Toţi oamenii vor fi liberi
„Consider că suferinţele din prezent sunt nimic în comparaţie cu gloria ce va fi revelată în noi. Căci creaţia aşteaptă cu mare nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. Deoarece creaţia a fost supusă inutilităţii nu din propria ei voinţă, ci prin cel ce a supus-o, pe baza speranţei că creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia descompunerii şi va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu. Căci ştim că toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună până acum.“ — ROMANI 8:18–22, NW.
ÎN ACEST fragment din scrisoarea adresată creştinilor din Roma, apostolul Pavel explică pe scurt, dar într-un mod remarcabil, de ce viaţa oamenilor este lipsită de adevărata libertate şi de ce, deseori, este marcată de deşertăciune şi durere. De asemenea, el explică cum putem dobândi adevărata libertate.
„Suferinţele din prezent“
Pavel nu minimalizează „suferinţele din prezent“ când spune că ele „sunt nimic în comparaţie cu gloria ce va fi revelată în noi“. În zilele lui Pavel, precum şi mai târziu, creştinii au avut mult de suferit sub dominaţia totalitaristă exercitată de autorităţile romane, care nu prea ţineau seamă de drepturile omului. Când Roma a ajuns la concluzia că creştinii erau duşmani ai Statului, aceştia au devenit ţinta unor persecuţii violente. Iată ce spune istoricul John Roberts: „Mulţi creştini din capitală [Roma] au murit cu siguranţă de o moarte îngrozitoare în arene sau au fost arşi de vii“ (Shorter History of the World). O altă lucrare spune următoarele cu privire la victimele persecuţiei lui Nero: „Unii au fost crucificaţi, alţii au fost cusuţi în piei de animale şi au fost sfâşiaţi de câini, alţii au fost acoperiţi cu smoală şi li s-a dat foc pentru a servi drept torţe vii la lăsarea serii“. — New Testament History, de Frederick Bruce.
Nu încape îndoială că acei creştini din secolul I şi-ar fi dorit să scape de persecuţii şi să fie liberi, însă ei nu voiau să încalce învăţăturile lui Isus Cristos pentru a se bucura de libertate. De exemplu, ei au rămas complet neutri în lupta dintre autorităţile romane şi acei evrei care luptau pentru libertate, cunoscuţi sub numele de zeloţi (Ioan 17:16; 18:36). Pentru zeloţi, „faptul de a vorbi despre intervenţia lui Dumnezeu la timpul stabilit de el nu corespundea cerinţelor crizei de atunci“. Era nevoie, spuneau ei, de o „acţiune violentă împotriva duşmanului“, adică împotriva Romei (New Testament History). Creştinii din secolul I gândeau altfel. „Aşteptarea intervenţiei lui Dumnezeu“ era pentru ei singura soluţie realistă. Ei erau convinşi că numai intervenţia divină putea pune definitiv capăt ‘suferinţelor din prezent’ şi putea aduce o libertate adevărată şi durabilă (Mica 7:7; Habacuc 2:3). Însă, înainte de a vedea cum va avea loc lucrul acesta, să examinăm în primul rând de ce „creaţia a fost supusă inutilităţii“.
„Supusă inutilităţii“
Aici, cuvântul „creaţie“ nu înseamnă „creaţia fără raţiune şi inanimată“, aşa cum au sugerat unii, ci, mai degrabă, „toată omenirea“, afirmă Benjamin Wilson în lucrarea The Emphatic Diaglott (compară cu Coloseni 1:23). Acest cuvânt se referă la întreaga familie umană — la noi toţi cei ce tânjim după libertate. Noi am fost ‘supuşi inutilităţii’ în urma acţiunii primilor noştri părinţi. Lucrul acesta nu s-a întâmplat „din propria [noastră] voinţă“ sau în urma unei alegeri personale. Noi am moştenit această situaţie. Din punctul de vedere al Bibliei, Rousseau a greşit când a spus că „omul se naşte liber“. Fiecare dintre noi s-a născut în sclavia păcatului şi a imperfecţiunii, sclav, ca să spunem aşa, al unui sistem plin de dezamăgire şi inutilitate. — Romani 3:23.
Cum s-a ajuns aici? Primii noştri părinţi, Adam şi Eva, au vrut să fie „ca Dumnezeu“, total independenţi, pentru a hotărî singuri ce este bine şi ce este rău (Geneza 3:5). Ei au ignorat un aspect esenţial privitor la libertate. Numai Creatorul poate avea libertate absolută. El este Suveranul Universului (Isaia 33:22; Apocalipsa 4:11). Libertatea acordată omului înseamnă libertate în cadrul unor limite. De aceea, discipolul Iacov i-a încurajat pe creştinii din zilele lui să fie conduşi de „legea desăvârşită, cea a libertăţii“. — Iacov 1:25.
Iehova i-a expulzat în mod justificat pe Adam şi pe Eva din familia sa universală, şi, ca urmare a acestui fapt, ei au murit (Geneza 3:19). Dar ce se poate spune despre descendenţii lor? În îndurarea sa, Iehova le-a permis lui Adam şi Evei să aibă copii, deşi acum ei nu le puteau transmite decât imperfecţiunea, păcatul şi moartea. Astfel „moartea a trecut asupra tuturor oamenilor“ (Romani 5:12). În acest sens, Dumnezeu ‘a supus [creaţia] inutilităţii’.
„Revelarea fiilor lui Dumnezeu“
Iehova a supus creaţia inutilităţii „pe baza speranţei“ că, într-o bună zi, familiei umane îi va fi redată libertatea datorită activităţii „fiilor lui Dumnezeu“. Cine sunt aceşti ‘fii ai lui Dumnezeu’? Ei sunt discipoli ai lui Isus Cristos care, la fel ca restul ‘creaţiei [umane]’, se nasc în sclavia păcatului şi a imperfecţiunii. Prin naştere ei nu au dreptul să facă parte din familia universală curată şi perfectă a lui Dumnezeu. Însă Iehova înfăptuieşte ceva impresionant pentru ei. Prin jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, El îi eliberează din sclavia păcatului moştenit şi îi declară „drepţi“ (NW), sau curaţi din punct de vedere spiritual (1 Corinteni 6:11). Apoi el îi înfiază ca ‘fii ai lui Dumnezeu’, aducându-i înapoi în familia sa universală. — Romani 8:14–17.
Ca fii înfiaţi ai lui Iehova, ei vor avea un privilegiu măreţ. Ei vor fi „preoţi pentru Dumnezeul nostru şi vor guverna ca regi peste pământ“ (NW) împreună cu Isus Cristos ca membri ai Regatului, sau guvernului, ceresc al lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:9, 10; 14:1–4). Acest guvern este întemeiat ferm pe principiul libertăţii şi al dreptăţii, nu pe asuprire şi tiranie (Isaia 9:6, 7; 61:1–4). Apostolul Pavel spune că aceşti fii ai lui Dumnezeu sunt asociaţi ai lui Isus, ‘sămânţa lui Avraam’ promisă cu mult timp în urmă (Galateni 3:16, 26, 29). Prin urmare, ei au un rol important în realizarea unei promisiuni pe care Dumnezeu i-a făcut-o prietenului său Avraam. O parte a acestei promisiuni este că, prin intermediul seminţei lui Avraam (sau al unui urmaş), „toate popoarele pământului vor fi binecuvântate“. — Geneza 22:18.
Ce binecuvântări vor aduce ei omenirii? Fiii lui Dumnezeu vor lua parte la eliberarea întregii familii umane de consecinţele îngrozitoare ale păcatului adamic şi la restabilirea omenirii la perfecţiune. Oameni „din orice neam, din orice seminţie, din orice popor“ vor putea avea parte de binecuvântări exercitând credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos şi supunându-se domniei sale binevoitoare (Apocalipsa 7:9, 14–17; 21:1–4; 22:1, 2; Matei 20:28; Ioan 3:16). În felul acesta, „toată creaţia“ se va bucura din nou de „glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu“. Aceasta nu va fi un fel de libertate politică limitată şi de scurtă durată, ci, mai degrabă, eliberare de tot ce a cauzat durere şi suferinţă familiei umane de când Adam şi Eva au respins suveranitatea lui Dumnezeu. Nu e de mirare că apostolul Pavel a putut spune că „suferinţele din prezent sunt nimic“ în comparaţie cu serviciul măreţ pe care îl vor îndeplini oamenii fideli!
Când începe „revelarea fiilor lui Dumnezeu“? Foarte curând, când Iehova va face să se ştie cu claritate de către toţi cine sunt fiii lui Dumnezeu. Aceasta se va întâmpla atunci când aceşti ‘fii’, înviaţi în domeniul spiritual, vor lua parte împreună cu Isus Cristos la curăţarea acestui pământ de răutate şi asuprire la Armaghedon, războiul lui Dumnezeu (Daniel 2:44; 7:13, 14, 27; Apocalipsa 2:26, 27; 16:16; 17:14; 19:11–21). Vedem în jurul nostru nenumărate dovezi ale faptului că suntem aproape de încheierea ‘zilelor din urmă’, când va lua sfârşit îndelungata tolerare de către Dumnezeu a răzvrătirii şi a răutăţii care a rezultat. — 2 Timotei 3:1–5; Matei 24:3–31.
Într-adevăr, aşa cum a spus apostolul Pavel, „toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună până acum“ — dar lucrul acesta nu va mai dura mult. Milioane de oameni care trăiesc în prezent vor vedea „restabilir[ea] tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime“, ceea ce va însemna restaurarea păcii, a libertăţii şi a justiţiei pentru întreaga familie umană. — Faptele 3:21.
În sfârşit, adevărata libertate!
Ce trebuie să faceţi pentru a vă bucura de această „glorioasă libertate a copiilor lui Dumnezeu“? Isus Cristos a spus: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi“ (Ioan 8:31, 32). Aceasta este calea spre libertate: să învăţăm poruncile şi învăţăturile lui Cristos, iar apoi să le respectăm. Lucrul acesta ne aduce încă de pe acum o măsură de libertate, iar în viitorul apropiat ne va aduce libertate deplină sub domnia lui Cristos Isus. Cea mai înţeleaptă cale este să ajungem să cunoaştem „cuvântul“ lui Isus studiind Biblia (Ioan 17:3). La fel ca creştinii din secolul I, asociaţi-vă în mod activ cu congregaţia adevăraţilor discipoli ai lui Cristos. Făcând lucrul acesta, veţi putea beneficia de adevărurile eliberatoare pe care Iehova le pune astăzi la dispoziţie prin intermediul organizaţiei sale. — Evrei 10:24, 25.
În timp ce aşteptaţi „revelarea fiilor lui Dumnezeu“, cultivaţi încrederea pe care a avut-o Pavel în grija şi sprijinul protector al lui Cristos, chiar şi atunci când suferinţele şi nedreptăţile par aproape de nesuportat! După ce vorbeşte despre revelarea fiilor lui Dumnezeu, Pavel întreabă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau prigonire, sau foamete, sau lipsă de îmbrăcăminte, sau primejdie, sau sabie?“ (Romani 8:35). Bineînţeles, creştinii din timpul lui Pavel erau, ca să folosim cuvintele lui Rousseau, încă „în lanţurile“ forţelor represive de diferite feluri. Ei erau „daţi morţii toată ziua“ ca „nişte oi de tăiat“ (Romani 8:36). S-au lăsat ei copleşiţi de aceste probleme?
„Dimpotrivă“, scrie Pavel, „în toate aceste lucruri, noi ieşim complet victorioşi prin intermediul celui care ne-a iubit“ (Romani 8:37, NW). Au fost creştinii din secolul I victorioşi în pofida tuturor lucrurilor pe care le-au avut de înfruntat? În ce sens? Iată ce răspunde Pavel: „Sunt bine încredinţat că nici moarte, nici viaţă, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălţime, nici adâncime, nici o altă creatură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 8:38, 39). Şi voi ‘puteţi ieşi victorioşi’ din orice „necaz, sau strâmtorare, sau prigonire“ pe care le veţi avea de înfruntat între timp. Iubirea lui Dumnezeu oferă garanţia că în scurt timp vom fi ‘eliberaţi din orice fel de sclavie şi vom avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu’.
[Legenda fotografiilor de la pagina 6]
„Toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună până acum“
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
‘Creaţia va fi eliberată din orice fel de sclavie şi va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu’