Starea sănătăţii omenirii ar fi putut fi alta

1. De ce este nevoie de un medic de valoare mondială şi ce regulă citată de Cristos se aplică profesiunii de medic şi mijloacelor de însănătoşire?

STAREA sănătăţii omenirii este jalnică! Este nevoie acum, mai mult decît oricînd altădată, de un mare medic, de valoare mondială, pentru noile boli care se descoperă şi care îşi iau tributul de victime. Profesiunea de medic şi mijloacele de însănătoşire, toate cîte există, nu s-au dovedit a fi acest medic de talie mondială, capabil să vindece toate maladiile care există pe pămînt. Nici nu ne-am putea aştepta la altceva, căci şi aici se aplică regula: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi.” Cine a citat aceste cuvinte? Un om care a vindecat tot felul de boli şi chiar a readus un bărbat la viaţă în a patra zi de la moartea sa. Omul care are la activul său asemenea performanţe medicale este Isus Cristos (Luca 4:23; Marcu 6:4–6). Insăşi moartea lui, în anul 33 e.n., nu s-a datorat unor cauze naturale. Ea s-a datorat unor ucigaşi (Fapte 7:52). Care ar fi fost astăzi starea sănătăţii omenirii, dacă el ar fi fost acceptat la timpul său?

2, 3. (a) Ce întrebare ne punem cu privire la Iehova în calitate de Vindecător? (b) Ce a adus Iehova asupra Egiptului antic pentru a–şi elibera poporul şi ce i-a avertizat el pe israeliţi că va face dacă nu vor asculta de glasul său?

² Dar, dacă am deplasa întrebarea şi mai mult în trecut, ne-am putea întreba care ar fi fost situaţia dacă oamenii ar fi acceptat serviciile Celui care a spus poporului său ales, în zilele profetului Moise: „Eu sînt Iehova care te vindecă.” — Ex. 15:26.

³ Urmărind să elibereze pe poporul său din sclavia Egiptului antic, Iehova a lovit acea ţară cu plăgi miraculoase. Mai tîrziu el a înlăturat efectul primelor nouă plăgi. El a încheiat cu poporul său eliberat o convenţie naţională care trebuia să le asigure bunăstarea fizică, mintală şi spirituală. El l-a folosit pe Moise pentru a-i avertiza pe acei israeliţi asupra consecinţelor încălcărilor repetate ale legii şi le-a spus: „De asemenea, orice boală şi orice plagă care nu este scrisă în cartea acestei legi, le va aduce Iehova asupra voastră pînă vă va nimici. Şi veţi fi lăsaţi în viaţă foarte puţini, deşi aţi devenit numeroşi ca stelele cerurilor, deoarece n-aţi ascultat de glasul lui Iehova, Dumnezeul vostru.” — Deut. 28:61, 62.

4, 5. (a) Avînd în vedere ce au devenit iudeii, ce întrebare am putea pune cu privire la perechea de astăzi a Israelului antic? (b) Dacă israeliţii şi-ar fi corectat căile, care ar fi fost situaţia lor, potrivit cu Is. 58:9–12?

⁴ Astăzi nu numai milioane de evrei suferă de boli trupeşti — ca să nu mai vorbim de cele mintale — şi de tulburări religioase, sociale şi econimice, ci întreaga umanitate. În această privinţă nici măcar creştinătatea nu este mai avantajată faţă de evreii naturali. De fapt creştinătatea are o mai mare responsabilitate faţă de Dumnezeu. Dacă Israelul antic s-a comportat atît de rău deoarece nu şi-a îndreptat căile după cum le-a spus Iehova prin intermediul lui Isaia, la ce comportare să ne aşteptăm în definitiv, din partea creştinătăţii şi încă într-un timp atît de scurt? Ce s-ar fi putut face, ne spune profetul Isaia în cele ce urmează:

⁵ „Atunci tu vei chema şi însuşi Iehova va răspunde; vei striga după ajutor, — iar el va spune: ,Iată-mă!’ Dacă vei arunca jugul din mijlocul tău, dacă vei înceta să arăţi cu degetul şi să vorbeşti lucruri dăunătoare; şi dacă îi vei satisface celui flămînd dorinţa pe care şi tu o ai din tot sufletul şi dacă vei mulţumi sufletul care este năpăstuit, atunci, în mod categoric, lumina ta va fulgera chiar în beznă, iar întunericul tău va fi ca amiaza zilei. Iar Iehova te va conduce, în mod categoric, în permanenţă şi îţi va mulţumi sufletul chiar şi într-un pămînt pîrjolit şi el va da vigoare oaselor tale; şi va trebui să devii ca o grădină bine udată şi ca un izvor de apă ale cărui şuvoaie nu mint. Şi la cererea ta oamenii cu siguranţă vor zidi locurile pustiite de multă vreme; vei înălţa fundamente de generaţii succesive. Şi te vei numi într-adevăr dregător de spărturi, restaurator al căilor în preajma cărora se poate locui.” — Is. 58:9–12.

6. În lumina posibilităţilor oferite lui Israel în timpul lui Isaia, ce întrebare sîntem înclihaţi să punem cu privire la posibilităţile care există în legătură cu ceea ce-i corespunde astăzi lui Israel?

⁶ Cu totul alta ar fi fost situaţia naţională a Israelului antic dacă ar fi urmat sfatul răspicat dat de Iehova! Avînd în vedere atotputernicia sa, el ar fi putut crea cu uşurinţă condiţiile pe care le-a promis, dacă Israel ar fi îndepărtat de la el lucrurile imputabile prin care îşi făcea rău lui însuşi şi prin care îşi lezau totodată şi relaţia lor cu Dumnezeu, relaţie bazată pe o convenţie. Dar pentru că n-au procedat aşa, Israel a mers din rău în mai rău. Măsurile disciplinare pe care a trebuie să le suporte Israel în secolul care a urmat profeţiei lui Isaia au fost într-adevăr îngrozitoare. În lumina tuturor acestor lucruri, ca o ilustrare, sîntem înclinaţi să întrebăm: Dar cum stau lucrurile cu creştinătatea — care îi corespunde azi lui Israel? Care ar fi fost starea sănătăţii ei sociale economice, morale şi religioase dacă ea ar fi luat medicamente de la Vindecătorul Divin, Iehova şi ar fi acceptat mesajul pe car îl vestesc martorii săi creştini de mai bine de un secol?

7. Ce ilustrare vie avem astăzi a situaţiei în care s-ar fi putut afla creştinătatea?

⁷ Care ar fi fost situaţia creştinătăţii reiese din ilustrare. Adică, prin ceea ce se întîmplă astăzi cu cei care erau simbolizaţi de fiii lui Isaia, „copiii” pe care Iehova i i-a dat şi pe care Iehova i-a folosit ca exemple tipice ale discipolilor unşi cu spirit sfînt ai lui Isus Cristos (Is. 8:18; Evr. 2:13). Mai mult de 65 de ani ei au anunţat lumea că regatul mesianic al lui Iehova se află acum pe umerii Fiului întronat al lui Dumnezeu, Isus Cristos, ca Prinţ al păcii (Is. 9:6, 7). Astfel ei au îndepărtat din sute de mii de persoane deznădăjduite bezna sumbră care învăluie întreaga lume. Prin intermediul veştii despre Regat prezisă de Isus la Mat. 24:14 ei i-au nutrit pe cei flămînzi spiritual şi continuă să-i nutrească cu o hrană care întreţine viaţa mai mult decît hrana materială. Rezultatul a fost că aceste persoane au fost restabilite spiritual.

8. Ce alte cuvinte ale lui Iehova cu privire la sabat scultă acum cei restabiliţi spiritual şi ce promisiuni li s-au făcut?

⁸ Toţi cei restabiliţi acordă acum atenţie următoarelor cuvinte ale lui Iehova, cuvinte pe care vechiul Israel nu le-a urmat: „Dacă în privinţa sabatului îţi vei întoarce piciorul de la satisfacerea propriei plăceri în ziua mea sfîntă şi dacă vei numi sabatul o excelentă desfătare, o zi sfîntă a lui Iehova, zi care este glorificată şi o vei glorifica într-adevăr şi nu îţi vei urma propriile căi şi nu vei căute propria ta plăcere şi nici nu vei rosti un cuvînt; atunci tu îţi vei găsi o excelentă desfătare în Iehova şi te voi face să urci cu carul înălţimile pămîntului; şi te voi face să mănînci din posesiunea ereditară a lui Iacob, strămoşul tău, căci însăşi gura lui Iehova a zis lucrul acesta.” — Is. 58:13, 14.

9. Sînt oare obligaţi acum creştinii consacraţi şi botezaţi să respecte un sabat săptămînal? De care perioadă de sabat se apropie ei cu repeziciune?

⁹ Creştinii consacraţi şi botezaţi, aşa cum sînt martorii lui Iehova de astăzi, nu sînt obligaţi să ţină sabatul săptămînal care începe vineri la apusul soarelui şi se termină sîmbătă la apusul soarelui, deoarece ei nu sînt sub codul de legi dat prin mediatorul Moise (Ex. 20:1–11). Nici, Isus Cristos, Mediatorul noii convenţii, nu le-a poruncit discipolilor săi să ţină ziua de sabat duminica. Aceştia ştiu că trăiesc în a şaptea zi a săptămînii de creare a lui Iehova Dumnezeu, timp în care el se odihneşte de lucrările sale de creaţie referitoare la pămînt (Gen. 1:1 pînă la 2:4). Evenimentele mondiale precum şi cronologia biblică arată că ne apropiem cu repeziciune de ora de începere a regatului lui Isus Cristos cu o durată de o mie de ani. Domnia lui de o mie de ani, care va fi o binecuvîntare pentru întreaga omenire, va parcurge ultima mie de ani din ziua de odihnă a lui Iehova, sau ziua de sabat de şapte mii de ani. Domnia lui Cristos va fi o zi de sabat de o excelentă desfătare pentru întreaga omenire.

10. Este „sabatul” săptămînal al creştinătăţii o sărbătoare biblică? De obicei în ce scop este folosit el astăzi?

¹⁰ De peste 1 500 de ani creştinătatea ţine în mod oficial duminica în chip de sabat creştin. Dar duminica nu este nici creştină, nici evreiască. Aşa cum îi arată şi numele, ea este de fapt o sărbătoare păgînă a zeului soareluia. Bineînţeles, creştinătatea nu respectă ziua ei de duminică sub formă de zi de odihnă în onoarea lui Iehova şi pentru bunăstarea corpului uman. În general, creştinătatea o foloseşte ca zi de practicare a sporturilor, pentru mese la iarbă verde sau pentru vizionarea spectacolelor, precum şi pentru alte activităţi nereligioase şi plăceri egoiste, ca să nu mai vorbim de jocurile de noroc şi o gamă variată de activităţi imorale.

11. Cum respectă martorii creştini ai lui Iehova adevăratul „sabat,” conformîndu-se astfel propriului său exemplu?

¹¹ Ceea ce respectă martorii creştini ai lui Iehova este un „sabat” permanent pentru Iehova Dumnezeu. Cum? Odihnindu-se sau reţinîndu-se de la activităţile personale şi căutînd să se justifice înaintea lui Dumnezeu şi să-şi cîştige astfel salvarea eternă. Prin credinţă ei se odihnesc în meritul sau valoarea sacrificiului de răscumpărare al lui Cristos ca bază a salvării lor eterne. În acest fel ei se conformează marii „zile” a şaptea din săptămîna de creaţie a lui Iehova, „zi” figurativă în care el însuşi se odihneşte.

12. Ce semnifică actuala „odihnă de sabat” care „rămîne” pentru poporul lui Dumnezeu şi astfel cum folosesc martorii lui Iehova sabatul evreiesc şi duminica creştinătăţii?

¹² În ceea ce priveşte odihna creştinilor prin credinţa în „sabatul” de şapte milenii al lui Iehova, citim: „Într-un loc el a zis despre ziua a şaptea următoarele: ,Şi Dumnezeu s-a odihnit în a şaptea zi de toate lucrările sale’ . . . Deci rămîne un sabat de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. Căci omul care a intrat în odihna lui Dumnezeu de asemenea s-a odihnit de propriile sale lucrări, după cum şi Dumnezeu s-a odihnit de lucrarea sa” (Evr. 4:4–10). Martorii lui Iehova se odihnesc prin credinţa în jertfa lui Cristos, dată ca mijloc pentru salvarea omenirii. Deci ei pot folosi conştient ziua sabatului evreiesc şi duminica creştinătăţii pentru a predica vestea bună a regatului lui Dumnezeu din casă în casă.

Divorţ între creştinătate şi medicul de care are nevoie omenirea

13. Potrivit cu Is. 59:1–4, prin ce fel de conduită a creat aşa-zisul popor al lui Dumnezeu o separare între Dumnezeu şi el?

¹³ Pentru că creştinătatea nu este ceea ce ar fi putut fi, nu înseamnă că Dumnezeul cel Atotputernic este un incapabil. De ce atunci nu a venit salvarea la vechiul Israel şi, prin urmare, nici la creştinătate sau la restul lumii? Motivul îl aflăm din cuvintele următoare: „Iată, mîna lui Iehova nu a devenit prea scurtă încît să nu poată salva şi nici urechea lui atît de greoaie încît să nu poată auzi. Nu, ci chiar propriile voastre păcate au ajuns să fie lucrurile care cauzează o separare între voi şi Dumnezeul vostru, şi propriile voastre păcate au făcut ca el să-şi ascundă faţa de la voi şi să refuze să audă. Căci propriile voastre palme s-au murdărit de sînge şi chiar degetele voastre de păcat. Buzele voastre au rostit minciuni. Limba voastră n-a încetat să mormăie decît nedreptate. Nu există nimeni care să strige cu dreptate şi absolut nimeni nu s-a dus la judecată în mod fidel. V-aţi încrezut în închipuire şi în vorbe fără valoare, s-a conceput necazul şi s-a dat naştere la durere.” — Is. 59:1–4.

14. Asemenea lui Israel din timpul lui Isaia, de ce nu ar putea creştinătatea secolului al XX-lea să se dezvinovăţească în faţa tribunalului divin?

¹⁴ Această trecere în revistă a ceea ce era Israel în timpul lui Isaia dădea la iveală o mulţime de amănunte. Cum putea rămîne Iehova în preajma membrilor unei naţiuni ca aceasta sau cum să le dea el binecuvîntarea? Această naţiune era aceea care produsese ruptura între el şi ea. Acelaşi lucru este valabil şi cu privire la ruptura între el şi pretinsul său popor, creştinătatea. Mîinile, degetele, buzele, limba — toate iau parte la ceea ce este rău, provocînd răni însăşi creştinătăţii. După cele două războaie mondiale, nu numai că mîinile ei sînt scăldate în sînge de om, dar ea plănuieşte vărsare de sînge uman la scară din ce în ce mai mare, mai mult ca sigur că data viitoare o va face cu ajutorul bombelor atomice şi nucleare, pe lîngă alte mijloace diabolice care cauzează moartea în chinuri a nenumăraţi oameni. Bineînţeles, faptul că ea prezintă problemele internaţionale la Naţiunile Unite sau la Tribunalul Internaţional de la Haga, în Ţarile de Jos, nu este totuna cu prezentarea „în mod fidel” a cazurilor juridice în faţa întregului cer şi pămînt. În faţa unui asemenea tribunal divin creştinătatea n-ar putea niciodată să se dezvinovăţească!

15, 16. Ce este firesc să se nască din ceea ce concep naţiunile? Toate convorbirile diplomatice sînt o rostire şi un mormăit al căror lucruri?

¹⁵ La Naţiunile Unite, naţiunile necreştine depăşesc deja ca număr naţiunile creştinătăţii. Totuşi clerul şi conducătorii ei religioşi privesc la acest paliativ sau contrafacere a regatului lui Dumnezeu ca la „unica speranţă a lumii” şi acţionează şi procedează ca şi cum chiar aşa ar fi. Dacă nici acesta nu este un caz de „încredere în închipuiri,” atunci ce este? Toate discuţiile publice şi particulare despre încrederea în Naţiunile Unite şi în alte mijloace pentru pacea şi securitatea lumii, create de oameni — nu sînt oare acestea „vorbe fără valoare,” în special din partea creştinătăţii? Altminteri ce s-a dovedit a fi toată această pălăvrăgeală?

¹⁶ Deoarece ceea ce se zămisleşte pe plan internaţional este numai „necaz,” nu relaţii paşnice cu Iehova Dumnezeu, ceea ce în mod firesc se poate aştepta sau naşte este numai „durere.” Ce „copil-problemă” va fi aceasta! Din punctul de vedere al lui Iehova, toate convorbirile diplomatice dintre naţiuni, creştine şi necreştine, sînt numai „rostire de minciuni” şi „mormăit de nedreptate.”

17. Cu ce pare că sînt otrăviţi cei din poporul pretins al lui Dumnezeu şi de ce nu se dovedeşte a fi o cale a siguranţei pentru călători, drumul pe care au apucat ei?

¹⁷ Astăzi, atît oamenii din interiorul cît şi cei din exteriorul creştinătăţii sînt otrăviţi nu numai chimic ci şi spiritual. Potrivit cu Isaia 59:5–8 acuzaţii ar putea afirma în faţa lui Dumnezeu, Judecătorul tuturor: „Ouă de şarpe veninos, iată ce au clocit, şi au continuat să ţeasă doar pînză de păianjen. Oricine mănîncă din ouăle lor moare, iar din oul care a fost spart va ieşi o viperă. Numai pînză de păianjen nu le va putea sluji ca îmbrăcăminte, nici nu se vor putea acoperi cu lucrările lor. Lucrările lor sînt lucrări dăunătoare, iar în palmele lor lucrează violenţa. Picioarele lor aleargă mereu doar spre răutate şi se grăbesc să verse sînge nevinovat. Gîndurile lor sînt gînduri dăunătoare; pe drumurile lor largi se află jaful şi spargerea. Au ignorat calea păcii şi nu există dreptate în căile lor. Cărările şi le-au pervertit. Nimeni care calcă pe ele nu cunoaşte pacea cu adevărat.”

18. Ce fel de exemplu a dat creştinătatea cu privire la menţinerea păcii?

¹⁸ Dacă creştinătatea nu poate să menţină pacea în interiorul ei, ne putem aşteptă la altceva de la restul omenirii? Ea a fost şi este un exemplu rău care a falsificat grosolan sensul creştinismului. Ea a făcut apeluri zgomotoase la pace şi securitate, dar categoric că faptul de a se înarma pînă în dinţi pentru război, din suspiciune faţă de vecinii ei lumeşti, nu constituie modalitatea corespunzătoare de a pregăti calea pentru pace.

19. La ce a dus atitudinea ipocrită a vechiului Israel în ceea ce priveşte justiţia şi alegerea căii drepte pe care trebuia să meargă el?

¹⁹ „Iată de ce justiţia a ajuns să fie atît de departe de noi,” spune în continuare Isaia, profetul lui Iehova, „şi dreptatea nu ţine pasul cu noi. Sperăm mereu să găsim lumină, dar, iată! întuneric; strălucire, dar am umblat în beznă continuă. Bîjbîim căutînd să ne ţinem de zid, ca orbii, continuăm a bîjbîi ca cei fără ochi. Ne-am împiedicat ziua în amiaza mare, de parcă eram în întunericul serii; printre cei plini de vigoare sîntem ca nişte morţi.”

20. (a) Erau clar vizibile revoltele, încălcările de lege şi păcatele pe care le făcea vechiul Israel? (b) Deci, în aceste condiţii, cum stăteau lucrurile cu justiţia, dreptatea şi adevărul?

²⁰ „Mormăim cu toţii întocmai ca nişte urşi; ţipăm jalnic ca guguştiucii. Sperăm neîntrerupt în justiţie, dar nici urmă de ea; în salvare, dar a rămas departe de noi. Căci revoltele noastre s-au înmulţit înaintea ta, iar cît despre păcatele noastre, fiecare din ele mărturiseşte împotriva noastră. Căci revoltele noastre sînt cu noi, iar cît despre păcatele noastre, le cunoaştem prea bine. Am încălcat legea şi l-am renegat pe Iehova; şi ne-am dat înapoi de la Dumnezeul nostru şi am vorbit asupritor şi răzvrătitor; am zămislit şi am mormăit cuvinte mincinoase din adîncul inimii. Iar justiţia a fost obligată să se dea înapoi, iar dreptaea se ţinea pur şi simplu la mare depărtare. Căci adevărul s-a poticnit în piaţa publică şi aceea ce este cinstit nu poate să intre. Iar adevărul lipseşte şi oricine se întoarce de la rău este jefuit.” — Is. 59:9–15; Rom. 3:15–18.

21. Cu ce se potriveşte foarte bine descrierea lui Israel din timpul lui Isaia? În ce situaţie ar fi putut avea omenirea o perspectivă mai bună?

²¹ Cît de bine se potriveşte această antică descriere cu starea creştinătăţii de astăzi! De la sfîrşitul primului război mondial în 1918 martorii lui Iehova au devenit foarte cunoscuţi pe plan mondial, în ciuda persecuţiilor sălbatice. Ce s-ar fi întîmplat dacă mesajul despre regatul lui Iehova, aflat în mîinile glorificatului Cristos, ar fi fost primit favorabil, în loc să fie respins prin acte de nedreptate şi persecuţie la adresa martorilor lui Iehova din lumea întreagă? Evident, cu mult mai bună ar fi fost starea sănătăţii omenirii şi în special a creştinătăţii, sub orice aspect! Ce perspectivă luminoasă ar fi putut avea omenirea!

[Notă de subsol]