Dovezile arată că scriitorul a fost mai degrabă Iacov, fratele vitreg al lui Isus Cristos, căruia Isus i s-a arătat după înviere și care s-a remarcat printre discipoli. (Mt 13:55; Fa 21:15-25; 1Co 15:7; Ga 2:9) Scriitorul cărții Iacov spune despre sine că este „sclav al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos”, la fel ca Iuda, care în introducerea scrisorii sale se prezintă drept „sclav al lui Isus Cristos, dar frate al lui Iacov”. (Iac 1:1; Iuda 1) În plus, expresia „Salutare!” din scrisoarea lui Iacov apare și în scrisoarea despre circumcizie trimisă congregațiilor. Când a fost redactată această scrisoare, se pare că Iacov, fratele vitreg al lui Isus, s-a remarcat în adunarea ʻapostolilor și a bătrânilorʼ de la Ierusalim. (Fa 15:13, 22, 23)

Cui i-a fost adresată. Iacov le-a scris celor „douăsprezece triburi care sunt răspândite pretutindeni”, literalmente „celor din dispersie (gr. diasporai, lat. dispersione)”. (Iac 1:1, Rbi8-E, n.s.) El li s-a adresat „fraților” săi spirituali, care aveau „credința Domnului nostru Isus Cristos”, în principal celor care trăiau în afara Palestinei. (1:2; 2:1, 7; 5:7) Iacov își bazează multe argumente pe Scripturile ebraice, însă aceasta nu demonstrează că scrisoarea sa a fost concepută doar pentru creștinii iudei, la fel cum, în prezent, faptul că cineva cunoaște Scripturile ebraice nu demonstrează că acea persoană este de origine iudaică. Afirmația lui Iacov că Avraam este „tatăl nostru” (2:21) se armonizează cu cele spuse de Pavel în Galateni 3:28, 29, unde se arată că apartenența la adevărata sămânță a lui Avraam nu are legătură cu faptul că cineva este iudeu sau grec. Prin urmare, „cele douăsprezece triburi” cărora le este adresată scrisoarea lui Iacov trebuie să se refere la ʻIsraelul [spiritual] al lui Dumnezeuʼ. (Ga 6:15, 16)