Îţi preţuieşti moştenirea?

„Urmăriţi pacea (. . .) veghind cu atenţie (. . .) ca să nu existe nici un fornicator, nici vreun om care nu preţuieşte lucrurile sacre, ca Esau care, în schimbul unei mîncări, şi-a cedat drepturile sale de întîi născut.“ — EVREI 12:14–16.

1, 2. a) Ce este o moştenire? b) Ce întrebări privitoare la o moştenire superioară se ridică?

OAMENII au ucis de dragul ei. Alţii au murit fără s-o fi obţinut vreodată. Mulţi dintre cei care au obţinut-o au risipit-o. Despre ce este vorba? Despre moştenire. Şi adeseori aşa decurg lucrurile cînd urmează să fie moştenite anumite bunuri.

² Biblia foloseşte de 229 de ori cuvintele moştenire şi moşteniri, şi în cele mai multe cazuri ele se referă la o dispoziţie testamentară prin care se lasă moştenire o proprietate agricolă sau alte bunuri. Însă Cuvîntul lui Dumnezeu mai vorbeşte şi de o moştenire cu mult superioare oricărei moşteniri ce ar putea fi lăsată cuiva printr-un testament. Şi ai putea fi şi tu beneficiarul unei asemenea moşteniri supreme, cu condiţia să nu o dispreţuieşti. Care este această moştenire? Cine o acordă? De ce unii o pierd? Cum putem manifesta apreciere faţă de ea?

Care este moştenirea?

3. Care este moştenirea creştină şi cine este binefăcătorul?

³ Cînd iudeii din Antiochia au respins mesajul salvator pe care li-l prezentase apostolul Pavel, acesta s-a îndreptat spre aceia care nu erau iudei, spre „cei dintre naţiuni“. Ei „s-au bucurat şi au glorificat cuvîntul lui Iehova şi toţi aceia care aveau o dispoziţie corectă pentru viaţă veşnică au devenit credincioşi“ (Fapte 13:45–48). Da, moştenirea este viaţa eternă. Pentru un număr mai restrîns ea înseamnă „o moştenire care nu se descompune, imaculată şi care nu se veştejeşte (. . .) în ceruri“. Cine este binefăcătorul? „Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos“, ne spune Petru. — 1 Petru 1:3, 4.

4. La ce moştenire are acces marea majoritate a omenirii?

⁴ Dar care este situaţia marii majorităţi a omenirii care nu se bucură de speranţă cerească? Moştenirea acesteia poate fi viaţa în perfecţiune ca parte a „pămîntului nou“, a unei noi societăţi omeneşti, răscumpărate prin jertfa lui Isus Cristos. Această moştenire oferă posibilitatea unei vieţi veşnice pe o planetă care nu va cunoaşte poluarea (Apocalips 11:18; 21:3, 4; Ioan 17:3). Ţi-ar place să te bucuri de perspectiva de-a avea o asemenea moştenire? Şi dacă deja ai această perspectivă, o preţuieşti tu, într-adevăr?

Preţuire şi dispreţuire a dreptului de întîi-născut

5, 6. a) Cine erau Esau şi Iacob? b) Ce anume era deosebit cu privire la moştenirea lor şi cine dintre ei era primul care putea să tragă folos din ea?

⁵ Pentru a înţelege mai bine această problemă a preţuirii unei moştenire, să reexaminăm pe scurt exemplul a doi fraţi. Unul a manifestat o mare apreciere faţă de valorile spirituale, în contrast cu celăltalt, care a încetat să preţuiască asemenea lucruri, pierzînd, în consecinţă, o moştenire de foarte mare valoare. Aceştia au fost Iacob  şi Esau, cei doi fraţi gemeni ai patriarhului evreu Isaac.

⁶ Bunicul lor Avraam a murit cînd ei erau de cincisprezece ani. Moştenirea materială pe care i-a lăsat-o fiului său Isaac includea mari turme de animale şi un ogor în care se află locul de înmormîntare al familiei, situat într-o grotă (Geneza 25:5–10). Însă aspectul mai important al moştenirii nu era proprietatea şi nici vreun alt lucru palpabil. El era promisiunea pe care i-o făcuse Iehova lui Avraam şi pe care mai tîrziu i-o repetase şi lui Isaac: „Prin intermediul descendenţei tale toate naţiunile pămîntului se vor binecuvînta în mod sigur“ (Geneza 22:18; 25:24–26; 26:2–5). Această promisiune dezvăluie faptul că Mesia, adevărata descendenţă promisă prin cuvintele din Geneza 3:15, avea să vină prin linia genealogică a lui Avraam, la o anumită dată din viitor. Deoarece Esau era întîiul născut dintre cei doi gemeni, la moartea tatălui său Isaac el avea dreptul legal la această promisiune, precum şi o dublă parte din bunuri. Dar se ridică întrebarea: Şi-a preţuit el, oare, moştenirea?

7. Ce deosebiri existau între Esau şi Iacob  în ce priveşte personalitatea lor şi modul lor de apreciere a lucrurilor? (Geneza 26:34, 35; 28:6–9).

⁷ Pe măsură ce gemenii creşteau, deveneau evidente deosebirile dintre ei în privinţa personalităţii lor. Esau era un neobosit vînător, „un om al naturii“, pe cînd Iacob  era „un om ireproşabil“, care „ducea o viaţă aşezată“ (Geneza 25:27, The Jerusalem Bible; New World Translation; The New English Bible). Într-o zi, cînd Iacob  îşi prepara o mîncare de linte, Esau venea de la cîmp epuizat şi flămînd. „Astfel că Esau i-a zis lui Iacob: «Repede, te rog, dă-mi şi mie o înghiţitură din roşeaţa aceea, din roşeaţa aceea de-acolo, căci sînt obosit!»“ — Geneza 25:30.

8. Ce surprinzătoare propunere i-a făcut Iacob  fratelui său? Cum a reacţionat Esau?

⁸ În momentul acesta, Iacob  i-a făcut fratelui său geamăn o propunere ieşită din comun, zicînd: „Vinde-mi mai întîi dreptul tău de întîi-născut!“ (Geneza 25:31). El cerea moştenirea lui Esau în schimbul unei strachini cu mîncare! Să fi avut oare Iacob  chiar atît de mari speranţe de succes într-o asemenea propunere de schimb în natură? Se pare că da. De ce oare? Deoarece el cunoştea înclinaţiile fratelui său precum şi simţul său slab al valorii. S-a înşelat oare? Esau exagerîndu-şi în mod evident starea fizică, a răspuns: „Îmi bate moartea la uşă; de ce folos îmi este dreptul meu de întîi-născut?“ — Geneza 25:32, N.E.

9. Ce deosebire exista între Esau şi fratele său cu privire la moştenire?

⁹ Tranzacţia a fost întărită printr-un jurămînt, şi Iacob  l-a servit pe fratele său cu pîine şi cu mîncare de linte. Esau a mîncat şi a plecat, „fără să mai adauge ceva“. Apoi, consemnarea inspirată comentează cu dezaprobare: „Astfel Esau a dovedit cît de puţin îşi preţuia dreptul de întîi-născut“ (Geneza 25:33, 34, N.E.) Spre deosebire de el, ce înaltă apreciere dădea Iacob  dreptului de întîi-născut! Nu bunurile erau acelea pe care le preţuia el: un ogor ca loc de înmormîntare şi nişte vite. Ceea ce dorea el era ca promisa descendenţă mesianică să vină prin linia sa genealogică. El dorea moştenirea spirituală. — Vezi Matei 6:31–33.

Ai renunţa la moştenire în schimbul vreunui lucru?

10. a) Ce interesant comentariu a făcut Pavel cu privire la Esau? b) Ce legătură există între fornicaţie şi faptul că Esau a renunţat, printr-un schimb, la dreptul său de întîi-născut?

¹⁰ Cu vreo nouăsprezece secole mai tîrziu, apostolul Pavel s-a folosit de exemplul lui Esau spre a-i avertiza pe primii creştini astfel: „Urmăriţi pacea cu toţi oamenii, (. . .) veghind cu atenţie ca nimeni să nu fie privat de favoarea nemeritată a lui Dumnezeu; (. . .) ca să nu existe nici un fornicator, nici vreun om care nu preţuieşte lucrurile sacre, ca Esau care, în schimbul unei mîncări, şi-a cedat drepturile sale de întîi-născut.“ Ce legătură stabileşte Pavel, în acest context, între acţiunea lui Esau şi un fornicator? Aceea că faptul de-a avea mentalitatea lui Esau te poate determina să încetezi a mai preţui lucrurile sacre şi te poate împinge apoi la păcate şi mai grave, ca fornicaţia. — Evrei 12:14–16.

11. Ce li s-a întîmplat unor creştini în timpurile moderne?

¹¹ Eşti oare tentat uneori să renunţi la moştenirea ta creştină — viaţa veşnică — în schimbul vreunui lucru trecător, asemănător cu ‘o strachină de mîncare de linte’? Dispreţuieşti tu oare, poate fără să-ţi dai seama, „lucrurile sacre“? Spre exemplu, în ultima vreme unii creştini au devenit victime ale laxismului modern în privinţă morală. Se pare că ei manifestă dorinţă nerăbdătoare a lui Esau de a-şi satisface o poftă fizică nesăţioasă. Asemenea lui Esau, care i-a zis lui Iacob: „Repede, te rog, dă-mi şi mie o înghiţitură din roşeaţa aceea“, nu zic oare şi ei: ‘Repede! De ce să mai aşteptăm încheierea unei căsătorii onorabile?’. — Geneza 25:30; vezi şi Geneza 34:1–4.

12. a) În ce fel şi-au manifestat unii lipsa de preţuire faţă de lucrurile sacre? b) Ce acţiune au întreprins alţii însă?

¹² Astfel ce s-a întîmplat? Dorinţa de satisfacţie sexuală cu orice preţ a devenit ‘strachina lor cu mîncare de linte’. Drept rezultat, ei au dispreţuit lucrurile sacre, inclusiv relaţia lor cu Iehova Dumnezeu şi cu Isus Cristos. Ei au desconsiderat integritatea, fidelitatea şi castitatea. Ei şi-au periclitat moştenirea. Unii dintre aceştia însă, mai tîrziu, au fost mişcaţi spre căinţă sinceră şi evident că şi-au restabilit poziţia lor în faţa lui Dumnezeu. — Vezi Psalmul 51.

De ce cad unii?

13. Ce factori ne pot submina aprecierea faţă de valorile spirituale?

¹³ Cum se explică aceste înclinaţii imorale? S-ar putea, oare, ca aceste persoane să fi permis să le fie subminată aprecierea pe care o aveau faţă de valorile spirituale? Mulţi factori pot să aibă un efect insidiosa asupra modului nostru de a gîndi: prietenii şi rudele care nu ne împărtăşesc principiile, sau chiar şi persoanele slabe din adunare, o atmosferă libertină la locul de muncă, distracţii şi lecturi dubioase, o nepotrivită alergare după dragostea şi afecţiunea unor necredincioşi. Toate acestea pot duce la imoralitate. Ţi-ar putea afecta vreunul dintre aceşti factori simţul tău al valorii chiar în momentul de faţă? — 2 Corinteni 6:14; 2 Tesaloniceni 3:6.

14. Ce primejdie se ascunde în spatele anumitor forme moderne de distracţie?

¹⁴ Spre exemplu, te-ai surprins vreodată urmărind la televizor sau cinema lucruri care sînt îngăduitoare faţă de imoralitate sau chiar o promovează? E de recunoscut că aceste filme pot fascina carnea decăzută, ca un vîrtej de apă care îl înghite pe înotătorul imprudent. Ele pot avea un efect subtil asupra gîndirii tale. Lucrul acesta se vede cu claritate în puternica influenţă pe care o exercită homosexualii în domeniul distracţiilor. Ei au promovat filme şi piese de teatru care justifică homosexualitatea. În consecinţă, ceea ce era considerat odinioară drept perversiune sexuală, este numit astăzi cu eufemismulb „un alt stil de viaţă“! S-a ajuns la situaţia pe care a descris-o apostolul Pavel prin cuvintele: „Pierzîndu-şi orice simţ moral, ei s-au dedat unei conduite libertine, pentru a practica în mod avid orice fel de impuritate“. — Efeseni 4:19; 1 Corinteni 6:9–11.

15. Cum putem evita capcana imoralităţii?

¹⁵ Care este soluţia? Ţineţi-vă departe de ‘cloaca josnică de desfrîu’! Biblia ne sfătuieşte: „Căutaţi ce este bine şi nu ce este rău (. . .) Urîţi ce este rău şi iubiţi ce este bine.“ Există deci o adevărată posibilitate de testare: faptul de-a urî în mod activ ce este rău. — 1 Petru 4:4; Amos 5:14, 15.

16. Ce norme a stabilit Pavel pentru călăuzirea creştinilor?

¹⁶ Dacă avem mintea lui Cristos, nu ar trebui oare să ne facem probleme de conştiinţă cu privire la violenţa gratuită, la sadismul patologic şi la imoralitatea crasă prezente în distracţiile de astăzi? Într-adevăr, după ce norme ar trebui să ne călăuzim? Pavel răspunde: „Tot ce este adevărat, tot ce merită consideraţie, tot ce este drept, tot ce este cast, tot ce este demn de iubire, tot ce are un bun renume, dacă există vreo virtute şi dacă există vreun lucru demn de laudă, acestea să fie obiectul continuu al gîndurilor voastre.“ — Filipeni 4:8.

17. a) Ce este pornografia? b) Cum şi-au pătat unii mintea? c) Care este calea înţeleaptă de acţiune?

¹⁷ Fireşte că este mai bine şi mai sănătos să ascultăm de recomandarea apostolului. Din nefericire, unii au preferat să aibă drept ‘obiect continuu al gîndurilor’ programele de televiziune, filmele şi literatura cu caracter pornograficc. Drept urmare, ei şi-au pătat mintea şi inima preocupîndu-se de imoralitate şi perversiuni sexuale. Cu cît ar fi fost mai bine ca ei să fi aplicat sfatul apostolului: „Fraţilor, nu deveniţi copii mici în ce priveşte facultăţile de înţelegere, (în problemele spirituale), ci fiţi copii mici cu privire la răutate.“ — 1 Corinteni 14:20.

Cum ne putem mări aprecierea

18. Ce anume ne poate servi ca ocrotire şi ne poate ajuta să preţuim lucrurile sacre?

¹⁸ O relaţie strînsă cu părinţii săi îl poate face pe un tînăr să devină foarte conştient de iubirea lor şi le poate cunoaşte principiile şi astfel va fi puţin probabil că un asemenea copil va aduce dezamăgire familiei. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa relaţiei noastre cu Iehova. Dar cum am putea consolida şi mai mult această relaţie? Ajungînd să îl cunoaştem pe Dumnezeu îndeaproape. Studiul nostru personal aprofundat din Cuvîntul lui Dumnezeu ne va ajuta să-l cunoaştem şi să-l iubim în aşa măsură încît vom rezista oricărei tentaţii. Aşa cum s-a exprimat David în Psalmul 23, noi vom simţi întotdeauna că Păstorul nostru, Iehova, este cu noi. Ce nebunie ar fi să facem o greşeală gravă cînd Păstorul ne este atît de apropiat! — Evrei 4:13.

19, 20. a) Care sînt cele două probleme existente cu privire la studiul personal? b) Din ce motiv pare să existe acum mai puţin timp pentru studiu personal?

¹⁹ Există însă două probleme fundamentale. Mai întîi, pentru mulţi studiul personal este o povară. Datorită sistemelor defectuoase de educaţie, numeroşi oameni au dificultăţi mari în ce priveşte cititul. Pentru ei studiul este un extraordinar efort. Dar orice lucru din viaţă care constituie o valoare de durată implică efort. Dar oare nu merită să facem totul pentru a ajunge să-l cunoaştem pe Iehova, Domnul Suveran al universului, Tatăl şi Dumnezeul nostru plin de bunătate nemeritată? — Matei 6:9; Iacob 4:8.

²⁰ A doua problemă este aceea a impresiei că dispunem de mai puţin timp pentru studiu personal. În urmă cu 30 sau 40 de ani părea să existe timp: timp pentru a conversa, pentru a citi, pentru a scrie scrisori, pentru ieşiri împreună cu familia, pentru meditaţie. De ce s-au schimbat lucrurile? Timpul nostru a fost afectat de o formă de inflaţie. În realitate, adesea o zi nu mai echivalează cu 24 de ore. De ce? Deoarece un „hoţ“ a pătruns în multe case, însuşindu-şi mult timp preţios. Îţi dai seama cine este „hoţul“ acesta? Da, este televiziunea, cu influenţa ei paralizantă. Un studiu arată că „familia americană de rînd petrece în faţa micului ecran 7 ore şi 22 minute pe zi.“ Această cifră reprezintă aproape o treime din zi! Cît timp petreci în medie, pe zi, în faţă micului ecran? În întreaga lume se risipesc zilnic miliarde de ore preţioase în timp ce oamenii vegeteazăd în faţa televizorului. E adevărat că unele programe sînt sănătoase, constituind und bun mijloc de deconectare sau de educaţie. Dar chiar şi acestea pot fi consumatoare de timp, deoarece forţa de atracţie pe care o exercită micul ecran este foarte mare.

21. a) Ce problemă ar putea să aibă unii? b) Care consideri că este soluţia?

²¹ Cum pot evita creştinii să fie jefuiţi de către acest „hoţ“? Numai prin intermediul unei stricte gospodăriri a timpului. Limitează-ţi timpul de vizionare a programelor de televiziune. Stabileşte-ţi priorităţile. Oamenii şi relaţiile cu ei sînt de mai mare importanţă decît televizorul. De pildă, îţi displace să-ţi vină musafiri în timpul programului tău preferat de la televizor? Şi îţi vine greu să închizi televizorul chiar şi atunci cînd programul este plicticos sau prost? În cazul acesta televizorul constituie o problemă pentru tine. — 1 Corinteni 9:24–27.

22. Cum putem răscumpăra tim pentru alte scopuri, din orele pe care le petrecem în faţa micului ecran?

²² Ce demersuri practice ai putea să faci pentru a răscumpăra în folosul studiului personal şi al relaţiilor cu oamenii acele ore preţioase? Notează-ţi programele care merită să fie vizionate de către un creştin şi vizionează-le pe acestea numai dacă nu ai ceva mai important de făcut. Unii au luat o măsură extremă — să nu existe deloc televizor în casă! Aceasta e o chestiune personală. Dar în orice caz, ei nu se simt sărăciţi din punct de vedere spiritual pentru că nu au televizor. — Efeseni 5:15, 16.

23, 24. Cum putem, manifesta o adevărată preţuire faţă de moştenire? (Evrei 11:26).

²³ Ce putem face deci dacă dorim să ne păstrăm preţioasa noastră moştenire şi să nu o vindem pentru ‘o strachină cu mîncare de linte’? Încredinţează-te care sînt lucrurile cele mai importante din viaţa creştină. Stabileşte-ţi priorităţile şi ţine-te strîns de acestea. Urmăreşte cu consecvenţă şi în mod conştiincios să obţii darul vieţii eterne, aşa cum şi apostolul Pavel ‘a urmărit ţinta premiului chemării de sus’. Manifestă, ca şi Iacob, o profundă preţuire faţă de moştenire. Asemenea lui Moise, să ai „privirea aţintită spre plata recompensei.“ — Filipeni 1:9, 10; 3:13, 14; Evrei 11:24–26.

²⁴ Cum ai putea porni în direcţia aceasta? Prin intermediul unui studiu sîrguincios al Bibliei, efectuat în fiecare zi a vieţii tale. Participă cu regularitate la întrunirile creştine, concentrîndu-te cu toată atenţia asupra programului acestora. Iubeşte ce este drept şi urăşte răul. Nu, nu-ţi dispreţui moştenirea pentru a-ţi satisface vreo dorinţă presantă a cărnii. Moştenirea ta, viaţa veşnică, este cu mult mai de preţ decît orice ‘strachină cu mîncare de linte’, indiferent de forma modernă pe care ar putea-o lua aceasta! — Evrei 10:24, 25; 12:12–16.

[Note de subsol]

Îţi aminteşti?

□ Care este moştenirea creştină?

□ Cum şi-a desconsiderat Esau dreptul de întîi-născut?

□ Ce pericol există pentru creştinii de astăzi cu privire la moştenirea lor?

□ În ce moduri diferite ne putem mări preţuirea?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Ţi-ai da tu moştenirea în schimbul unei ‘strachini cu mîncare de linte’?