În ce sens l-a luat Dumnezeu pe Enoh?

Iehova nu le-a permis lui Satan sau slujitorilor pământeşti ai acestuia să-l omoare pe Enoh. În schimb, relatarea inspirată spune că „l-a luat Dumnezeu“ (Geneza 5:24). Apostolul Pavel descrie situaţia în felul următor: „Prin credinţă, Enoh a fost răpit de pe pământ [transferat, NW], ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl răpise. Căci, înainte de mutarea lui, primise mărturia că era plăcut lui Dumnezeu“. — Evrei 11:5.

În ce sens a fost Enoh ‘transferat ca să nu vadă moartea’? Sau, potrivit traducerii lui R. A. Knox, în ce sens a fost Enoh „luat fără să cunoască moartea“? Prin mijloace lipsite de agresivitate, Dumnezeu a pus capăt vieţii lui Enoh, cruţându-l pe acesta de chinurile morţii cauzate fie de boală, fie de violenţa duşmanilor săi. Da, Iehova a întrerupt firul vieţii lui Enoh la vârsta de 365 de ani, când acesta era relativ tânăr în comparaţie cu oamenii de pe vremea aceea.

Cum i s-a dat lui Enoh o ‘mărturie că era plăcut lui Dumnezeu’? Ce dovadă avea el în acest sens? Probabil, ca urmare a acţiunii lui Dumnezeu, Enoh a căzut într-o stare de extaz, tot aşa cum apostolul Pavel a fost „răpit“, sau transferat, evident primind o viziune a viitorului paradis spiritual din cadrul congregaţiei creştine (2 Corinteni 12:3, 4). Mărturia, sau dovada, faptului că Enoh îi fusese plăcut lui Dumnezeu se poate să fi presupus o viziune a viitorului paradis pământesc, în care toţi vor susţine suveranitatea lui Dumnezeu. Ca urmare a acţiunii lui Dumnezeu şi într-un mod care nu i-a cauzat durere, Enoh a murit, probabil, în timp ce avea o asemenea viziune încântătoare, urmând să doarmă până în ziua învierii sale. Se pare că, aşa cum a fost şi în cazul lui Moise, Iehova a făcut ca trupul lui Enoh să dispară, întrucât el „n-a mai fost găsit“. — Evrei 11:5; Deuteronomul 34:5, 6; Iuda 9.

A mers Enoh la cer?

„Prin credinţă, Enoh a fost transferat pentru a nu vedea moartea.“ Atunci când redau această parte a versetului din Evrei 11:5 (NW), unele traduceri biblice indică faptul că, în realitate, Enoh nu a murit. De exemplu, în traducerea lui James Moffatt, A New Translation of the Bible, se afirmă: „Datorită credinţei sale, Enoh a fost luat la cer, astfel încât nu a murit niciodată“.

Totuşi, la aproximativ 3 000 de ani de la moartea lui Enoh, Isus Cristos a afirmat: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului“ (Ioan 3:13). The New English Bible redă versetul în felul următor: „Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer, cu excepţia celui care a coborât din cer, Fiul Omului“. Când Isus a făcut această afirmaţie, nici chiar el nu se suise la cer. — Compară cu Luca 7:28.

Apostolul Pavel afirmă că Enoh, precum şi alte persoane care alcătuiesc marele nor de martori precreştini „au murit toţi“ şi „n-au primit ce le fusese făgăduit“ (Evrei 11:13, 39). De ce? Deoarece toţi oamenii, inclusiv Enoh, au moştenit păcatul de la Adam (Psalmul 51:5; Romani 5:12). Singura modalitate de a obţine salvarea este prin intermediul jertfei de răscumpărare a lui Cristos Isus (Faptele 4:12; 1 Ioan 2:1, 2). În zilele lui Enoh, acest preţ de răscumpărare nu fusese încă plătit. Prin urmare, Enoh nu a mers la cer, ci este adormit în moarte, aşteptând învierea pământească. — Ioan 5:28, 29.