Roagă–te lui Iehova în aşa fel încît să fii ascultat
„Cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că devine răsplătitorul celor care îl caută cu seriozitate.“ — Evr. 11:6.
1–3. (a) Ce semnificaţie are întîmplarea unei anumite fetiţe? (b) Ce învăţătură constituie aceasta pentru toţi părinţii?
S-A ÎNTÎMPLAT la o Sală a Regatului a martorilor lui Iehova. În ciuda privirilor aspre repetate şi a observaţiilor în şoaptă pe care i le făcea mama sa, o fetiţă continua să fie nedisciplinată. Atunci mama l-a făcut atent pe tata ca să preia el cazul, ceea ce el a şi făcut. Împreună cu fetiţa lui, tatăl se îndreptă cu paşi mari spre o cămăruţă din spatele sălii. Dîndu–şi seama de ce o aştepta, fetiţa a strigat: „Iehova, te rog ajută–mă!“
2 Ori de cîte ori este povestită această întîmplare, ea provoacă zîmbete, ceea ce este foarte normal. Dar este oare faptul acesta numai amuzant sau semnifică într-adevăr ceva? El semnifică într-adevăr ceva. Fetiţa ştia că numele lui Dumnezeu, al Creatorului, este Iehova, lucru pe care foarte puţine fetiţe îl ştiu. Ea a fost învăţată cu privire la importanţa rugăciunii şi că Iehova poate fi solicitat pentru a–ţi da ajutor atunci cînd te găseşti în perioade de necaz. Într-adevăr, pare amuzant că ea a cerut lui Dumnezeu s-o apere de pedeapsa necesară. Dar este, într-adevăr, o astfel de cerere, limitată numai la fetiţe naive? Nici gînd. Naţiunea lui Israel a făcut acelaşi lucru de repetate o ori, în special în timpul judecătorilor. În mod repetat, cînd au primit pedeapsa cuvenită, ei s-au rugat lui Dumnezeu pentru scăpare. — Jud. 2:11–18; 4:1–3, 23, 24; 10:6–16; 11:32, 33.
3 Aceasta constituie o lecţie pentru toţi părînţii creştini. Începeţi de timpuriu să întipăriţi în mintea copiilor voştri credinţa în Iehova Dumnezeu, ajutaţi-i să aprecieze şi să înţeleagă că Iehova este o persoană reală care aude şi răspunde la rugăciuni. A-i învăţa pe copii să se roage de la o vîrstă fragedă va contribui foarte mult la faptul ca ei să devină temători de Dumnezeu cînd vor ajunge la vîrsta maturităţii. — Compară cu Ps. 22:9, 10; Prov. 22:6; 2 Tim. 3:14, 15.
DE CE TREBUIE SA MEDITEZI ASUPRA RUGĂCIUNILOR TALE?
4, 5. (a) Ce întrebări ar trebui să ne punem cu privire la rugăciune? (B) De ce sînt extrem de oportune asemenea întrebări?
4 Dar ce rol joacă rugăciunea în viaţa ta? Cît de mult te rogi? Găseşti că uneori eşti prea preocupat chiar şi pentru a te ruga? Sau poate îţi spui rugăciunile repede, mecanic ca o sarcină zilnică, ca o datorie ce trebuie îndeplinită?
5 Aceste întrebări care invită la reflecţie sînt oportune. Chiar şi printre cei care se declară drept slujitori ai lui Iehova există persoane care nu se roagă regulat. Alţii au sentimentul că rugăciunile lor sînt lipsite de un conţinut semnificativ şi de consistenţă. Acest fapt nu trebuie tratat cu superficialitate de către creştini, deoarece calitatea rugăciunilor sale reflectă starea sa spirituală. La rîndul ei, sănătatea spirituală a cuiva depinde în mare măsură de faptul dacă el este conştient de necesităţile sale spirituale şi dacă ia vreo măsură în această privinţă (Mat. 5:3). În acelaşi timp, acordînd mai multă atenţie calităţii rugăciunilor sale, respectivul poate să–şi îmbunătăţească starea sa spirituală.
DE CE PUTEM SĂ VENIM LA IEHOVA CU ÎNCREDERE
6. Avînd în vedere ce spune Biblia la Ps. 65:2; Filip. 4:6 şi 1 Tes. 5:17, de ce ne putem ruga lui Dumnezeu cu încredere?
6 De ce putem să venim la Iehova cu încredere şi să ne aşteptăm ca el să asculte rugăciunile noastre? În primul rînd, pentru că el se recomandă drept „Cel care ascultă rugăciunea“ şi care ne porunceşte în mod repetat să ne rugăm (Ps. 65:2). Cuvîntul său conţine porunci ca acestea: „Rugăţi-vă permanent pentru a nu cădea în ispită“ (Mat. 26:41). „Rugaţi-vă unii pentru alţii“ (Iac. 5:16). „Perseveraţi în rugăciune“ (Rom. 12:12). „Rugaţi-vă neîncetat“ (1 Tes. 5:17). „Nu vă faceţi griji cu privire la nimic, ci în orice lucru faceţi cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu prin rugăciuni şi implorări, împreună cu mulţumiri.“ — Filip. 4:6.
7. Menţionaţi cîteva nume de bărbaţi care ne servesc drept exemple în ce priveşte rugăciunea?
7 De asemenea, Biblia ne oferă exemple, de fapt porunci indirecte, să ne rugăm. De la Geneza pînă la Apocalipsă, relatarea inspirată abundă în exemple de oameni care s-au rugat. Citim despre rugăciunea lui Avraam către Iehova (Gen. 12:8). De la momentul botezului său în Iordan pînă la atîrnarea sa pe stîlpul de execuţie, Isus Cristos s-a rugat repetat Tatălui său (Luca 3:21; 23:46). Apostolul Pavel în scrisorile sale menţionează tema rugăciunii efectiv de zeci de ori. De nenumărate ori el menţionează că se roagă pentru alţii, ne încurajează să ne rugăm sau cere altora să se roage pentru el (Filip. 1:9–11; Efes. 6:18, 19). Cartea Apocalips, scrisă de apostolul Ioan, se încheie cu două rugăciuni. — Apoc. 22:20, 21.
8. Din ce motiv ne putem apropia de Dumnezeu cu încredere?
8 Un al doilea motiv din care ne putem apropia cu încredere de Dumnezeu în rugăciune este acela că e implicat numele său. De lucrul acesta este legat numele sau reputaţia sa de „Ascultător al rugăciunii.“ Tot astfel, întrucît numele său este legat de poporul său, aparenta dovadă că şi-a părăsit poporul ar putea fi interpretată de către observatori în mod greşit, drept o incapacitate a lui Iehova de a–şi ajuta servii îndărătnici. Acest fapt ar aduce ruşine asupra numelui său. Astfel la Psalmul 79:9 citim: „Ajută–ne, o, Dumnezeul salvării noastre, din consideraţie pentru gloria numelui tău; şi eliberează–ne şi acoperă păcatele noastre din cauza numelui tău.“ Moise, Iosua, David şi Ezechia, toţi s-au rugat cu acelaşi scop (Ex. 32:11, 12; Iosua 7:8, 9; 2 Regi 19:15–19; Ps. 25:11). Iar profetul Daniel s-a rugat cu următoarele cuvinte: „O, Iehova, ia aminte şi acţionează. Nu întîrzia, căci chiar numele tău a fost chemat peste cetatea ta şi peste poporul tău“ (Dan. 9:19). Da, dacă purtăm cu adevărat numele lui Iehova, putem apela la el din acest considerent.
9. De ce ne putem ruga lui Dumnezeu pentru milă şi iertare?
9 Un al treilea motiv pentru care ne putem aştepta ca Iehova să asculte rugăciunile noastre este acela că el cunoaşte limitele noastre şi vrea să ne ajute. Psalmistul David a exprimat astfel această idee: „Cît de departe este răsăritul de apus, tot aşa de mult a îndepărtat el de la noi încălcările noastre de lege. Aşa cum un tată le arată milă fiilor săi, Iehova le-a arătat milă celor care se tem de el. Căci el însuşi ştie bine cum sîntem alcătuiţi, îşi aduce aminte că sîntem ţărînă“ (Ps. 103:12–14, vezi şi Ps. 51:5). De aceea cînd ni se întîmplă să facem o gafă, să producem o încurcătură sau să comitem o greşeală gravă, ne putem ruga lui Iehova Dumnezeu pe considerentul slăbiciunilor şi imperfecţiunii noastre.
10. După cum este ilustrat prin cazul lui Iov, prin al lui Pavel şi al altora, de ce ne putem apropia de Dumnezeu cu încredere?
10 Un alt motiv întemeiat din care putem să venim la Iehova cu încredere este că el ascultă rugăciunile noastre pe considerentul că ne păstrăm integritatea. Iov a făcut o rugăciune elocventă în acest sens spunînd: „Să mă cîntărească Dumnezeu în balanţa dreptăţii şi va şti că sînt nevinovat“ (Iov 31:6, The New English Bible). În mod asemănător, Pavel le-a cerut tovarăşilor săi de credinţă: „Continuaţi să vă rugaţi pentru noi căci sîntem încredinţaţi că avem o conştiinţă curată, deoarece dorim să ne comportăm cu sinceritate în toate lucrurile“ (Evr. 13:18). Că trebuie să fim integri din punctul de vedere al lui Dumnezeu, reiese cu claritate şi din cele scrise de apostolul Ioan: „Iubiţilor, dacă inimile noastre nu ne condamnă, avem libertate de exprimare faţă de Dumnezeu; şi orice cerem primim de la el, deoarece respectăm poruncile lui şi facem lucruri care sînt plăcute în ochii lui.“ — 1 Ioan 3:21, 22.
RUGAŢI-VĂ PRIN ISUS CRISTOS ŞI NU LUI
11. Numai prin cine ne putem apropia de Dumnezeu în rugăciune?
11 Cum putem avea acces la marele „Ascultător al rugăciunii“? El a stabilit ca aceasta să se facă numai prin Isus Cristos. Există numai un singur Mediator între Dumnezeu şi oameni şi un singur Mare Preot, Isus Cristos (1 Tim. 2:5; Evr. 7:25, 26). Însuşi Isus a explicat foarte clar, zicînd: „Foarte adevărat vă spun, dacă cereţi ceva de la Tatăl el vă va da în numele meu . . . Cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie făcută deplină“ şi „Nimeni nu vine la Tatăl decît prin mine.“ — Ioan 16:23, 24; 14:6.
12, 13. (a) Luînd în considerare ce au făcut apostolul Ioan şi Ştefan, ce întrebări s-ar putea pune? (b) Dar de ce nu putem lua exemplu lui Ştefan şi al apostolului Ioan ca motive pentru a ne ruga direct lui Isus?
12 Totuşi unele persoane se întreabă: „Nu putem să cerem ceva direct de la Isus însuşi? Nu i s-a adresat oare discipolul Ştefan în rugăciune direct lui Isus şi n-a procedat la fel şi apostolul Ioan? E adevărat că Ştefan, înainte de a muri, a spus: „Stăpîne Isus, primeşte spiritul meu“ (Fapte 7:59). Iar apostolul Ioan s-a rugat într-adevăr: „Amin! Vino, Stăpîne Isus.“ — Apoc. 22:20.
13 Trebuie să analizăm însă împrejurările. Ştefan, de exemplu, a avut o viziune, căci a spus: „Îată! Văd cerurile că s-au deschis şi pe Fiul omului stînd la dreapta lui Dumnezeu.“ De aceea, pentru că l-a văzut pe Isus într-o viziune, Ştefan s-a putut adresa direct Fiului lui Dumnezeu (Fapte 7:56). Apostolul Ioan, de asemenea, a avut o viziune a lucrurilor cereşti (Apoc. 1:1, 10; 4:1, 2). În timp ce avea viziunea, apostolul l-a văzut pe Isus şi l-a auzit spunînd: „Cel care pune mărturie despre aceste lucruri spune: ‘Da, eu vin în grabă’“ (Apoc. 22:20). În consecinţă, Ioan a răspuns la ceea ce tocmai auzise pe Isus spunînd. Aceste exemple sînt asemănătoare cu ce s-a întîmplat cînd prigonitorul Saul din Tars era pe drumul spre Damasc. Isus Cristos s-a arătat lui Saul zicînd: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?“ Ca şi în cazul lui Ştefan şi în cel al lui Ioan, Saul a răspuns direct lui Isus: „Cine eşti, Stăpîne?“ — Fapte 9:4, 5.
CU VENERAŢIA CUVENITĂ
14, 15. Ce trebuie să indice atitudinea, cuvintele şi tonul vocii noastre atunci cînd ne rugăm şi de ce?
14 Cînd ne apropiem în rugăciune de marele Suveran al Universului, trebuie totodată să ne apropiem de el într-un mod corespunzător. Ne putem apropia de el cu cel mai mare respect, consideraţia şi profundă umilinţă. Faptul că Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune că putem veni la Dumnezeu cu „libertatea de exprimare“ nu înseamnă că ne putem adresa pe un ton neceremonios sau lejer marelui Creator (Evr. 4:16; 1 Ioan 3:21, 22). Cît de nechibzuit şi de lipsit de cuviinţă ar fi să ne începem rugăciunea cu expresii ca aceasta: „Bună ziua, Iehova!“ Ne putem apropia cu libertate de exprimare datorită credinţei şi încrederii noastre în bunăvoinţa sa de a auzi şi datorită faptului că ne păstrăm integritatea. Dar trebuie să facem aceasta cu un profund respect şi cu veneraţie. — Compară Ecl. 5:1, 2.
15 Nu trebuie să uităm niciodată că Iehova Dumnezeu se află înălţat cu mult deasupra noastră. Datorită existenţei şi a organismelor noastre pămînteşti noi sîntem mai jos decît îngerii în ce priveşte puterea şi gloria (Evr. 2:7). Pe lîngă aceasta, sîntem fiinţe umane imperfecte şi păcătoase. Deci, în mod corespunzător, trebuie să folosim în rugăciunile noastre cuvinte şi un ton al vocii care să arate că înţelegem şi apreciem relaţia noastră cu Iehova Dumnezeu, deoarece el acordă ascultare numai celor umili „care tremură la cuvîntul său“ (Is. 66:2). Cît de frumos a subliniat Isus Cristos acest principiu în parabola despre cei doi oameni care s-au dus în templul din Ierusalim să se roage! Iehova Dumnezeu n-a dat deloc atenţie fariseului mîndru, mulţumit de sine, dar evident a ascultat şi a şi răspuns la rugăciunea perceptorului plin de căinţă şi umil. — Luca 18:9–14.
CU CREDINŢĂ ŞI CU PERSEVERENŢĂ
16. Ce versete arată importanţa pe care o are credinţa în rugăciune?
16 O altă cerinţă importantă pentru a fi ascultaţi de Iehova este să venim la el cu credinţă. Această condiţie a rugăciunii este supusă de repetate ori atenţiei noastre în Cuvîntul lui Dumnezeu. Isus a zis: „Dacă aveţi credinţă cît un bob de muştar . . . nimic nu va fi imposibil pentru voi“ (Mat. 17:20). La Evrei 11:6 ni se spune că pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu trebuie nu numai să avem credinţa că el există, ci şi că el răsplăteşte pe cei care „îl caută cu seriozitate.“ Discipolul Iacob a scris: „Continuaţi să cereţi cu credinţă, fără să vă îndoiţi de loc, căci cel care se îndoieşte“ nu va „primi nimic de la Iehova.“ — Iac. 1:6, 7.
17. Ce sfat ne dau scripturile în ceea ce priveşte perseverenţa în rugăciune?
17 Ca să primim răspuns la cererile noastre, trebuie să fim şi perseverenţi în rugăciune. Trebuie să dorim să ne facem un obicei din rugăciune. Biblia ne îndeamnă: „Menţineţi neclintit obiceiul de a vă ruga“ (Rom. 12:12, The New Testament în Modern English, J. B. Phillips). De nenumărate ori Isus a subliniat acest aspect al rugăciunii. În Predica sa de pe munte el a spus: „Continuaţi să cereţi şi vi se va da; continuaţi să căutaţi şi veţi găsi; continuaţi să bateţi şi vi se va deschide“ (Mat. 7:7). În parabola sa despre văduva căreia i s-a făcut dreptate de către judecătorul care nu se temea nici de Dumnezeu, nici nu lua în consideraţie omul, Isus de asemenea a subliniat importanţa de a persevera în rugăciune (Luca 18:1–8). Dacă sîntem cu adevărat sinceri în ceea ce priveşte lucrurile pe care le cerem de la Iehova Dumnezeu, vom „persevera în rugăciune“ şi ne vom „ruga fără încetare.“ — Rom. 12:12; 1 Tes. 5:17.
18. Căror lucruri trebuie să nu le permitem să ne răpească timpul afectat pentru rugăciune?
18 Strîns legat de perseverenţă în rugăciune este timpul pe care ni-l facem pentru rugăciune. Nu trebuie să fim niciodată prea ocupaţi pentru a găsi timp pentru rugăciune. Bineînţeles că sînt lucruri necesare vieţii — serviciul nostru zilnic, mesele, îngrijirea aspectului personal, somnul — care ne răpesc cea mai mare parte din cele 24 de ore zilnice. Dar nu există şi multe alte lucruri care ne iau din timpul nostru mai mult decît ar trebui? Aceste lucruri pot fi: citirea ziarului, televizorul, practicarea activităţilor sportive şi alte forme de recreare sau relaxare. Dacă nu apreciem la adevărata sa valoare privilegiul de a ne ruga, ne trezim la un moment dat că îl neglijăm datorită acestor lucruri care ne mănîncă timpul destinat pentru aceasta.
OCAZII PENTRU A FACE RUGĂCIUNI
19. Care sînt cîteva din multele ocazii pe care le avem pentru a ne ruga?
19 Avem multe ocazii sau prilejuri de a face rugăciuni. Pentru noi a ne „ruga fără încetare“ înseamnă a ne ruga cu orice ocazie — la sculare dimineaţa, la culcare seara, înaintea meselor şi în timpul orelor de veghe în cursul nopţii. (Vezi Ps. 5:3; 92:1, 2; 119:147–149, 164; 1 Tim. 4:4, 5). Uneori poate că avem de înfruntat probleme dificile sau trecem prin perioade apăsătoare, trebuie să purtăm sarcini de răspundere, putem fi solicitaţi să vorbim în faţa unui auditoriu creştin sau să ne apărăm credinţa în faţa împuterniciţilor guvernului. Fără îndoială, acestea reprezintă momente în care ne încredinţăm lui Iehova grijile noastre. Da, „în toate căile tale ia-l în consideraţie [pe Dumnezeu] şi el însuşi îţi va netezi cărările“ (Prov. 3:6). În plus, ori de cîte ori primim binecuvîntări deosebite, îndeosebi atunci cînd sînt neaşteptate sau dorite fierbinte, inimile noastre trebuie să se umple de recunoştinţă faţă de Iehova. Dar, bineînţeles, nu avem nevoie de motive speciale. Inimile şi minţile noastre ne pot îndemna oricînd să ne exprimăm recunoştinţa noastră.
20. Ce se poate spune despre poziţia corpului nostru în timpul rugăciunii?
20 Deoarece orice moment şi orice împrejurare este corespunzătoare pentru rugăciune, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să acordăm atenţie poziţiei corpului nostru în timpul rugăciunii. Este adevărat că Biblia nu prescrie luarea unei anumite poziţii, cum ar fi îngenunchierea sau împreunarea braţelor în timpul rugăciunii. Dar, citim, totuşi, despre persoane care se rugau în picioare, în genunchi sau culcate la pămînt, avînd mîinile întinse. (Vezi Gen. 24:26, 48; 1 Regi 8:22, 42, 44, 54; Neemia 2:1–4; Marcu 11:25.) Aceasta ar însemna că este potrivit, atunci cînd se poate, să luăm o poziţie fizica plină de respect în timpul rugăciunii. De exemplu, la o întrunire de adunare, putem să ne ridicăm şi să ne plecăm capetele. O asemenea schimbare a poziţiei corpului ne poate ajuta, de asemenea, să ne concentrăm asupra rugăciunii făcute în folosul nostru. Se pare, totuşi că poziţia în genunchi este cea corespunzătoare îndeosebi în rugăciunile personale. (Compară Dan. 6:10; Filip. 2:9, 10.) Chiar dacă stăm lungiţi în pat cînd ne rugăm, înainte de a adormi, trebuie să fim atenţi la îndemnul apostolului de a „fi treji,“ vioi şi de a veghea în timpul rugăciunii. — Efes. 6:18.
21. Cum trebuie să ne rugăm ca să putem ajunge la Dumnezeu şi să fim ascultaţi?
21 Într-adevăr, a ne ruga lui Iehova Dumnezeu este un lucru pe care vrem să-l facem cu seriozitate. Cît de mult trebuie să mulţumim că ne putem apropia de Tatăl nostru ceresc, încrezători că el ne va auzi oricînd! Desigur, aceasta depinde de faptul dacă venim la el cu credinţă, prin filierea corespunzătoare, avînd o stare de spirit sănătoasă, perseverînd în rugăciune şi nefiind niciodată prea ocupaţi pentru a ne mai ruga. Şi dacă avenţi copii, învăţaţii cu răbdare importanţa rugăciunii atît teoretic cît şi oferindu-le un exemplu adecvat.