îndeplinind lucrări caracterizate prin puritate şi zel, spre lauda lui Iehova.

Cum ai răspunde?

□ Ce se pretinde din partea cuiva, ca să facă parte din poporul purificat al lui Iehova?

□ Cum îi pot ajuta bătrînii numiţi pe alţi creştini să se păstreze curaţi spiritual?

□ Faţă de ce lucrare excelentă ar trebui să fie deosebit de zelos poporul lui Dumnezeu?

□ Care sînt unele dintre binecuvîntările de care se bucură poporul purificat şi zelos de martori ai lui Iehova?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 10]

Bătrînii trebuie să studieze Biblia în mod sîrguincios şi să o folosească pentru a-i învăţa pe alţii, pentru a le stimula memoria, pentru a-i îndemna şi mustra